E foarte posibil ca itinerariul nostru sa nu fie cel mai relevant pentru Malta si asta pentru ca am avut doua mici… nu le-as zice constrangeri dar cu siguranta pe aproape. Prima a fost vremea, am prins un noiembrie destul de capricios, cu ploaie si mult vant si temperaturi destul de scazute (in general au fost cam 15-16 grade, uneori mai rece, alteori un pic mai cald). Dar nefiind vara si temperaturi ridicate, nu a fost vorba nici de plaja, nici de excursii cu barca (la Blue Lagoon sau la Blue Grotto spre exemplu), nici de stat foarte mult in natura . Cu siguranta daca am fi mers vara, itinerariul acesta de zece zile ar fi fost COMPLET diferit si ar fi inclus in mod cert si multa leneveala pe plaje frumoase. Iar a doua “constrangere” a fost faptul ca am fost cu micutii si trebuia sa alegem locatii cat mai potrivite pentru ei. Si cand spun asta nu ma refer la locuri de joaca sau orice fel de entertainment (desi am mers si in astfel de locuri) ci la faptul ca trebuia sa ne fie cat de cat usor de mers cu un carucior, sa avem unde sa mancam la mesele principale ale zilei, sa poata dormi la pranz Alexei, am evitat plimbarile pe vant puternic (deci mersul pe feribot/barca nu ne-a reusit desi ne propusesem sa mergem pana pe insula Gozo) si am incercat sa nu facem un scop din a vedea tot ce era de vazut in Malta. 

Deci acest articol va fi de interes persoanelor care sunt intr-o situatie oarecum similara cu noi (parinti cu doi copii mici) si facem aceasta precizare ca sa setam niste asteptari corecte de la inceput 🙂 Adica nu vor fi multe informatii despre restaurante spre exemplu 🙂 Da, tare imi mai placea sa petrec zile intregi documentandu-ma despre ce se mananca in locurile pe care le vizitam si care erau cele mai recomandate restaurante dar sa fim realisti, mersul la restaurant cu doi copii mici care nu au deloc acelasi program pe timpul zilei (ba dimpotriva chiar, parca e in ciuda complet invers programul lor), e mai mult o corvoada decat o placere. Si nu o spun ca o descurajare, nicidecum, doar ca in situatia noastra chiar e mai mult stresanta o oprire la restaurant 🙂 Asa ca preferam sa nu stim multe despre ele ca sa nu ne dorim sa mergem sau sa nu ne frustram daca nu ajungem. Acelasi lucru se aplica si locurilor de vizitat. We keep it low cu asteptarile si vedem atat cat putem. Pentru ca in final, important nu e nici sa bifam o lista de obiective/restaurante, nici sa scriem un articol super documentat, plin de recenzii (desi ne-am dori, recunoastem) ci sa traim o experienta de care sa ne amintim cu drag. Si pe care sa o povestim asa cum a fost. Au fost zile mai pline, in care datorita copiilor mai ingaduitori am reusit sa facem mai multe decat ne-am propus, au fost insa si zile in care nu am facut mai nimic. De aceea nu va fi un itinerariu pe zile, pentru ca din punctul nostru de vedere, e aproape imposibil sa urmezi un itinerariu prestabilit cand ai doi copii mici si… needy, ci un itinerariu tip lista, cu locurile pe care le-am vazut (sau nu, dar pe care ne-am fi dorit).

Bun, avand aceste lucruri spuse, mi-am luat o mare piatra de pe inima 🙂 Si voi incepe spunand ca insulele malteze formeaza unul dintre cele mai mici arhipelaguri din lume, avand trei insule locuite: Malta, insula principala, Comino si Gozo. Si sunt o tara independenta, si-au obtinut independenta fata de Marea Britanie in 1964. Au pastrat insa mersul pe partea stanga a drumului, masinile cu volan pe dreapta si cabinele telefonice 😀 Este o tara micuta (una dintre cele mai mici din lume), care se mandreste insa cu cea mai sudica capitala europeana si cu strania performanta de a avea mai multi turisti decat rezidenti 😀 Cel putin inainte de pandemie, cam asa statea situatia (sinceri sa fim, dupa cum aratau strazile Vallettei, am putea spune ca e inca o informatie de actualitate :D). Iar in cele ce urmeaza vom descrie ce am inclus noi pe itinerariul nostru in Malta (itinerariu de iarna).

VALLETTA

Valletta este micuta capitala-fortareata a Maltei (chiar e una dintre cele mai mici capitale ale lumii, cu o suprafata de 0,61 km2), inscrisa pe lista patrimoniului cultural Unesco, despre care am citit (si ulterior auzit) foarte multe. Initial capitala Maltei a fost Mdina (o minune de cetate, mai inspre mijlocul insulei) apoi a fost mutata in Valletta. Chiar daca este un oras atat de mic (l-am parcurs de nu stim cate ori in plimbarile noastre), mi s-a parut un loc foarte… vibrant. Parca mereu se intampla cate ceva, e mereu multa lume, multe terase pline, turisti, agitatie (uneori ni se parea chiar prea agitat, nu reuseam sa gasim zone mai linistite sa ii plimbam pe copii sa adoarma).

Ne incepeam  zilele in Valletta parcand in centru, in parcarea subterana cu plata numita MCP. O luam intotdeauna pe langa fantana renumita, Triton Fountain, mergeam pe Republic Street si apoi ne pierdeam pe stradutele adiacente. Sincer, pe mine m-au fermecat complet aceste stradute, inguste, sinuoase, cu cladirile vechi cu balcoanele colorate si usile intotdeauna asortate. Am facut de fapt o reala obsesie pentru balcoanele malteze (numite gallarija in malteza, insemnand galerie). Sunt tare multe teorii despre aceste balcoane si cum au aparut (pentru ca se pare ca initial au fost construite din necesitate, peste balcoanele deschise existente sau chiar construind balconul cu totul peste geam – in unele cazuri chiar se observa ce balcon a fost construit peste), unii spun ca au fost facute pentru a fi baie, altii spun ca pur si simplu au extins spatiul de locuit. Oricare ar fi fost scopul lor, arata bine, iar daca cineva imi cere sa spun rapid care e primul lucru la care ma gandesc cand vorbesc despre Malta… ei bine, vor fi balcoanele acestea colorate, cu siguranta! 

Ce am facut noi de fiecare data cand am mers in Valletta a fost sa luam straduta dupa straduta si sa ne plimbam in sus si-n jos (destul de solicitant pentru picioarele noastre lenese sa urcam si sa coboram atata dar a meritat :D). Am cautat o lista de stradute renumite pe net si le-am pe fiecare la rand. Strada cu trepte, strada decorata cu lustre (Strait Street, cea mai cunoscuta strada din Valletta), strada cu terase pe trepte, strada cu bradul de Craciun, ne-am plimbat pe fiecare dintre ele. Nu ne era foarte usor cu caruciorul dar ne-am descurcat (Anastasia imi statea in sistem, Alexei insa obosea destul de repede si avea nevoie sa stea in carucior). 

Insa locul meu preferat din Valletta a fost fara dubiu Upper Baracka Gardens, de unde se vede o priveliste bestiala catre Three Cities (Vittoriosa, Senglea si Cospicua – nu am mers in fiecare dintre ele, dar am auzit ca Vittoriosa ar fi cea mai frumoasa). E un mic parc/gradina, cel mai inalt punct de pe zidurile Vallettei (e chiar si o terasa in acel parc, de unde se vede superb portul, insa cand am fost noi batea un vant groaznic si nu puteam sta). Noi am ajuns aici din Valletta Waterfront, am luat liftul de jos pana cand am ajuns la gradini. Este minunat locul, probabil ca unul dintre cele mai cunoscute si apreciate locuri din Malta (deci si foarte aglomerat :D). Si pentru ca am mentionat de Valletta Waterfront, am mers aici special pentru a vedea un vas de croaziera. Teoretic pentru Alexei, practic si pentru noi pentru ca nu am fost niciodata cu un vas de croaziera si nici nu am vazut vreunul atat de aproape. Iar zona e foarte draguta, plina de terase si restaurante (in mod normal foarte vibranta insa noi am mers “cu noaptea-n cap” cand nu era nimic deschis). 

Pe vremuri, cautam pe Google care sunt locurile de unde se vede cel mai frumos privelistea unui oras. Fie de sus din vreun turn sau vreo cladire inalta, fie din departare, cautam fix asa “best views of X”. De data aceasta… am uitat. Dar am avut noroc ca pe parcursul excursiei sa primim multe recomandari de la persoane care fie locuiau in Malta, fie o vizitasera recent, si cum aveam multe zile la dispozitie, am reusit sa le vedem pe toate 🙂 Una dintre privelistile care mi-a placut enorm de mult a fost cea de pe terasa hotelului Embassy, din centru. Din fericire se putea merge chiar daca nu eram cazati in hotel (doar ca prima oara cand am incercat se servea micul dejun oaspetilor hotelului si a trebuit sa revenim dupa ora 12). Privelistea e spectaculoasa! Si tot pentru un skyline superb, de unde sunt facute mai toate pozele renumite cu Valletta, fie faleza din Sliema (e minunat sa te plimbi pe faleza aceea uriasa si sa ai Valletta la orizont), fie pasarela din piata Tigne (de la mall-ul The Point pana in capatul pasarelei, se numeste Tigne Pedestrian Bridge). 

Alte locuri ce merita vazute in Valletta (pe unele le-am vazut, pe altele nu, pe cele pe care le-am vazut nu am apucat sa le pozam si tot asa – #excursiecudoicopiimici :D). Catedrala St. John, una dintre cele mai importante atractii din Malta (cu un interior impresionant), casa Rocca Piccola, catedrala St. Paul cea cu renumita cupola (noi am prins turnul in renovari), piata locala Is-Suq Tal-Belt (am mancat si noi aici, insa pe terasa exterioara) sau Merchant Street (cunoscuta strada de shopping). Plus o multime de restaurante, terase, gelaterii (am fi vrut sa incercam mai multe dar nu am reusit). Nu sunt atat de multe de vazut in Valletta, insa mi se pare ca este un oras frumos, care merita descoperit asa, pe indelete. Pe alocuri da senzatia de neingrijit (multe cladiri abadonate, lipite perete in perete de un hotel de lux) si desi initial credeam ca ne deranjeaza lucrul acesta, ulterior am inteles ca acesta este de fapt farmecul Vallettei. Da, nu e dragoste la prima vedere (cel putin pentru noi nu a fost), insa in final ne-a placut foarte mult.

ST. JULIAN’S

Initial chiar voiam sa ne cazam in Valletta (gasisem niste Airbnb-uri dragute) insa apoi am realizat ca ne-ar fi putin greu sa fim in mijlocul orasului, in cladiri care cel mai probabil nu au lift sau parcare pentru masina inchiriata, asa ca ne-am reorientat cautarile de cazare in zona St. Julian’s si Sliema (si in final am ales hotelul Hilton din Portomaso, St. Julian’s – spunem noi ca am facut fara doar si poate cea mai buna alegere). Cat am stat in St. Julian’s am crezut ca Spinola Bay este singura zona de interes a statiunii (pentru ca hotelul nostru era destul de aproape si ajungeam usor). Un golfulet mic si linistit, cu barci luzzu (barcile lor traditionale, colorate) si restaurante si terase. In ultima zi insa am descoperit si zona St. George’s Bay, mai vibranta, cu un shopping mall (Baystreet Shopping Complex), multe cluburi si terase. Adica o zona deloc pentru noi :)))  Era un pic dezolanta zona aceasta (poate pentru ca era iarna si totul parea inchis). Dar ne-am dat seama ca daca am fi stat in zona aceasta cazati, perceptia noastra despre Malta ar fi fost complet, dar complet diferita (in sens rau). Asa, stand in zona Portomaso, mai linistita si mai exclusivista, ni s-a parut minunat St. Julian’s. De asemenea, zona golfului Ballutta (in fata hotelului Marriot) este foarte draguta, noi ne opream acolo sa vada Alexei valurile, in plimbarile noastre pe jos pana in Sliema. Vara aici este o plaja draguta (si aglomerata din cate am inteles). Am primit foarte multe recomandari de restaurante in St. Julian’s, din pacate insa nu am putut sa incercam mai mult de… unul singur 😀 Si anume restaurantul Raffael, unde ne-am oprit din pura intamplare, pentru ca avea priveliste spre Spinola Bay si o terasa draguta (am mancat insa o pizza foarte buna aici).

SLIEMA

Sliema e lipita de St. Julian’s, se trece dintr-una in alta fara sa iti dai seama. Si este statiunea “fancy” a Maltei. Nicaieri nu am vazut atat de multe cladiri de apartamente geniale, cu pereti de sticla si priveliste catre skyline-ul Vallettei (in mod cert preturile sunt pe masura privelistii). Este si zona cea mai renumita pentru shopping, sunt multe magazine si cateva malluri. Nu am fost la cumparaturi in aceasta vacanta, insa am mers in mallul The Point singura cu Anastasia, cata vreme baietii s-au dus la un centru de stiinte (Espora). Mall-ul in sine nu are nimic spectaculos, dar inafara lui este o pasarela care da inspre mare si se vede o priveliste spectaculoasa catre Valletta. Apoi, zona din preajma mall-ului mi s-a parut cea mai draguta din toata Sliema. Din Sliema se poate lua ferry-ul catre Valletta (noi nu l-am luat avand masina de inchiriat) iar promenada este geniala, perfecta pentru plimbari lungi, lungi cu micutii sa doarma 🙂

MARSAXLOKK

Daca ar fi dupa mine, as pune in toate ghidurile turistice despre Malta imaginea acestui satuc mic, mic tare, cu barcile colorate ancorate in port (numite luzzu). Dintre tot ce am vazut in Malta, locsorul acesta mi-a ramas cel mai drag in amintire. Nu stiu daca ar fi chiar atat de multe de facut aici, probabil ca doua ore sunt mai mult decat suficiente pentru a-l vizita (chiar si pentru noi cu doi copii mici si un ritm tare lent), insa mi s-a parut extrem de pitoresc si frumos. Ne-am plimbat, am mancat la un restaurant pescaresc din port (sunt foarte multe, de fapt satucul e renumit pentru preparatele din peste). Duminica se organizeaza si o piata de peste in centru (noi insa nu am prins-o, am mers in timpul saptamanii). Foarte aproape de Marsaxlokk este renumita piscina St. Peter’s Pool, o piscina naturala absolut superba (pentru cei care merg vara, bineinteles). Noi am ajuns in Marsaxlokk de doua ori, o data cu masina noastra si a doua oara ca parte din turul cu autobuzul Hop On Hop Off (cand am prins o vreme mai buna si am vazut satucul si barcile de la etajul autobuzului).

PLAJE

Daca am fi avut vreme un pic mai calduta, am fi mers la mai multe plaje, chiar daca nu am fi facut plaja neaparat. Doar ca sa stam pe malul marii iar Alexei sa se joace in nisip. Insa pentru ca a plouat destul de mult in cele zece zile petrecute in Malta (iar cand nu a plouat a fost foarte mult vant) nu prea ne-am incumetat sa mergem la plaja. O Osingura zi, dupa ce am fost in satucul lui Popeye, am profitat de o ora mai luminoasa (pana avea sa inceapa ploaia) si am mers la una dintre cele mai renumite plaje din Malta, Golden Beach. Este o plaja renumita (mai ales pentru familii cu copii) in primul rand pentru ca este o plaja cu nisip, majoritatea fiind cu pietre. Si apoi pentru facilitati. Da, nu este o plaja salbatica dar este frumoasa, mare si buna pentru copii. Iar langa aceasta plaja ar fi plaja Ghajn Tuffieha Bay, considerata mai intima si mai frumoasa, dar unde se ajunge coborand niste scari cu 200 de trepte, deci posibil sa nu fie o optiune buna pentru cei cu copii, carucioare, multe lucruri de carat. E o plaja mai romantica am zice noi 😀 Si bineinteles, plaja Mellieha Bay, tot cu nisip, este cea mai mare plaja de pe insula Malta (si cea mai turistica). Insa din ce am citit, insula Gozo ar fi mai ofertanta la capitolul plaje frumoase. Singurul regret la capitolul plaje si locuri frumoase din Malta ar fi ca nu am putut sa vedem Blue Lagoon pe insula Comino. Se organizau tururi chiar si cand am fost noi (final de noiembrie inceput de decembrie) insa ni s-a parut cam riscant sa mergem cu doi copii mici. Citisem dinainte ca pe timpul iernii nu e absolut nimic deschis pe insula Comino sau chiar si mai mult de atat, multe tururi sunt anulate iarna din cauza vremii. Singura optiune cat de cat fezabila ar fi fost sa mergem cu feribotul catre Gozo si sa vedem Blue Lagoon din departare, pe drumul catre insula Gozo.

MDINA si satucul RABAT

Mdina este Orasul Tacut al Maltei, unul dintre cele mai cunoscute si apreciate orase de pe insula principala. Cred ca oricine merge in Malta are pe lista obligatorie de vazut Valletta si Mdina (eu as adauga si satul Marsaxlokk chiar daca nu e la fel de spectaculos ca cele doua orase), si pe buna dreptate. Amandoua sunt extrem de frumoase (Mdina e fosta capitala a insulei), pline de istorie si farmec. Valletta este bineinteles mai vibranta, mai mare, mai agitata si are iesire la mare (motiv pentru care a si fost preferata ca noua capitala), pe cand Mdina este “cocotata” pe dealuri, inconjurata de ziduri si liniste (de aici vine si numele de Orasul Tacut al Maltei). Stiu ca sunt multe articole in care sunt trecute diverse obiective “must-see” in Mdina, insa pentru noi, singurul “must-see”/“must-do” a fost sa ne plimbam pe toate, absolut toate stradutele din oras (din fericire, e minuscul deci nu a fost deloc greu sa facem asta :D). Mie mi-a amintit teribil de mult de oraselul italian Civita di Bagnoregio (“Orasul care dispare”), parca aveau exact aceeasi atmosfera de mister, liniste si amorteala. Cred ca singurul loc in care am fi vrut si noi sa mergem (dar nu am apucat pentru ca am nimerit la ora pranzului si era o coada de asteptare imensa) este Fontanella Tea Garden, un restaurant extrem de renumit pentru privelistea superba. Si pentru faptul ca aici isi luau pranzul cuplul Brangelina, pe parcursul filmarilor pentru filmul “By the Sea”.

Insa chiar daca Mdina a fost de-a dreptul minunata, mie mi-a placut mai mult satucul Rabat. Extrem de micut, dar cu niste strazi inguste, cladiri vechi si bineinteles, tipicele balcoane de lemn, asortate cu usile de intrare. Aici am si luat pranzul de fapt, la restaurantul Ta’Doni unde am incercat niste mancaruri locale: Andrei si-a comandat bragioli maltez iar eu si Alexei paste locale cu branza de oaie, masline si mult busuioc (toate produse local).

POPEYE’S VILLAGE

Stiam de muuult timp de satucul lui Popeye si eram sigura, absolut sigura ca e o atractie turistica tipica, care nu o sa imi placa in mod deosebit. Dar la fel cum se intampla intotdeauna cand iti setezi niste asteptari foarte vehemente, in final chiar ne-a placut. Insa pana sa ajungem sa vedem satucul, care a fost construit ca decor de film pentru filmul Popeye, impresionanta e locatia! Golful Anchor Bay este minunat, cred ca acesta a fost motivul principal pentru care mi-a placut atat de mult aici! Apoi satul in sine este un parc tematic acum, facut foarte atragator pentru turisti. Sunt personajele din film (Popeye, Olive si ceilalti pe care nu ii mai tineam minte si nici recunosteam :D) pe stradute, exista si un mic sat al lui Mos Craciun, un restaurant, o terasa, o cafenea. Nu am petrecut foarte mult timp aici, dar ne-a placut, mai ales lui Alexei.

DINGI CLIFFS

Ni s-a recomandat sa mergem aici pentru apus. Si asta am si facut, atata doar ca ne-am aranjat vizita in asa fel incat sa prindem aici si somnul celor mici (este o faleza uriasa, unde ne puteam plimba foarte usor cu caruciorul). Stancile de la Dingli se pare ca sunt cel mai inalt punct al insulei, aproximativ 250 metri deasupra marii. Iar apusul a fost intr-adevar minunat! Este si un restaurant dragut, The Cliffs, unde am mancat si ne-am adapostit de vant (oi doamne si ce vant am prins inspre seara!).

Si pe langa toate aceste locuri vazute, am facut destul de multe activitati pentru Alexei: mers la acvariu, la muzeul de aviatie, la muzeul de stiinte Esplora, la locul de joaca Playmobil si in unele zile prea ploaioase, chiar si stat in hotel, la piscina interioara. Am vrut sa fie si zile in care sa nu facem mare lucru, atat pentru noi (eram deja extrem de obositi) cat mai ales pentru copii (ca sa nu ii suprastimulam si nici stresam cu prea multe schimbari de peisaj). Daca inainte preferam vacantele scurte, ca sa putem face mai multe plecari, acum avem nevoie de vacante mai putine si mai lungi. Dar sinceri sa fim, zece zile, cat am stat noi in Malta, sunt mult prea multe pentru a vedea doar insula principala pe timp de iarna. Daca era vara probabil ca ar fi fost o durata perfecta, am fi inclus si cateva plaje, si insula Gozo, cu siguranta si o excursie de o zi la Blue Lagoon pe insula Comino. Pentru un cuplu am zice ca patru zile sunt suficiente pentru a descoperi Malta pe indelete, usor si fara graba. Pentru o familie cu copii (mai mult de unul, deci mai lenta), poate ca sapte zile ar fi la fix. Noi am ales zece pentru ca asa erau zborurile. Fie cu intoarcere dupa sapte zile (insemna sa ne intoarcem vinerea si ne-am gandit ca mai bine profitam sa petrecem inca un weekend acolo), fie dupa zece zile. A fost mult, spre final chiar nu prea mai aveam ce face, dar ne-a prins bine aceasta “plictiseala” pentru ca am reusit sa ne deconectam si sa ne bucuram de o vacanta mai lunga. La vreme mai calda (dar nu foarte calda).

Daca mergeam in Malta acum cativa ani, doar cu Andrei, in epoca in care calatoream ca nebunii weekend de weekend de nu mai tineam minte mare lucru din plecarile noastre, as fi zis ca Malta nu m-a dat pe spate. Mai ales daca mergem la fel ca acum, la final de toamna inceput de iarna. Insa dupa perioada aceasta dificila in care calatoriile nu au mai fost luate for granted, mi-am schimbat complet perceptia despre locurile pe care le vedem si le “evaluez” din alte puncte de vedere. Asa ca da, in aceste circumstante, Malta chiar m-a dat pe spate. Pentru ca aveam nevoie de o gura de aer “exotic”, o insula mica in mijlocul Marii Mediterane, unde nu trebuia sa purtam sapte sube pe noi, o insula cu orasele mici si cochete si multe terase cu iesire la mare, o insula incarcata de istorie si mult farmec. Plimbari lungi pe faleza, liniste si vreme de tot felul (de la soare arzator la ploaie cu grindina). In plus faptul ca a fost prima vacanta “activa” in patru (nu iau Egiptul in calcul foarte mult pentru ca aceea chiar a fost o vacanta de leneveala crunta, cu stat aproape numai in resort sau la plaja) ne-a dat curaj si motivatie ca “se poate”. Iar la final de articol, inchei spunand ca mi-au ramas in minte valurile puternice ce se izbeau de stanci la Popeye’s Village. Iar cand inchid ochii, aceea e imaginea (putin dramatica, asa e) pe care o asociez cu Malta. Soarele timid printre norii de ploaie, stancile umbrite, apa turcoaz, valurile puternice, noi toti (toti patru, inclusiv Anastasia) uitandu-ne cum se spargeau de stanci si de mal si Alexei spunand “cat e de frumos”. Pentru imaginea aceasta traita in penultima zi din vacanta, ei bine da, Malta chiar m-a dat pe spate.