Inca nori, inca ceata, inca un pic de ocean, iar ocean, un viraj, doua viraje, iarasi oceaaaaan (?!), si uite malul zimtat, c-un picut de verde ici colea si-un far cocotat pe stanca, apoi o intindere uriasa de… Marte. Da, pare c-am ajuns pe Marte, mission accomplished astronautilor de la bordul Icelandair! Uite colo terenul arid, umflaturi de pamant rosiatic, bolovani, nisip, desert si heeeei, pare sa fie viata pe Marte! Misuna omuleti pe langa noi si campul rosiatic e acoperit de muschiulet martian cu tenta verzuie. Bagi piciorul in marea de burete si se-afunda pana la glezna. Bine am ajuns pe pamant martian, pare-se ca Islanda a colonizat planeta inaintea tuturor.






Si-acum sa luam vehiculul patru ori patru si sa incepem expeditia. Blue Car Rental-ul e pe afara pe undeva, inafara terminalului de sosiri. Iesim din aeroport si baaaaam, coafura nu rezista. Vantul imprastie 60 de centimetri de par lung si drept si proaspat indreptat si aranjat in toate directiile pamantului. Si mai mai ca topai de pe un picior pe altul in lupta cu furia vantului islandez. Dar! Daaaaar! Miroase a aer proaspat. Nu stim exact cum vine asta, dar fix asa se simte. Aer curat, de pus in conserva si trimis la chinezii din Shanghai, satui de prea mult smog. Hm, gluma-i gluma, dar Canada chiar trimite aer la chinezi. N-ar fi exclus sa se faca un “special edition” si de la islandezi, aer rece de Islanda plus rafala de vant bonus pentru primii zece mii de abonati.

Si gata, masina e gata de preluat. Atata doar ca domnii au o singura rugaminte. Mare rugaminte. Sa nu venim cu ea fara portiere. Si nu pentru ca am face vreun off road nebun si am aduce masina dauna totala inapoi. No, nicidecum. Grija lor cea mare e sa nu ne zboare vantul usile atunci cand coboram din masina. Asa ca regula numarul unu: tine portiera. Oricand, oricum, trage de portiera, lupta cu Zeul Vantu-sson si Zeita Rafala-dottir si protejeaza bolidul care te plimba pe terenuri martiano-islandeze.

Hei, cand s-a facut 12?! Lasam bagajele in camaruta de hostel de “numai” 120 de euro (best price pe booking) si-o luam din loc. Apropo, daca ar fi sa facem din nou toata treaba cu Islanda, primul lucru pe care l-am taia de pe lista ar fi cazarea in Reykjavik. E teroare. De fapt nu, e TE-ROA-RE!!! Scumpa de te apuca plansul. Si-apoi rasul. Si-apoi iarasi plansul. Si-apoi te ineci in bautura (un Brevinin daca se poate) la un runtur. Dar fie, acum avem nevoie de o toala ceva mai calduroasa, ca cele 10 grade cu real feel de numai 6 ne cam fac pielea de gaina jumulita. Asa ca-i rost de-un pulover islandez, tricotat manual, sa ne tina de cald in tinutul ghetii. Facem un ocol rapid pana la Mosfellsbaer, sa ne-alegem cel mai cel “Icelandic sweater” de la Alafoss. C-asa am gasit pe Google, ca ar fi cel mai cel in materie de “lanisme”. Si gata, suntem echipati, pornim la drum!



Si-ncepe ploaia. Nu-i a buna. Asa, deodata, cand ti-e lumea mai draga, se schimba cerul intr-o clipita si dintr-o primavara capricioasa la sfasit de iunie dai intr-o iarna de toata frumusetea. Mai are un pic si poate-i da si cu ceva ninsoare, sa fie tacam complet. Dar nu e bai, stiam ca in Islanda vremea e tare relativa. Ca nu am luat in calcul treaba asta si c-am venit ca niste flori (ca doar de, cat de tare poa’ sa bata vantul?!), e alta poveste 😀

Bun, lectia 1: nu sta cazat in Reykjavik. Lectia 2: ia-ti haine potrivite, chiar si vara. Da, haina de vant. Da, caciula si manusi. Da, pulovaroi gros si polare de la Decathlon. Da, ghete pe glezna si sosete groase.

O luam spre sud, pe drumul 1, parte din Ring Road. Si hei, e plin de caluti islandezi pe marginea drumului! Caluti ceva mai mari ca un ponei (nu-i spune islandezului ca al lui cal frumos si tantos e ponei, ca il apuca pandaliile!), cu bretonel si coama deasa, de parca ar fi hairy coo-urile scotiene. A nu se supara calul islandez, ca tare-i naravas si cu personalitate – doar nu degeaba este calul vikingilor. Si daca tot e-n drum spre Geysir, oprim rapid la ferma Fakasel, sa ne pozam cu “islandicii”. Si numai bine aflam ca e o adevarata… sa-i zicem industrie cu calutii islandezi. Pana nu de mult (mai exact pana cand s-a terminat drumul Ring Road care inconjoara toata Islanda), se foloseau in mod frecvent pentru transport. Nici acum nu e departe de realitate treaba asta, dar fermierii sunt mai focusati acum pe curse, spectacole si inchirieri. Pentru ca da, e nebunie cu inchiriatul cailor, se organizeaza tururi si plimbari si lectii de calarie peste tot. Asta e si motivul pentru care vezi atatia cai galopand si tropaind in toata Islanda.

Numai bine a stat putin ploaia. La fix cat sa ne continuam si noi linistiti plimbarea pe Golden Circle si sa oprim la craterul vulcanic Kerid, una dintre putinele atractii in Islanda unde se plateste intrare (in rest cam toate sunt gratuite). Dar nu e o avere, asa cum ne-am fi asteptat (400 isk de persoana) si pana una alta e ditamai craterul vulcanic vechi de 3000 de ani si privelistea e de-a dreptul impresionanta.