Iulie 2014

Stiam inca de la bun inceput ca Newcastle avea sa ne placa cel mai putin dintre toate orasele vazute in Marea Britanie in acest road trip. Si adevarul este ca e greu sa impresionezi atunci cand ceilalti doi competitori sunt York sau Durham. Te astepti sa gasesti aceeasi atmosfera, acelasi spirit boem, aceleasi stradute pietruite sau cel putin aceeasi arhitectura a cladirilor. Asa ca nu mica iti e uimirea atunci cand la intrarea in oras vezi in zare o multime de poduri de fier ridicate peste raul Tyne, cladiri moderne, blocuri si un oras imens. Si peste toate acestea, un aer de oras industrial. Deloc ceea ce ne doream sa vedem. Asa ca am pornit in explorarea orasului cu o preconceptie total eronata. Si ne-a parut rau ca am facut-o, pentru ca Newcastle are si el farmecul sau, ce merita descoperit!

De altfel… Newcastle este foarte similar cu Londra. Cladirile, pietele, strazile sunt foarte asemanatoare cu cele vazute in capitala englezilor. Sincer, nu imi dau seama daca acesta este un motiv de lauda sau dimpotriva. In orice caz, pe langa mizeria de pe strazi care ne-a lasat un gust amar, precum si oamenii strazii ce umblau nestingheriti cu carucioarele cu lucruri in urma lor, Newcastle ne-a surprins cu centrul istoric. Monumentul Grey este impresionant si nu as fi crezut ca poti avea parte de o priveliste atat de frumoasa datorita lui. Iar strada Grey este considerata una dintre cele mai frumoase strazi din Anglia. Noua ni s-a parut ca aduce foarte mult cu strazile centrale din Londra, in special datorita arhitecturii cladirilor.

Si spre deosebire de York sau Durham, Newcastle pare sa fie mult mai “viu” si animat. Restaurante, puburi, cluburi, terase si multi tineri. Si chiar daca nu am avut noroc de vreme foarte buna, am reusit sa ne bucuram pe deplin de acest oras.

Plimbarile lungi si linistite catre malul raului Tyne ne-au facut sa descoperim si catedrala Sfantului Nicolae. Si ca sa nu plecam acasa cu gandul ca vremea din Anglia este cat de cat rezonabila, a inceput si deloc asteptata ploaie. Ne-am retras in primul pub gasit deschis (pentru ca mare parte din ele erau inchise duminica), unde am incercat din nou mancaruri traditionale, in principal fish and chips, burgeri si nelipsitul cidru englezesc. Se pare ca deja am inceput sa ne obisnuim cu mancarea lor.

Am pornit apoi catre podul Gatehead Millenium, pe care ne doream cu totii sa il vedem. De altfel, acesta pare sa fie simbolul orasului, si desi din pozele de pe internet nu imi parea impresionant, odata ajunsi in fata lui ne-am schimbat parerea. Am realizat apoi ca am plecat la drum cu foarte multe preconceptii despre Newcastle si incepeam sa intelegem si sa observam acum frumusetea orasului. Iar reflexia podului in raul Tyne este intr-adevar spectaculoasa, mai ales cand este luminat de soarele la apus.

La finalul zilei am realizat cat eram de obositi si cat de rau ne dureau picioarele, insa am vrut sa mai facem o scurta oprire inainte de a ajunge la hotel. Foarte aproape de Newcastle se afla cea mai mare statuie din lume reprezentand un inger, Angel of the North. Poate daca am fi oprit in mijlocul zilei sa o vedem nu ni s-ar fi parut prea interesanta, insa noi am ajuns chiar la apus. Si nu stiu cum se face, dar era un apus senzational! Astfel ca monumentul inalt de 20 metri, ridicat in cinstea minerilor care au lucrat in minele ce se aflau chiar sub acest inger, ni s-a parut fascinant in lumina aceea si parca nu ne mai opream din fotografiat.

Astfel ca in final am ramas cu o impresie buna despre Newcastle si ne bucuram foarte mult ca am ajuns si aici. Ramanem insa la parerea initiala si il clasam pe ultimul loc in topul oraselor din Marea Britanie pe care le-am vazut in acest weekend. Are farmecul sau deosebit, este cosmopolit si agitat, ca orice mare oras din Anglia, insa e greu sa fii in topul clasamentului cand apar in ecuatie York si Durham. Si nu stim cum sa spunem, dar… parca preferam in continuare oraselele mai mici, mai putin agitate si inca nedescoperite. Acum… si-o spune si varsta cuvantul 😛