Montreal ne-a surprins, si asta intr-un sens bun. Nu ne asteptam sa ne placa atat de mult si sa ne lase o impresie atat de buna inca de la inceput. Credeam ca va fi genul acela de oras care te sperie in prima faza si pe care trebuie sa il descoperi incet, incet, ca sa ajungi mai apoi sa iti placa. Ei bine, nu. Montreal iti place din primul moment in care ai iesit pe usa casei tale de caramida, cu usa alba si cateva trepte in fata. Iti place sa te plimbi inafara centrului, pe strazile strajuite de artari cu frunze colorate in fel si chip. Iti place pentru ca nu e atat de americanizat, pentru ca fiecare cladire iti spune ceva. Da, ai zgarie nori, insa nu te sufoca, nu ai senzatia ca te afunzi intr-un oras de sticla. Totul alterneaza intr-un mod armonios, te surprinde si nu te lasa sa incadrezi Montrealul intr-un sablon. Montreal e pur si simplu altceva.

Asa ca ne-am pierdut pe strazile din centru fara sa ne dorim sa ajungem intr-un punct anume. Si am avut noroc de doi ghizi exceptionali, prietenii nostri Vlarissa si Liviu, care ne-au povestit atatea lucruri despre Montreal, incat ne-au facut sa indragim si mai mult orasul. Centrul Montreal-ului este foarte “viu”, animat, lume multa pe strazi, magazine, restaurante, zgarie nori, cladiri vechi restaurate si transformate in puburi, trafic, lume si iar lume. Si noi am prins un weekend chiar linistit, avand in vedere ca se sarbatorea Thanks Giving Day, asa ca in mod normal toata atmosfera aceasta se amplifica si mai mult.

Orasul subteran este de asemenea urias! Magazine, restaurante, pasaje intregi de subteran, conectate perfect cu orice linie de metrou sau tren, cu orice cladire de birouri sau universitate. Practic iarna, la -30 sau -40 de grade, nu ai de ce sa stai afara, in frigul naprasnic. De altfel, acesta a fost si motivul pentru care a fost construit, iernile in provincia Quebec fiind nu doar foarte aspre, dar si criminal de lungi! Nu degeaba umbla pe internet gluma cu cele doua anotimpuri ale canadienilor: iarna si… luna august.

Din loc in loc gasesti casute rustice cu produse traditionale din sirop de artar, de la clasicul sirop, pe diferite grade de vascozitate si culoare pana la gemuri de artar, unt de artar sau prajiturele cu sirop de artar. Un paradis dulce! Insa noi am gasit preturi mult mai avantajoase pentru siropul de artar la IGA, un supermarket foarte popular aici, unde se vinde in general in regim en gros, sau chiar si la Walmart.

Dupa cateva ore de plimbat in centrul financiar al orasului, cu cea mai mare viteza ne-am indreptat apoi catre Mont Royal, pentru a vedea inca pe zi privelistea intregului oras. Surprinzator sau nu, parcul era in mare parte in renovare si pe alocuri inchis. De ce spunem asta? Ei bine, nu stim cum se face, dar am avut “norocul” de a prinde un weekend total lipsit de activitati in Montreal, ceea ce e destul de neobisnuit. Mereu exista festivaluri, concerte, evenimente in centrul orasului, si asta chiar si in timpul iernii, cand e un ger naprasnic afara. Dar chiar daca parcul era in renovare, ne-am putut bucura totusi de o imagine demna de o vedere postala. O multime de copaci colorati in toate culorile pamantului, de parca cineva tocmai si-ar fi varsat acuarelele peste Mont Royal. Iar privelistea din punctul de observare deasupra intregului oras te lasa pur si simplu fara cuvinte. Nu mai conta ca dardaiam de frig si ca batea un vant atat de rece ca nu puteam sta in loc. Nici nu vrem sa ne imaginam cum e iarna pe Mont Royal!

Din varful Mont Royal-ului se vedea cupola verde a Oratoriului. “Next stop? Oratoriu!”. Ne-am urcat in masini si am pornit intr-acolo. Dar totusi, am facut un mic ocol inainte pentru a vedea un cartier superb de case pe coasta cealalta a muntelui Mont Royal. Nu am vazut vreodata niste case atat de frumoase, atat de bine ingrijite, aranjate, cu o arhitectura atat de deosebita, curti mari si o priveliste dementiala asupra orasului. Tanjeam si noi, inocenti, sa bem o cafea dimineata pe terasa uneia dintre casele acestea. Ne lipsesc insa cele 15-20 de milioane de dolari, cat costa casele aici, asa ca ne-am revenit din vis rapid si am pornit catre Oratoriu. Am urcat cele n trepte de pe stanga si dreapta. Cele din centru trebuie urcate in genunchi, iar pe fiecare treapta trebuie sa spui o rugaciune. Iar cand am ajuns in varful scarilor, am avut din nou o frumoasa priveliste asupra intregului oras. Interiorul Oratoriului e impresionant, este imens pur si simplu. Iar orga de la intrare este de departe cea mai mare orga pe care am vazut-o vreodata.

Deja se lasase seara, asa ca ne-am indreptat catre Old Port. Nu am avut noroc sa prindem agitatia specifica zonei, multe dintre restaurante erau deja inchise, buticurile cu suveniruri si mancare la fel, iar lume pe strazi nu era prea multa. Ne-am pierdut insa printre stradutele din centrul vechi al orasului, si ne-am decis sa ne intoarcem a doua zi in Old Port.

Si cum sa ajungi in Canada si sa nu incerci atat de faimosul poutine? Ok, de acord, poate ca nu e cel mai aspectuos fel de mancare pe care il poti incerca. Si cu siguranta nu e nici cel mai sanatos. Insa in ciuda aparentelor, este foarte bun! Intreaga combinatie de cartofi prajiti, sosuri, branza si orice altceva iti mai trece prin cap (pentru ca exista o multime de variatiuni de poutine), este foarte gustoasa. Cum ne spunea Vlarissa, este un comfort food. “Atunci cand ai o zi cu adevarat proasta, te intorci acasa si mananci o portie mare de poutine. Garantat te vei simti mai bine!”. Si chiar asa este! Uiti si de faptul ca este o adevarata bomba calorica, te bucuri pur si simplu mancand. Noi am ales insa varianta cea mai de baza, pentru a simti gustul cat mai autentic al poutine-ului. Si anume cartofii simpli pai, sosul poutine si branza simpla, “grains frais”. Desertul nu se putea lasa mai prejos la capitolul calorii din abundenta: un baton de Mars prajit in baie de ulei. Pare sa fie insa extrem de apreciat de canadieni, fiind un desert foarte popular. Si evident, a trebuit sa incercam aici si berea locala, o bere rosie care chiar ne-a placut foarte mult – Belle Gueule. Poutine Ville pare sa fie unul dintre cele mai cunoscute si mai apreciate restaurante de poutine din Montreal. Desi este mic si nu se afla intr-o zona foarte centrala si turistica, este plin mereu si se sta aproape intotdeauna la coada pentru a intra in restaurant.

Dupa festinul cu poutine, energy level la maxim. Asa ca ne-am urcat in masina si am mers intr-un local extrem de interesant, unde se prepara cocktailuri care mai de care mai ciudate si mai gustoase. Cateva mese in spatele perdelutei de la intrare si un bar imens, cu toate tipurile de bauturi pe care ti le poti imagina (sau nu). Ne-am asezat la singura masa libera din intregul pub si am inceput analiza meniului. Meniul de cocktailuri se schimba periodic, o data la cateva luni, si contine tot soiul de bauturi, in combinatii total neobisnuite! De departe cel mai ciudat si atipic cocktail incercat a fost Jerky Lab Jack. O ciudatenie cu gust pregnant de carne afumata, asezat pe o tava cu un scripete, pe care se servea si o bucata de smoked meat, agatata in carlig. Un mix complet canadian, fara doar si poate. Iar pentru cei mai putin curajosi (aviz noua), cocktailul Oh Canada cuprindea si el aromele tipice Canadei: whisky Dark Horse si lichior din sirop de artar. O dementa! Sau ceaiul aromat cu portocala si evident, whisky. Sau cocktailurile fructate, sau cel cu aroma de biscuiti!!!

Prin urmare, nu e de mirare ca am ajuns acasa pe patru carari 🙂 Dar ce sa-i faci, nu ajungi in fiecare zi in Montreal, asa ca trebuie sa profitam la maxim de cele cateva zile pe care le petrecem aici!