Recunosc ca eu una chiar am avut emotii cu drumul acesta. Daca am fi mers undeva prin vestul Europei, indiferent care ar fi fost destinatia aleasa (putea sa fie si Cabo da Roca-ul Portugaliei, nu conteaza), as fi avut mai putin stres cu drumul, din simplul fapt ca reteaua de incarcatoare electrice e grozava. Dar in Bulgaria si Grecia… pfoai doamne. Chiar m-am temut ca vom ajunge intr-un punct critic in care vom sta sa cautam isterici un loc unde sa ne incarcam masina. Dar… n-a fost chiar ca in filmele mele melodramatice. N-a fost nici foarte bine, trebuie sa recunosc. Daca nu ar fi avut Andrei lectiile facute la sange, sa stie pana si cel mai dosit incarcator din vreun sat mega dubios din Bulgaria, chiar am fi putut ajunge destul de usor in scenariul meu fatalist. Ceea ce imi intareste convingerea cum ca masinile electrice chiar nu sunt pentru oamenii care nu sunt extrem de bine organizati. Cel putin in acest moment. Cu siguranta in viitor lucrurile se vor mai schimba si nu va mai fi nevoie de atata logistica ca sa incarci o amarata de masina electrica. Nspe aplicatii diferite pentru fiecare incarcator in parte (exagerez intentionat, nu sunt chiar incarcatorul si aplicatia, insa e destul de enervant sa ai trei-patru-cinci aplicatii pentru a parcurge un drum de 1000 km), devieri de la drum pentru a ajunge intr-un anume loc unde e un incarcator (pentru ca cel putin in tarile est europene inca nu sunt chiar la indemana), stat mult timp la incarcat (pentru ca nu toate sunt incarcatoare rapide si si mai enervant, nu toate sunt functionale in zona aceasta a Europei), plan foarte bine pus la punct (care nu iti da foarte mult loc pentru imprevizibil sau schimbari de traseu). Dar… este clar o imbunatatire. Anul trecut, cand am cumparat masina electrica, nici nu am fi indraznit sa traversam Bulgaria cu ea. Iar acum, la un an dupa, a fost destul de gestionabil. Multumita organizarii lui Andrei, desigur.

Ca tot mentionam de aplicatii de incarcat, noi folosim in continuare PlugShare pentru a vedea statiile de incarcat. Andrei a facut cateva variante de traseu si a simulat cateva optiuni de opriri pe drum. Si-a downloadat in telefon un numar “rezonabil” de SASE aplicatii de incarcat (Eldrive, Fines Charging, Incharge, PPC Blue, KiaHypercharge, ElpeFuture) si era pregatit chiar si pentru cazul in care am fi avut nevoie sa deviem un pic traseul, sau daca s-ar fi intamplat vreun eveniment neprevazut pe drum. Eu nu as fi fost in stare sa fac acest lucru, sa imi pregatesc atatea scenarii pentru un drum pana in Grecia si recunosc ca mie inca imi place usurinta pe care o ofera o masina pe carburant, sa gasesti oriunde benzinarii, sa ai relaxarea psihica ca nu ai cum sa ramai pe drum. Dar pentru Andrei este o provocare interesanta (si placuta) sa faca toata aceasta documentare, asa ca n-am niciun motiv real sa ma plang de logistica calatoriei cu masina electrica. In plus, nu suntem primii sau singurii care s-au incumetat la un astfel de drum. Inainte de plecarea noastra am primit foarte mesaje si sfaturi de la alte persoane care au facut acest drum cu masina electrica si in Grecia ne-am intalnit cu suficiente masini electrice de Romania. Deci nu e ceva nemaivazut, nemaipomenit, ba dimpotriva, e destul de usor de parcurs acest drum cu o electrica.

Drumul Bucuresti – Grecia

Drumul din Bucuresti pana in Parga este de 12 ore, 1000km. Autonomia masinii noastre este de 400km pe autostrada, 500km pe drumuri nationale. Un 450km mixt sa zicem. Deci in teorie cu incarcarea completa de acasa (plecat cu bateria plina), am fi avut nevoie de maxim doua incarcari pe drum. Bineinteles, daca am fi avut incarcatoare fix atunci cand avea sa ni se termine noua bateria. Pentru ca nu sunt totusi atat de multe optiuni de incarcare (mai ales rapide), am avut trei opriri de incarcat. Unele rapide, unele mai lente, insa le-am planificat astfel incat sa se potriveasca cu pauzele pe care oricum aveam sa le luam (pauze de baie, pauze de mancat, pauze de dezmortit). Pentru un drum de 12 ore sigur am fi oprit de cel putin trei ori si cu o masina normala. Noua ne-a luat 17 ore acest drum. 13 ore de condus, o ora si ceva de stat in vama dintre Bulgaria si Grecia si 3 ore de pauze pentru noi si incarcat masina. Nu a fost chiar atat de groaznic precum ne asteptam dar a fost bineinteles, obositor (mai ales pentru Andrei, care a condus tot drumul).

Am plecat de acasa la ora 3:30 dimineata, am vrut sa prindem cat mai mult somn al copiilor. Nu calatorim in general noaptea, lui Andrei nu ii place si oricum nu voia sa mergem prea multe ore pe timpul noptii prim Bulgaria. Asa ca am preferat varianta aceasta de a pleca extrem de devreme, urmand sa se faca destul de repede zi pe drum. Am incarcat masina 100% acasa (inainte de un drum lung o incarcam complet, pentru folosit in Bucuresti o incarcam la maxim 80%) si am planificat prima oprire la hotelul Hyatt Regency Pravet (la 330km de Bucuresti, dupa 4 ore si jumatate de condus). Am ajuns cu 19% baterie si am incarcat timp de 49 de minute pana la 93% (incarcator rapid, de 120kW). Daca am fi incarcat doar pana la 80% ar fi durat doar 30 de minute, insa restul de incarcare pana la 93% a durat 19 minute. Nu am stat sa asteptam propriu zis pentru incarcare, cat am baut o cafea, mers la baie si jucat un pic cu copiii la locul de joaca (ca sa se dezmorteasca un pic), s-a si incarcat masina.

A doua incarcare am planificat-o peste doua ore si jumatate, la o benzinarie OMV din Kulata, aproape de granita Bulgariei cu Grecia. Am ajuns acolo cu 39% baterie si chiar daca aveau incarcatoare incete (50 kW) am decis sa o incarcam pentru ca stabilisem locul acela ca punct de intalnire cu prietenii nostri. Pentru ca oricum trebuia sa ii asteptam ca sa continuam drumul impreuna, am luat acolo pranzul, am pus masina la asteptat si ne-am jucat cu copiii la locul de joaca. Incarcarea a durat o ora si 22 de minute, incarcare completa pana la 100% baterie. Destul de mult as zice, insa planificata asa, cu asteptarea pe care oricum trebuia sa o facem, a fost perfect.

De a treia incarcare nu era musai nevoie dar… am fi fost cam la limita. Si cum nu eram convinsi ca aveam sa rezolvam cu incarcarea la cazare (ni se spusese ca putem incarca la o priza exterioara, normala, dar aveam ceva emotii, ni s-a mai intamplat sa nu functioneze astfel de prize la cazari) si nici ca Tesla Destination Charger-ul pe care il gasisem pe harta la un hotel din Parga este functional (si nu era, aveam sa aflam ulterior) ne-am gandit sa oprim la o alta benzinarie, la Fisikon CNG Veria, sa incarcam de la 50% la 86%. Aceasta a durat 28 de minute (incarcator de 120kW dar era cineva la incarcat si se impartea puterea la doi). De obicei evitam opririle acestea scurte de incarcat “cate un pic” pentru ca sunt foarte ineficiente. Preferam sa consumam cat mai multa baterie si apoi sa oprim sa incarcam mai mult intr-o singura oprire, la incarcatoare rapide (ca sa eficientizam un pic timpul petrecut pe drum). Daaaar acum nu aveam chiar multe optiuni si nu aveam cum sa facem traseul ideal de incarcare.

Acestea au fost opririle totale de incarcat pentru a parcurge drumul de 1000km din Bucuresti. Un total de 270 lei, plus incarcarea completa de acasa (50 lei). Adica 320 lei pentru tot drumul.

Drumul in Grecia (Parga si Lefkada)

Pentru Parga si drumul catre Lefkada am incarcat in Ioannina, la Ikea, unde aveau incarcatoare foarte rapide (300kW). Si unde pare-se ca aveam 20kW gratuiti in aplicatie (nu stim de ce), deci incarcarea de la 39% la 85% (30 de minute) a costat 7 euro. La cazarea din Parga am reusit sa incarcam la priza exterioara despre care ne vorbise proprietarul hotelului, am incarcat seara (ne-a rugat sa incarcam doar seara), 28 kW pentru care ne-a cerut 15 euro.

Din Parga pana in Lefkada am consumat de la 100% la 78% (pentru ca am facut noi un ocol pana la Izvoarele Acheron, pe care nu am mai apucat sa le vedem pentru ca adormisera copiii in masina), altfel pentru drumul acela am fi consumat doar 17% baterie (90km, o ora si douazeci de minute de condus). Daca in Parga stiam ca vor fi doua zile foarte linistite, fara condus prea mult, in Lefkada avea sa fie o saptamana complet diferita, cu foarte mult condus zilnic. Si aveam ceva mici emotii pentru ca stiam ca nu stau tocmai grozav la capitolul incarcare electrica. Insa am reusit sa vorbim cu cei de la cazarea din Lefkada (Dama Olga Villas) si ne-au pus la dispozitie o priza exterioara pentru a ne incarca masina la ei. Mare bucurie ca nu a mai fost nevoie sa cautam alte optiuni 🙂

In sapte zile de stat in Lefkada si plimbat zi de zi cu masina prin diverse locatii am reusit sa incarcam masina la cazare sau in Vassiliki, la un incarcator de 11kW din oras. In capitala Lefkadei aveam optiunea de a incarca la un supermarket (AB Supermarket), insa in rest, nu aveam variante. Ne-ar fi fost destul de dificil daca nu am fi avut cazarea care ne-a pus la dispozitie o priza exterioara, normala, unde puteam lasa masina la incarcat in fiecare seara (fara costuri, nu ne-au cerut nimic pentru toate incarcarile de peste noapte). Insa pe parcursul zilelor am vazut destul de multe masini electrice, cateva chiar de Romania. Deci in ciuda faptului ca nu e neaparat usor cu incarcatul, oamenii se incumeta sa vina cu masinile electrice aici. Aici, in Lefkada. Pentru ca nu stim inca cum e pe alte insule grecesti. Si nici cu traversarile cu feribotul, am inteles ca ar exista niste reguli destul de stricte legate de masinile electrice. Chiar cand eram in Grecia am dat de mesajul acesta de pe un forum de Grecia. Nu stim daca este cu adevarat asa cum scrie in mesaj, insa ne-a taiat un pic din elanul de a merge pe alte insule mai indepartate (elan capatat dupa drumul de dus, care desi a fost greu si obositor, ni s-a parut suficient de gestionabil incat sa il repetam).

Mesajul de pe forum era acesta:

________________________________________________________________
“Informații utile pentru cei care călătoresc cu mașini electrice sau hibride în Grecia și vor să ajungă pe insule. Din motive de siguranță a navigației și a circulației în siguranță a pasagerilor, autoritățile vor sa impună condiții noi la îmbarcarea autoturismelor pe ferry.

În cazul în care nu se respectă următoarele condiții autoturismele nu vor putea să se îmbarce.
 La vehiculele:
 electrice sau hibride reîncărcabile trebuie verificată temperatura bateriilor, iar nivelul de reîncărcare al acestora nu trebuie să fie mai mare de 40% din capacitatea lor totală;
 care au alți combustibili alternativi, cum ar fi GPL, nivelul de reîncărcare al acestora nu trebuie sa depășească 50% din capacitatea lor totală.
 Șoferii sunt obligați să informeze echipajul navei în cazul în care vehiculul emite semnale de alarmă.
Multe insule medii și mici nu au suficiente încărcătoare rapide.

Sursă: declarația Ministrului Transporturilor și Politicilor Insulare
https://www.ynanp.gr/
#ForumGrecia #ForumThassos”
________________________________________________________________

Drumul Grecia – Bucuresti

La intoarcere, am avut un pic alta strategie. Am hotarat sa oprim mai rar si sa incarcam de fiecare data pana la maxim 80%. La dus incercam sa umplem cat mai mult bateria, nestiind exact cum va fi cu statiile de incarcare, insa la intoarcere ne-am gandit sa eficientizam un pic traseu si opririle. Ne propusesem sa nu mai facem tot 17 ore pe drum, chiar daca stiam ca era un plan poate ca prea ambitios. Am plecat de la cazare cu bateria incarcata 80%. Nu s-a incarcat mai mult, la cazare aveam incarcare foarte lenta, insa nu a fost foarte deranjant, mai ales ca atunci cand masina e incarcata complet nu avem frana regenerativa. Iar pe dealul extrem de abrupt pe care am avut noi cazarea era nevoie de franare puternica (iar Andrei incearca sa foloseasca cat mai putin franarea normala). Prima oprire pentru incarcare am planificat-o la Ioanina, unde am incarcat si la dus, la incarcatoarele foarte rapide de la Ikea (300 kW). Am ajuns acolo cu 44% baterie si planuiam sa incarcam pana la 80%. Ikea (si toate magazine din jur) erau complet inchise cand am fost (a treia zi de Paste) dar incarcatoarele functionau. Cel putin pareau ca erau functionale, insa niciunul dintre cele patru incarcatoare nu a functionat, pur si simplu nu pornea incarcarea (primeam o eroare in aplicatie, cum ca nu puteam adauga cardul de plata – care era deja introdus si pe care il folosisem la dus). Am avut un mic moment de panica (mai mult eu) pentru ca nu ne asteptam ca tocmai cele mai sigure incarcatoare de pe traseu sa nu functioneze dar in final am instalat aplicatia si pe telefonul meu, am schimbat un pic setarile contului (am facut un cont guest de fapt) si intr-un final a functionat incarcarea. Am stat 20 de minute sa se incarce masina pana la 80% insa intreaga oprire ne-a luat aproape o ora (din cauza complicatiei cu aplicatia de charging).

Mie mi se par doua lucruri enervante la treaba asta cu incarcatul unei masini electrice. Faptul ca nu sunt suficiente incarcatoare (desi da, stiu ca sunt mult mai multe fata de anul trecut si ca or sa tot apara in viitor – asa e). Si faptul ca exista nu-stiu-cate aplicatii, pe care trebuie sa le downloadezi, sa iti faci cont, sa bagi cardul si alte detalii pentru a putea sa incarci. Nu exista o aplicatie comuna in care sa faci plata la orice statie de incarcare gasesti, nu exista optiunea de a plati pur si simplu cu cardul la charger (fara aplicatie), e totul inca destul de alambicat si deloc standardizat. Si o alta aplicatie, separata de cele ale incarcatoarelor (pentru plata), cu ajutorul careia poti sa vezi unde sunt incarcatoare electrice pe traseu (PlugShare folosim noi). Mie mi se va parea confortabil condusul unei masini electrice atunci cand vor exista mai multe incarcatoare (cum sunt benzinariile) astfel incat sa nu fie necesara o pregatire temeinica inainte de a porni la drum (sa poti opri fara probleme pe drum sa incarci la fel de usor cum alimentezi in benzinarii). Si cand se va mai simplifica toata nebunia cu aplicatiile de incarcat, acum sunt prea multe aplicatii, fiecare furnizor cu aplicatia lui. Si da, sunt foarte constienta ca aici, in Europa de Est, e inca frustrant cu masinile electrice si ca in Europa Centrala si de Vest lucrurile sunt infinit mai bune si mai previzibile. Deci probabil ca e o chestiune de timp pana cand va deveni mai bine si in Bulgaria si Grecia.

Urmatoarea oprire a fost planificata peste doua ore si jumatate de condus, la benzinaria AVIN, unde am ajuns cu 30% baterie. Aveam aici un complex de restaurante (Olympus Plaza), unde am si luat micul dejun, cat timp masina s-a incarcat pana la 71%, in aproximativ 40 de minute (pentru ca era un incarcator de 50 kW si a durat mai mult). Pe drumul de intoarcere am incercat sa incarcam mai putin la fiecare oprire (nu mai incarcam inspre 100%, pentru ca incarcarea de la 80% la 100% e foarte inceata, indiferent de incarcator), ca sa avem opriri mai dese dar mai rapide.

A treia oprire pentru incarcare a fost imediat dupa granita, la Eldrive Sandanski, in curtea Technopolis, unde erau sase locuri de incarcare nou noute, la statii de 150 kW (trei statii cu cate doi conectori). La statiile acestea daca este o singura masina conectata incarca cu 150 kW (daca e bateria mai descarcata, daca nu e, incarca cu mai putin), daca sunt doua masini conectate, puterea se imparte. Am incarcat aici de la 26% la 80% in 27 de minute, cat ne-am dezmortit un pic si ne-am jucat un pic cu copiii. Inca o data ni s-a dovedit ca in Bulgaria lucrurile stau mult mai bine cu statiile de incarcare, sunt mai multe si mai performante (fata de Grecia, unde chiar ni s-a parut cam greu).

A patra (si ultima) incarcare a fost la Superchargerul din Sofia, unde incarcarea este inca gratuita 🙂 Am prins coada de patru masini, insa nu am asteptat mai mult de zece minute. Aceasta a fost pauza lunga a drumului, cu luat pranzul si stat un pic mai mult. Am incarcat de la 38% la 100%, iar masina ne-a calculat traseul pana in Bucuresti astfel incat sa ajungem cu autonomie de 28%. Pentru un drum de 396 km, 5 ore si 40 de minute. Uau, chiar impresionant. Dar asta pentru ca nu este un drum cu autostrada (doar o portiune mica), altfel ar fi consumat mai mult.

Drumul de intoarcere acasa a durat 16 ore, fata de 17 ore cat a durat la dus (si asta pentru ca nu am mai stat o ora in vama dintre Bulgaria si Grecia). Costul drumului de dus a fost 320 lei, celui de intors aproximativ 200 lei (nu am platit incarcarea de la cazare si cea de la SuperChargerul din Sofia). Deci un total de 520 lei pentru cei 2700 km parcursi in aceasta vacanta.

Concluzia

Concluzia ar fi ca ori de cate ori voi mai bombani Romania ca nu are suficiente incarcatoare electrice, imi voi aminti de Bulgaria si mai ales de Grecia. Nu a fost absolut imposibil drumul, nu au fost momente realmente stresante (desi eu ma mai stresam pe ici pe colo cand vedeam ca nu merge totul snur, cum m-as fi asteptat), dar… putea fi mult mai bine. In Grecia cel putin chiar nu sunt lucrurile atat de roz, sunt putine masini electrice, putine incarcatoare si unele dintre cele care sunt nu functioneaza. Dar… ne-am descurcat. As vrea sa zic ca as vrea sa repetam experienta (tot cu masina electrica, tot in Grecia) dar imi este destul de teama ca nu au inca o infrastructura de incarcatoare electrice potrivita. Nici macar decenta, nu potrivita. Nu a fost rau, dar nici nu a fost nici bine. Iar efortul depus pentru a fi totul in regula mi s-a parut destul de mare. Insa cu siguranta lucrurile se vor schimba (poate ca nu in Grecia, unde lucrurile poate ca se vor misca mai incet) insa in Romania (si probabil si Bulgaria) se vor misca inspre mai bine. Observam o diferenta colosala in Romania in ultimul an, asa ca nu ne facem griji 🙂 Si poate ca urmatoarele drumuri mai lungi cu masina electrica le vom planifica in Europa de Vest, unde exista o infrastructura mult mai bine pusa la punct.