Am auzit atatea cuvinte de lauda despre Tenerife incat intotdeauna, absolut intotdeauna am considerat insula aceasta “pomul laudat”. N-avea cum sa fie cea mai frumoasa din Canare. Cea mai minunata, cea mai exotica, cu cele mai frumoase plaje, cele mai impresionante peisaje, toate cele mai cele. Si adevarul e ca ori de cate ori mai mers dupa “cele mai cele”, am cam dat gres (aaaah, de am fi stiut lucrul acesta cand am ales sa mergem in Boracay-ul cel mult laudat, acum multi, multi ani). Nu stim inca daca Tenerife e intr-adevar cea mai grozava insula din arhipelagul Insulelor Canare (am vazut doar trei din cele opt: Tenerife, Fuerteventura, Gran Canaria, Lanzarote, La Palma, La Gomera, El Hierro si La Graciosa). Pana la urma… niciuneia nu ii trebuie o astfel de eticheta greu de purtat. Ce am invatat insa in urma acestor zece zile petrecute in Tenerife, e ca insula aceasta chiar e pomul laudat. Si desi am plecat in vacanta destul de sceptici, entuziasmati de faptul ca mergem impreuna cu prietenii nostri (puteam sa fi mers oriunde) mai degraba decat de destinatie, in final am realizat ca da, chiar e insula despre care nu prea poti spune nimic de rau. Oricat de pretentios ai fi, Tenerife are un ceva pentru oricine. De la plaje pustii, cu valuri uriase si cu ceva stradanie sa ajungi sa le vezi… la cele aglomerate si urbane si galagioase, pline de viata, restaurante si apa lina, numai buna pentru balaceala copiilor. De la satuce mici, uitate pe malul oceanului (cum era Abades, satul in care am stat noi), pana la statiuni aglomerate si mondene si extrem de renumite (Los Cristianos, Playa de las Americas, Costa Adeje). De la restaurante mici, cu doua mese intinse in fata usii, pana la restaurante pompoase, in plantatie de banane. De la padure (de conifereeeee!!!) pana la privelisti ca scoase de pe Marte, cu pietre, nisip si multa ariditate. De la peisaje vulcanice, stanci rosii si poate un pisc acoperit de zapada la inceput de primavara, pana la cele mai intinse si mai… cu nisip alb plaje pe care le-am vazut vreodata (da, unele plaje cu nisip alb in Tenerife sunt plaje artificiale, construite cu nisip adus din Africa). Oricat de prentioase ar fi preferintele unei persoane, e greu de crezut ca Tenerife nu ar avea macar cateva locuri frumoase pentru orice tip de turist. Iar daca renumele il are din acest motiv, ei bine, da, suntem de acord cu tot ce se spune despre Tenerife. Chiar e o insula frumoasa, ofertanta si impresionanta iar sansele de a te plictisi aici, chiar si dupa o vacanta lunga, sunt minime! Asa ca da, a fost una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am avut pana acum!

*Daca mi se permite un scurt, foarte scurt disclaimer, chiar daca recunosc ca Tenerife este de departe cea mai ofertanta insula pentru turisti (multe de facut, peisaj variat, vreme buna tot timpul anului, privelisti incredibile, relief fascinant, ca scos din alta lume), atunci cand ma gandesc la insulele Canare, primul loc care imi vine in minte sunt dunele Corralejo din Fuerteventura, vazute la apus. Si valurile uriase si impresionante din El Cotillo. Chiar daca Fuerteventura nu are nici infrastructura, nici dezvoltarea, nici conceptul de turism de familie in mod special (in general iubitorii de surf si alte sporturi de apa prefera insula aceasta, cea mai vantoasa dintre toate), imi este in continuare cea mai draga. Poate pentru ca a fost prima insula din arhipelag vazuta, poate pentru ca ne-a impresionat prin salbaticia si pustietatea sa, poate ca a fost entuziasmul acela de inceput pe care il simti cand descoperi un loc nou, iar celelalte doua au fost poate putin mai previzibile, sau poate ca pur si simplu nu am avut nicio asteptare despre Fuerteventura si ne-a depasit orice gand sau imagine pe care ne-o conturasem. Recunosc ca si in Gran Canaria, si in Tenerife, stiind de la bun inceput ca sunt atat de apreciate si preferate de turisti, am avut asteptari mai mari, iar odata ajunsi in fiecare dintre ele, nu am mai fost atat de surprinsi. Insa realist vorbind, pentru cei care au vazut Tenerife si/sau Gran Canaria intai, e posibil sa nu fie de inteles de ce mi-a placut Fuerteventura cea arida mai mult.

Ziua plecarii a fost destul de dificila, zborul a fost la ora 14:30 (complet anapoda pentru somnul copiilor), insa ne asumasem ca va fi un drum greu si o zi foarte obositoare. Drumul in sine nu a fost neaparat foarte greu, am tot avut diverse distractii pentru copii (pentru prima oara mai multe decaf necesare), insa pe langa zbor a mai fost timpul de asteptat la coada la masina de inchiriat, apoi drumul catre cazare si cazatul in sine (carat bagaje, adus toate cele necesare in cameta etc). Adica am fost pe drum aproximativ zece ore (luand in calcul si timpul petrecut in aeroport). Si ne-a cam epuizat zborul acesta. Acum doi ani, cand am mers in Fuerteventura, m-am bucurat ca am avut un drum cu escala. Chiar daca am pierdut patru zile… degeaba (doua la dus, doua la intors), mi s-a parut ca erau mai usor de gestionat doua zboruri scurte (sau mai scurte) decat un zbor direct de peste sase ore. Si la acel moment, cu un bebelus de noua luni, chiar cred ca a fost mai potrivit asa. Acum insa, ne-ar fi dar peste cap complet un drum de doua zile, asa ca indiferent cat de obositor o fi fost, credem ca a fost optiunea mai buna. Am ajuns tarziu, am asteptat o ora dupa masina de inchiriat la birourile Cicar (in mod normal mi s-ar fi parut foarte mult timp, insa avand experienta din Gran Canaria, timpul acesta de asteptare a fost rezonabil), scaunele auto pentru copii tot de la ei, fara costuri aditionale. Sincera sa fiu, dupa experienta din Gran Canaria (si Fuerteventura) chiar as fi vrut sa incercam alta companie de inchirieri, doar ca sa evitam asteptatul acesta (tot insist cu Autoreisen, despre care am tot primit recomandari, insa nici de data aceasta nu i-am testat). In final, Cicar chiar ofera multe avantaje, pe care alte companii mai mari nu le au, scaunele auto incluse fiind unul dintre ele. De fiecare data am avut emotii la scaune, nestiind exact ce tip de scaune vom primi (nu sunt alocate anumite scaune, este o camera plina cu scaune/scoici/boostere de tot felul, din care iti poti alege, in functie de disponibilitatea din acel moment). Am ajuns foarte tarziu la cazare. Copiii dormeau deja, erau extrem de obositi, insa am reusit sa ii transferam direct in pat, fara treziri (in aeroport, cat timp am asteptat masina, i-am schimbat in pijamale, ca sa ne fie mai usor mutatul din masina in camera).

Am ales sa stam cazati la Kora Nivaria Beach, un complet de cladiri de apartamente, din satucul Abades, undeva pe la mijlocul insulei, in partea estica, la 15 minute de condus de aeroport si vreo 30 de minute de capitala. Fiind un grup de zece adulti si sapte copii am avut destul de multe cerinte si foarte putine alternative bune. Am fi preferat sa stam cu totii in aceeasi casa, sa ne putem intalni seara si sa stam mai mult impreuna, insa tot ce gasisem suficient de mare cat sa avem cu totii loc, era mult peste bugetul nostru. Asa ca am compromis ideea de a sta cu totii la un loc si am ales aceste apartamente in regin hotelier, care ne-au placut la nebunie! Si design, si locatie, dar mai ales facilitati (si fix in buget). Fiecare dintre noi a ales un tip diferit de apartament, noi am ales unul cu doua dormitoare si priveliste catre ocean (destul de indepartat oceanul dar privelistea era frumoasa). Fiind un complex de multe cladiri cu apartamente, am cam fost dispersati prin tot complexul, asa ca ideea de a petrece serile impreuna a picat din start. Eram prea departe unii de altii si nu puteam folosi monitoarele pentru a-i supraveghea pe copii. Insa cazarea in sine ni s-a parut minunata! Intregul complex arata foarte bine si avea foarte multe facilitati de care aveam nevoie: parcare, piscina, loc de joaca pentru copii, spalatorie. Apartamentele erau foarte bine dotate, bucatariile aveau tot ce ne trebuia pentru a gati uneori la cazare, fier de calcat, uscator de par, tot. Singurul lucru care ne-a lipsit a fost un restaurant chiar in complex, insa centrul satului Abades era la 5-7 minute de mers pe jos, unde aveam destul de multe optiuni de restaurante. Si poate ca ar fi un lucru important de mentionat, este cam de greu de stat aici fara masina de inchiriat. Nu este o zona populata, cum este zona de sud, cu statiunile mari precum Los Cristianos, Playa de las Americas, Costa Adeje, ci dimpotriva, este un satuc destul de izolat, unde este absolut necesara masina.

Ziua 1, luni, 6 martie

Dupa un drum destul de lung si istovitor, in prima zi am fost tentati sa stam de dimineata pana seara doar in complexul in care ne-am luat cazarea. Erau asa de tentante piscina si vremea incat n-ar fi sunat deloc o zi de leneveala completa. Insa fiind cu totii foarte entuziasmati de inceputul de vacanta, chiar daca eram extrem de obositi (pentru ca fiecare familie a primit trezirea la prima ora, desigur, #lifewithkids) ne-am mobilizat si motivat unii pe altii sa ne dam intalnire la plaja Las Vistas, din sud, in Los Cristianos. Nu aveam asteptari prea inalte de a petrece fiecare moment impreuna (zece adulti si sapte copii mici, chiar ar fi fost complet imposibil), asa ca primele doua zile au fost de tatonat si incercat. Insa ce ne-am propus de la bun inceput a fost sa profitam de singura fereastra din zi cat de cat previzibila: dimineata, pana in somnul de pranz al copiilor. Astfel ca in majoritatea zilelor, am cam reusit sa ne vedem dimineata, intr-un punct stabilit de comun acord cu o seara inante, urmand ca la pranz sa ne separam si sa ne intalnim (sau nu, in functie de programul copiilor), dupa amiaza.

Sinceri sa fim, nu tineam mortis sa exploram prea mult zona Los Cristianos / Playa de las Americas, pentru ca stiam ca nu va fi neaparat pe gustul nostru. Recunoastem ca am prefera sa mergem mai mereu pe plaje mai putin aglomerate, mai pustii, mai putin comerciale si mai impresionante ca relief, insa de cand calatorim impreuna cu micutii, a trebuit sa ne adaptam putin preferintele. Chiar daca uneori alegem locuri mai salbatice, de cele mai multe ori avem nevoie de plaje mai… dotate. Mai cu facilitati la indemana 🙂 Toalete, umbra, camere de schimbat, restaurante in apropiere, apa lina, fara valuri nebunesti (oricat de impresionante ar fi), fara pietre, fara nisip “tepos” si altele. Asa ca in ultimele vacante la mare am incercat sa vedem si plaje mai populare, poate mai putin pe placul nostru dar mai avantajoase in situatia noastra, cat si plaje mai putin cunoscute si mai putin umblate, asumandu-ne insa faptul ca ne-ar fi mai dificil logistic cu copiii. Insa fiind dupa un drum lung si obositor, ideea unei plaje cu multe facilitati la indemana ne-a suras tuturor. Asa ca prima jumatate de zi am petrecut-o pe plaja Las Vistas, o plaja urbana (am parcat in centrul comercial VistaSur, ne asteptam sa fie destul de problematic cu parcarea in zona aceasta). Plaja are recenzii foarte bune pe Google si intr-adevar este frumoasa si potrivita familiilor cu copii. Am mancat la unul dintre restaurantele de pe faleza, numit Corinto, ales la intamplare si pe care nu il recomandam de niciun fel 🙂 In urma pranzului mancat la ei am decis sa nu mai alegem restaurante impulsiv, ci sa citim intotdeauna recenzii despre locurile unde aveam sa mancam. Din fericire, fiind mai multe persoane, reuseam sa facem lucrul acesta. Recunosc insa ca atunci cand suntem doar noi patru, rareori avem energie sa mai verificam recenziile sau sa alergam dupa un restaurant anume.

Restul zilei a fost alocat cumparaturilor la hypermarket (alegem mai mereu Mercadona, ni s-a parut cel mai bun dintre toate cele incercate, insa sunt o multime de alte supermakerturi, Alcampo, Carrefour, Lidl, HiperDino etc). Pentru ca stateam in apartamente in regim hotelier, a fost nevoie sa ne facem provizii. Din pacate complexul nu avea un restaurant (cred ca este cam singurul lucru pe care il reprosam complexului, dar chiar si asa ne-am descurcat onorabil cu ce am mai gatit noi, cu restaurantele si micul supermarket din satucul Abades, unde stateam). In Gran Canaria am incercat si varianta de a sta la un hotel all inclusive si din pacate (sau din fericire) ne-a placut destul de mult linistea pe care ne-o aducea faptul ca nu trebuia sa ne stresam deloc cu mancarea, cu ales restaurante, asteptat dupa mancare etc (spun “din pacate” pentru ca pana nu demult, eram tare impotriva acestui mod de a calatori). Insa recunoastem ca in Gran Canaria mancatul a fost in mare parte functional. Nu era… parte din vacanta, din bucataria locala, nu simteam neaparat o bucurie cand mancam ceva anume de la all inclusive. Lucru care in Tenerife a fost complet diferit. Erau zile in care ne conturam traseul dupa restaurantul la care voiam sa mancam si adevarul e ca a fost minunat sa descoperim atat de multe locuri cu mancare atat, dar atat de buna si de interesanta (preferatele noastre din toate cele incercate au fost restaurantul Agua y Sal din Tajao si restaurantul Lena din San Andres). 

Dupa amiaza am ramas la piscina hotelului. Chiar daca vremea era foarte calduroasa pe timpul zilei, dimineata si seara era destul de racoare. Daca nu ar fi fost apa incalzita in piscina, ni s-ar fi parut cam greu sa intram in apa dupa ora 4 dupa amiaza. Insa din ce am observat in Canare, mai toate cazarile au piscinele incalzite. Seara am incercat sa mancam la unul dintre restaurantele din Abades (la Magilu, un restaurant normal, nimic deosebit, despre care citisem ca ar fi avut caracatita si peste foarte bun), insa din pacate inchidea foarte devreme (la ora 6 seara). Nici pana in acest moment nu intelegem deloc programele ciudate ale restaurantelor din Canare :))) Cand ne era lumea mai draga, erau inchise. Fie deschideau doar in weekend (ceea ce am fi putut intelege), fie deschideau complet fara noima intr-o… miercuri. Pana vineri. De la 2 dupa amiaza pana la 6. Si apoi din nou de la 8 pana la 10. Niciodata nu ne puteam baza ca putem manca la orice restaurant, oricand ni s-ar face foame, era mai mereu o loterie 🙂 Asa ca prima cina in Tenerife a fost la restaurantul D’Tapas por Abades. Primele (multe) paini cu sos aioli, primii papas arugadas deliciosi (nu stiu de ce niste cartofi fierti in sare si inmuiati in sos picant, mojo rojo, pot fi atat de dementiali de buni!), prima branza traditionala (branza de capra, cu un gust si un miros puternic de lapte de capra) si prima sangria. Inca ma amuza reactia ospatarilor cand intrebam inocenta daca aveau sangria in meniu, de parca ar fi fost cea mai jignitoare intrebare pe care le-o puteam adresa. Insa pe buna dreptate, Spania n-ar fi Spania fara sangria.

Ziua 2, marti, 7 martie

Nu am avut un itinerariu stabilit in aceasta vacanta, asa ca ne conturam zilele una cate una, stabilind cu o seara inainte ce vrem sa vedem. Asa ca pentru a doua zi am sugerat sa vedem Playa Las Teresitas, la nord de capitala Santa Cruz, in principal pentru ca apare in mai toate topurile de plaje potrivite pentru familii. Si pentru ca prietenii nostri care se aflau pentru a patra oara pe insula ne-au recomandat-o, pentru nisipul alb, pentru apa mica si lina si pentru peisajul frumos. Plaja se afla in satucul San Andres, un sat mic, pescaresc, cu foarte multe restaurante, are o parcare uriasa (si mentionez asta pentru ca la multe alte plaje parcarile fie nu erau, fie erau foarte putine locuri si acelea mereu pline), multe facilitati (toalete, cabine de schimb, dusuri, sezlonguri, baruri – care insa au fost complet inchise, pe toata perioada cat am stat in Tenerife, nu stim exact de ce), umbra in unele zone, apa foarte lina (e construit un dig in larg, care “inchide” apa in zona plajei, facand-o foarte linistita, fara valuri), imprejurimi foarte frumoase, fiind inconjurata de munte si nisip alb si fin. Este insa o plaja artificiala (de fapt, si Las Vistas din Los Cristianos este tot artificiala), construita cu nisip alb adus din Sahara. Plaja initiala era o plaja micuta (de fapt erau trei plaje, una dupa alta), cu pietre si nisip negru, muuult mai inguste decat cea de acum, si pentru a o face mai interesanta pentru turisti au schimbat nisipul in nisip alb, au extins-o, au construit digul si au facut-o cat mai atragatoare. Plaja Las Teresitas este una dintre preferatele noastre din Tenerife, ne-am intors in repetate randuri aici, le-a placut si copiilor foarte mult. De sus, de pe muntele de la capatul plajei, din punctul de belvedere Las Teresitas (Las Teresitas Viewpoint) se vede o priveliste absolut superbaaaaaa deasupra plajei, satului San Andres (cu multe casute albe) si muntii din parcul national Anaga. Nu este tocmai un punct de belvedere propriu zis, este fix un… punct intr-o curba, destul de nesigur ca localizare, nu sunt locuri de parcare si nu e nimic amenajat, insa este marcat in toate ghidurile despre Tenerife ca avand una dintre cele mai spectaculoase privelisti de pe insula. Si nu putem contrazice ce se spune, chiar se vede superb. 

La pranz am mancat in satul San Andres, aproape de plaja Las Teresitas, la restaurantul El Surtidor, unde am incercat pimientos de Padron, crochete de ton, supa de fructe de mare, scoici zamburiña si gambas al ajillo (creveti in sos de usturoi). No bine, si papas arrugadas, care sincera sa fiu, nu au lipsit de la nicio masa luata in Canare :))) Cartofii sunt extrem de apreciati in Tenerife si din cate ni s-au povestit, aici se cresc cei mai vechi cartofi din Europa, aceleasi soiuri care au fost aduse acum sute de ani din America de Sud. Exista chiar si o asociatie a crescatorilor de “cartofi vechi”, care protejeaza recoltele de cartofi si incurajeaza fermierii sa continue sa produca soiul acesta de cartofi (si nu altele care se cultiva in restul Europei, mai mari si mai profitabili), iar asociatia aceasta se numeste Asociación de Papas Bonitas (Asociatia Cartofilor Frumosi).

Cat au dormit copiii la pranz in masina am mers catre vulcanul El Teide, pe drumul TF-24, care ni s-a parut minunat! Prima parte a drumului era atat, dar atat de verde, parca era complet nefiresc sa vedem atat de multe paduri in Canare (obisnuiti fiind cu Fuerteventura cea arida). Zona La Esperanza (unde de altfel se fac si asa numitele forest hikes) este minunata, o padure deasa de pini si eucalipt. Am facut prima oprire la Mirador el Chipeque, de unde se vedea absolut minunat vulcanul El Teide. Al treilea cel mai inalt vulcan din lume, dupa Mauna Loa si Mauna Kea din Hawaii (destul de derutant acest clasament, pentru ca masuratorile iau in calcul intreaga structura a vulcanului, de la baza oceanului). Priveliste care ne-a amintit atat dar atat de mult de Mount Fuji vazut de la templul Chureito Pagoda. Au cam aceeasi inaltime, cam acelasi aspect, mai putin zapada din varful muntelui Fuji, devenita deja iconica (desi… noi chiar am prins Teidele cu ceva fasii de zapada inca netopita in martie). 

Am condus apoi inspre Parcul National Teide si am oprit la Mirador Minas de San Jose, unde peisajul e ca scos de pe lumea aceasta. Ni se parea tuturor incredibil cum treceam de la zone foarte verzi, paduri intregi, dese si pline de viata, la peisaje selenare, pline de roci, pietre si praf. Zona aceasta, de pe drumil TF-21, din preajma punctului de belvederr Minas de San Jose e de-a dreptul spectaculoasa! Iar la final de zi am ajuns la Mirador de la Ruleta si Mirador Roques de Garcia (foarte aproape unul de altul), un loc renumit pentru tururile de star-gazing. De altfel asa ne-am hotarat sa venim intr-o seara sa vedem stelele, oricat de complicat logistic ar fi fost cu micii mici. Aceasta a doua zi a fost una dintre cele mai frumoase zile petrecute in Tenerife. Ziua in care am realizat de ce este atat de renumita insula aceasta si de ce sunt atat de multi oameni fascinati de ea. E incredibil cat de diversa si fascinanta este!