Hamburg

Iunie 2013

Hamburg m-a surprins si m-a facut sa traiesc foarte multe sentimente contradictorii, in doar o singura zi. Si spun asta pentru ca primul lucru la care m-am gandit in momentul in care am intrat in oras a fost Amsterdam. Era socant sa vad acelasi stil de blocuri mici, din caramida, cu terase in dreptul fiecarui apartament, geamuri albe cu ghivece de flori si stradute pavate, incadrate de copaci si verdeata. Inca de cand am intrat in oras mi-am spus in gand: “Imi place oraselul asta, imi place mult mai mult decat Berlinul!”. Poate ca singurul lucru care initial nu mi-a placut a fost faptul ca am fost cazati pe strada Reeperbahn, una dintre cele mai faimoase si agitate strazi din Hamburg, similara de altfel cu Red Light District-ul din Amsterdam. Aveam sa imi dau seama apoi ca a fost foarte bine ca am ales zona aceasta, pentru ca am putut sa vedem o parte foarte autentica a orasului: foarte multe baruri, tineri si nebunie. Totusi, spre norocul nostru am ajuns in Hamburg in timpul saptamanii, astfel ca zona era mult mai linistita decat in zilele de weekend.

Si chiar daca stiam ca Hamburg este poate cel mai frumos oras al Germaniei, era ceva ce totusi nu imi placea. “Pai cum sa nu iti placa? Nici nu ai apucat sa vezi orasul, cum poti sa iti faci deja o parere atat de categorica?”. Habar nu aveam ce sa-i raspund, dar asta simteam. Intr-adevar, abia asteptam sa vad intregul oras, dar pe de alta parte… abia asteptam sa plec. Apoi, am realizat de unde toata reticenta mea: imi era teama. Si ma simteam in nesiguranta. Gara unde ne-a lasat autocarul cu care venisem din Berlin era foarte aglomerata, murdara si totul parea un adevarat haos iar imprejurimile statiei de metrou St. Pauli au conturat un tablou pe care chiar nu il puteam asocia cu Hamburg. Voiam sa vad in fata ochilor ce vazusem de atatea ori in cautarile mele pe internet atunci cand ne documentam despre Hamburg: Elba si casele colorate, insirate de-a lungul apei. Insa surpriza, prima mea imagine a Hamburg-ului a fost usa ingusta si invechita a hostelului in care urma sa ne cazam, avand pe dreapta un Sex Shop, pe stanga un club de striptease si in decor o multime de tineri beti si oameni ai strazii. Eram asadar terifiata de locul acesta si nu stiam cum sa propun cat mai subtil sa ne cautam cazare in alta parte a orasului. Am renuntat insa la idee, pentru ca stiam foarte bine ca cei 80 de euro pe care i-am platit pentru o camera de hostel erau de departe cea mai buna afacere de cazare. Pentru ca da, Hamburg este extrem, extrem de scump. Daca imi amintesc bine, chiar niste localnici ne-au povestit ca dintre toate orasele din Germania, Hamburg si Munchen se afla in topul celor mai scumpe.

Dar a fost o lectie pe cinste pentru mine. In cateva momente aveam sa imi dau seama ca nu am niciun motiv sa imi fie teama sau sa ma simt in nesiguranta, iar cei de la hostelul Pyjama (pe care l-am blamat atat de mult) erau poate cei mai draguti oameni pe care i-am cunoscut vreodata. Si o atmosfera incredibila, unde ne simteam ca in casa unor buni prieteni. Asa ca am trecut peste primele impresii si am inceput sa vad partea frumoasa a Hamburg-ului si farmecul acestuia. Ne-am lasat bagajele si am pornit in recunoastere. Nu aveam nicio destinatie anume, voiam doar sa ne pierdem putin printre strazile din Hamburg, sa vedem pur si simplu locurile din zona. Asa ca am pornit inspre port, fara sa stim exact pe ce stradute ne aflam. Era o atmosfera foarte placuta, apartamentele si blocurile pareau parca desprinse dintr-o vedere cu Amsterdam, si peste tot o liniste incredibila. Chiar ne intrebam unde sunt toti oamenii din orasul acesta, mai ales ca era putin trecut de ora 6 si banuiam ca lumea iesea de la birouri. Am ajuns apoi in dreptul portului, unde ne sarise in ochi o cladire ciudata, cu geamuri cu forme ciudate. Am aflat apoi ca aceea era de fapt Filarmonica, si ca era pentru moment in constructie. O cladire ce urma sa ii faca concurenta Operei din Sydney, si in care s-au investit peste 300 de milioane de euro, iar cand va fi gata vor fi fost cheltuite cel putin 500 de milioane de euro. In orice caz, se pare ca deja exista probleme de acustica, asa ca este posibil ca suma sa mai creasca.

Uitandu-ne in jurul nostru, la toate blocurile de pe malul raului, ne-am dat seama ca ne aflam in cel mai scump cartier al orasului Hamburg, numit Hafencity. Aici am vazut poate cele mai frumoase blocuri pe care ni le-am imaginat vreodata si ceea ce m-a impresionat pe mine au fost terasele imense si orientarea lor catre rau. Nu vreau sa imi imaginez cat costa chiriile in zona aceasta, avand in vedere faima orasului pentru preturile uriase de pe piata imobiliara.

Ne-am plimbat pe faleza raului in cautarea unui restaurant cu specific hamburghez, insa inafara unei pizzerii fara clienti, nu am gasit nimic. Asa ca am hotarat sa intrebam niste localnici unde putem sa gasim un restaurant pescaresc. Am gasit un grup de patru persoane foarte simpatice si dornice sa ne ajute, care ne-au explicat cam care ar fi zonele din oras unde putem gasi mancare foarte buna. Ne-au recomandat in mod special zona din preajma statiei de metrou Landungsbrucken, unde se gasesc foarte multe restaurante cu specific portughez. Insa pentru ca foamea nu ne-a mai permis sa asteptam prea mult, ne-am oprit la unul dintre localurile din Hafencity, unde am comandat ceva traditional, extrem de bun, care ne-a depasit orice asteptare: o supa crema de sparanghel cu creveti (sparanghelul este la mare cautare aici, desi nu este mai putin scump decat in Romania), si hering cu ceapa, mere si un sos alb delicios! Sau… poate ca ne era noua mult prea foame! ☺

Deja incepuse sa se inoreze destul de mult, si pentru ca nu voiam sa ne prinda ploaia, am pornit usor catre hostel. In dreptul unui semafor, o masina neagra s-a oprit si am observat ca cineva ne facea cu mana. Era chiar unul dintre cei patru cu care ne intalnisem pe faleza si ne recomandasera restaurantele potugheze. Au deschis geamul, si zambind ne-au intrebat de unde venim. Au fost foarte uimiti atunci cand au auzit ca suntem din Romania: “Oh nooooooooo!”, iar doamnele de pe bancheta din spate au izbucnit in ras. Ne speriasem putin, pentru ca nu intelegeam exact daca era vorba despre o reactie pozitiva sau nu, insa imediat ne-am lamurit.  “My mother is from Romania!”. Doamnele din spate au coborat geamurile masinii si au inceput sa vorbeasca, chiar una peste cealalta, si sa ne povesteasca cum ca si ele vin din Romania, din Targu Mures mai exact, si ca sunt stabilite in Hamburg de 37 de ani. Amandoua isi intemeiasera familiile in Germania si nu se mai intorsesera in Romania. “Nu vedem romani prea des pe strazile Hamburgului… daca stiam ca sunteti romani, va luam cu noi la masa, mai stateam la o vorba!”.

Am ajuns apoi in zona Speicherstadt, una dintre cele mai vechi zone ale orasului Hamburg. Cladirile portocalii cu acoperisuri mansardate, construite complet din caramida si sprijinite pe piloni de stejari, sunt de fapt niste foste depozite.

A doua zi in Hamburg a fost una extrem de plina si de interesanta. Dupa un somn bun si linistitor, am inceput ziua cu un mic dejun copios in receptia hostelului. Totul era facut in casa, pregatit de catre proprietarii hostelului in mica bucatarie: croissante, paine calda, prajituri, gemuri de casa. Apoi am pornit spre centrul orasului, luand metroul de la St Pauli pana la Rathaus, unde aveam sa ne intalnim cu grupul pentru a incepe turul gratuit al orasului, organizat de cei de la Sandemans. Pentru ca se organizau doua tururi, unul in engleza si unul in spaniola, si pentru ca cel de engleza era foarte aglomerat, ne-am inscris la cel de spaniola, unde ghidul nostru Gustavo, profesor de istorie, ne-a prezentat intreaga istorie a Hamburg-ului, si ne-a povestit o multime de lucruri pe care altfel nu le-am fi putut afla. Recomandam tuturor tururile celor de la Sandemans, sunt foarte multe lucruri noi pe care le poti afla despre diverse orase din intreaga lume. Singurul lucru care nu mi-a placut a fost faptul ca totul este oarecum pe fuga, se sta destul de putin la un obiectiv, astfel ca nu ai timp sa te bucuri suficient de fiecare loc in parte. Acesta este de altfel si motivul pentru care nu am reusit sa facem prea multe poze…

Am inceput turul in fata primariei, mai exact in fata monumentului din piata, care simboliza victimele cazute in cel de-al doilea razboi mondial, monument foarte blamat de Hitler, modificat pe parcursul timpului pentru a ascunde adevarata sa semnificatie. Gustavo ne-a povestit o parte din istoria Hamburg-ului, descriindu-l ca un oras prosper, care a aparut in preajma anilor 800 si care s-a dezvoltat foarte mult datorita comertului si pozitiei sale strategice. Desi in prezent orasul este reconstruit in proportie de 70%, intrucat in 1842 a fost afectat de marele incendiu, iar apoi distrus aproape in totalitate in urma bombardamentelor din cel de-al doilea razboi mondial, si-a pastrat acelasi caracter si in principiu aceeasi arhitectura.

Am vizitat apoi biserica St Petri, acolo unde legenda spune ca Bach ar fi dorit sa cante, dar preotul bisericii nu ar fi vrut sa ii ofere bani, ci chiar i-ar fi cerut bani pentru a putea canta aici. De-a lungul istoriei, biserica a avut parte de foarte multe probleme, chiar daca se pare ca incediul din 1842 nu a afectat-o foarte tare. In schimb, in urma bombardamentului din 1843, una dintre bombele incendiare a nimerit fix in turnul de langa biserica, facand ca acesta sa se prabuseasca peste St. Petri. De asemenea, se pare ca si Napoleon, eroul francezilor, a transformat-o intr-un grajd pentru caii lui, umilind practic populatia hamburgheza. Acesta nu a fost singurul rau pe care l-a facut Napoleon oamenilor din Hamburg, intrucat tot el a fost cel care a impus plata impozitelor aici, lucru cu care locuitorii nu erau deloc obisnuiti.

Dupa St. Petri am ajuns la una dintre cladirile foarte caracteristice orasului: Sprinkenhof. O cladire cu multe etaje, cu multe geamuri albe, linii drepte, si construita in mare parte din caramizi. Nu as fi stiut sa spun mai multe despre aceasta cladire, poate doar ca as fi remarcat anumite simboluri insirate de-a lungul fiecarui etaj, semnificand fie activitati marinaresti, fie chiar Hamburg-ul in sine (reprezentat printr-un desen simplu al unui palat cu poarta deschisa). Am aflat apoi insa ca astfel de cladiri s-au construit in preajma revolutiei industriale, pentru a face loc oamenilor sa lucreze. O alta caracteristica a acestor cladiri o constituiau lifturile circulare, un tip aparte de lifturi de lemn, foarte silentioase, care functionau incontinuu. Practic nu se opreau niciodata la un etaj anume, iar oamenii care voiau sa urce sau sa coboare cu el pur si simplu intrau intr-o cutie de lemn si coborau acolo unde doreau. Ne-am plimbat si noi cu un astfel de lift, insa mie mi s-a parut putin periculos.

Apoi am traversat strada si am vazut o multitudine de alte case Kontor, intre care cea mai veche era ChileHaus. Se pare ca proprietarul acesteia, un om foarte bogat, a cerut construirea unei cladiri care sa reprezinte afacerea sa, o companie maritima. Astfel ca arhitectul a construit-o in forma de barca, care insa poate fi observata doar de la distanta, din cauza celorlalte cladiri la fel de inalte din preajma.

Dupa ce am trecut de Chile Haus, ne-am oprit la o scurta pauza la o cafenea, Campus Suite. Dupa 20 de minute de relaxare si incalzire (era un frig cumplit, batea vantul si ploua intruna), am pornit inspre cea de-a doua biserica reprezentativa pentru Hamburg: Biserica St. Nikolai. Aceasta a fost de asemenea distrusa in urma bombardamentelor din cel de-al doilea razboi mondial, pastrandu-se strategic doar turnul, folosit ca reper de catre pilotii avioanelor de vanatoare.

Urmatorul obiectiv turistic a fost Deichstrasse, locul cu cele mai vechi cladiri si cele mai reprezentative. Aici ne-am simtit exact ca pe o strada tipica din Amsterdam, pentru ca arhitectura cladirilor era izbitor de asemanatoare. Am aflat apoi ca aici, la numarul 42, intr-una din casele in care acum se afla o taverna traditionala, obisnuia sa fie o fabrica de tutun. Mai mult decat atat, aici a izbucnit incendiul din 1842, care a devastat intregul oras.

Am fi vrut sa zabovim mai mult pe straduta aceasta, insa am pornit cu grupul inspre Hafencity, unde de altfel s-a terminat si turul nostru. Pana in 1997 aici era doar un teren liber, unde se intamplau foarte multe ilegalitati, precum prostitutia sau comertul cu droguri, insa apoi zona s-a transformat complet intr-un cartier de lux.

Desi turul era gratuit, am donat 10 euro pentru Gustavo. De altfel acesta este si principiul pe baza caruia functioneaza tururile Sandemans. Oficial sunt gratuite, insa la final trebuie sa donezi o suma de bani ghidului. Nu este obligatoriu bineinteles, insa nu poti sa nu donezi nimic cand vezi cu cat drag si cu cate pasiune iti povestesc.

In ultima zi in Hamburg m-am trezit zambind, invaluita de imbratisari calde din partea sotului meu. Implineam 27 de ani si eram fericita. Simteam ca urma sa vina o zi frumoasa, lucru care s-a confirmat incepand chiar cu micul dejun. Observasem privirea lui sceptica atunci cand i-am spus ca as vrea sa cobor la masa in pijama, asa ca m-am schimbat imediat in ceva acceptabil. Iar jos, in receptia hostelului am avut parte de o surpriza foarte placuta: un mini tort in forma de tarta, acoperit cu putina ciocolata si plin de gem de capsuni, a aparut deodata la masa noastra, alaturi de doua lumanari imense, de nunta (planul initial era sa primesc doua lumanari de tort, normale, insa pentru ca nu aveau, proprietarii au improvizat). Apoi lumea a inceput sa imi cante “La multi ani”, chiar daca nu cunoasteam pe nimeni de acolo. A fost un moment foarte dragut si mi-a parut extrem de bine ca am putut sa suflu in lumanari de ziua mea, si sa imi pun o dorinta simpla: sa fie soare! Era tot ce imi doream de ziua mea, dupa atata vant si frig. Si sincera sa fiu, mi s-a indeplinit partial, pentru ca la un moment dat chiar am avut parte de cateva raze de soare!

Restul zilei l-am petrecut plimbandu-ne prin centru, fara o tinta anume. Am vrut sa urcam in turnul bisericii St Michel, insa era inchis, asa ca am pornit catre port, pentru a face o scurta plimbare cu barca-autobuz, numarul 62. Am mers doar doua statii, pana cand am ajuns in dreptul pietei de peste, apoi ne-am intors in centru, la Rathaus.

Asa ca desi am pornit pe picior gresit, cu o parere nu foarte buna despre Hamburg, in final m-am convins ca este un oras ce are foarte multe de oferit. Si da, isi merita pe deplin locul in topul celor mai frumoase orase ale Germaniei. Stiu sigur ca ne vom intoarce aici, si imi doresc ca urmatoarea vizita sa fie ceva mai insorita… Acum, la drum din nou! Destinatia urmatoare: Bremen!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s