Satuc toscan pe varful colinei, priveliste catre valdo/valdi… oricare ar fi ea (e Val d’Orcia apropo :D), ziduri medievale, cladiri de piatra, alei inguste, restaurante oriunde vezi cu ochii si vin, vin cat cuprinde, ca o fantana de ciocolata de la nunta din care curge vin rosu. Deja stim tiparul. Si ne place de nu se poate! Fie ca afara-i soare ori ploua cu galeata,  nimic nu poate contesta frumusetea Montalcino-ului, satucul renumit in toata lumea pentru minunatia de vin pe care il produce. Da, da, Brunello di Montalcino, vinul acela ideal de bun, de ii ia patru ani (sau si mai bine) de stat in butoi ca sa se prezinte asa, in toata frumusetea, in paharul de sticla inalt pe care il primesti la degustare 🙂 Sau daca n-ai rabdare patru ani, poti incerca un Rosso di Montalcino, fratiorul mai mic al Brunello-ului, caruia ii ia numai un an sa fie gata de baut langa o pizza delicioasa. Dar hai sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, ca pan’ la urma Montalcino nu-i doar vin. Ai o La Rocca de toata frumusetea, fix in mijlocul satucului, o fortareata veche de la 1361, din varful careia poti sa vezi toata Siena. Si Muntele Amiata, daca prinzi o zi senina! Si-apoi turnul inalt si ingust din Piazza dei Priori, poate ca cel mai emblematic punct turistic din tot Montalcino-ul! Si ca peste tot in satucele toscane, sa te tot plimbi pe stradute pavate, pline de restaurante ce te-mbie sa intri la un cappucino si-un tiramisu, magazinase de tot soiul, degustari de vin, de ulei de masline, de crostini crocant si picant. Take your time in Montalcino, mergi fara harta, fara Google Maps, fara listuta de bifat obiective. Si opreste-te la cea mai cea terasa, sa gusti din mancarurile locale, sa incerci Brunello-ul si sa te uiti in zare, la priveliste. Cam asta ai de facut in Motalcino. Parca v-am spus de dolce vita, nu-i asa?