Ziua 5: Billund – Kristiansand

Cea de-a cincea zi din aceasta vacanta a fost un mix de relaxare in prima parte (am ramas cu totii la campingul Riis Feriepark din Billund) unde ne-am bucurat de facilitatile campingului (loc de joaca, piscina, multe spatii in natura etc). E incredibil ce inseamna unele campinguri in tarile nordice, e o adevarata nebunie cu ele. Iar autorulotele sunt la ordinea zilei, aproape la fel de dese ca masinile mici. Iar campingul acesta din Billund (Riis Feriepark) a fost unul dintre cele mai dragute campinguri in care am stat in aceasta vacanta. Imens, absolut imens, nu foarte aglomerat (desi cred ca in mod normal pe timpul verii chiar este) si cu foarte multe activitati de facut. Fiind atat de multe autorulote am si avut propria noastra “tabara”, am avut si noroc de o vreme extraordinara (de fapt intreaga vacanta a fost nesperat de calduroasa si insorita), asa ca am vrut sa incepem ziua un pic mai lent, sa ne mai bucuram putin de camping, de alergatul si biciclitul copiilor, de o cafea si un mic dejun tarzii 🙂

Apoi, dupa pranz, ne-am indreptat catre Hirtsals ca sa luam fetibotul Colorline catre Norvegia (Kristiansand). Luasem biletele la feribot cu vreo saptamana inainte de plecare, o traversare din Danemarca in Norvegia costa 300 euro pentru categoria aceasta de masina (mare, inalta, lunga, voluminoasa) – uau, ce preturi mari! Pe drum am prins o ploaie destul de puternica (pe care sincer nu am fi catalogat-o altfel decat o ploaie mai puternica, daca nu am fi vazut ca mai toate masinile de pe drum trageau pe dreapta pe banda de urgenta si se opreau din condus :D). Noi am continuat sa mergem, mai incet si mai cu atentie (pentru ca intr-adevar era mai putina vizibilitate), dar nu parea sa fie chiar atat de rea situatia. Singurele momente in care chiar parea dificil era atunci cand alte masini (mici) treceau in viteza pe langa noi si aruncau cu foarte multa apa pe parbriz (s-a intamplat de doua ori si atunci chiar am pierdut complet vizibilitatea). Dar ne gandeam amandoi ce diferenta este intre aici, in Danemarca, fata de Romania. Cat de precauti sunt oamenii aici si cat de constienti sunt de limitele lor, fata de Romania unde s-ar fi condus in continuare la fel, poate chiar mai agitat si mai rapid. Buuuun… a se consemna asadar PRIMA ploaie din vacanta, pentru ca pana in acel moment am avut parte de o vreme absolut genialaaa, mult mai calduroasa decat speram (mai ales ca fix inainte de a veni fusesera problemele cu inundatiile in Scandinavia si ne asteptam sa prindem zile intregi de ploaie si vreme rece).

La vama din Hirtsals a trebuit sa declaram alcoolul si tutunul pe care il avea fiecare masina, pe aplicatia de vama a Norvegiei (Kvoteappen se numeste – Norwegian Customs), pentru a vedea daca ne incadram in limita admisa de alcool (este o limita destul de mica, o sticla de vin de persoana si parca 6 beri de persoana, se fac simulari exacte in aplicatie si se poate verifica daca se atinge sau nu pragul limita). Daca nu ne-am fi incadrat ar fi trebuit sa ne facem o declaratie si sa platim taxe pentru diferenta. Acestea erau regulile, in realitate insa… nu ne-a intrebat nimeni nimic si nu a verificat nimeni niciuna dintre autorulote, nu ne-a intrebat nimeni nici de alcool, nici de tutun. Am citit insa pe alte bloguri ca au fost controale amanuntite in unele situatii, deci e de luat in calcul lucrul acesta.

Feribotul ales de noi a fost cel de la compania Colorline (am luat biletele de aici). Sunt doua rute de feribot care ajung in Norvegia din Hirtsals, prima este Hirtsals-Kristiansand, a doua Hirtsals-Larvik (mai aproape de Oslo). Am ales-o pe prima pentru ca orasul Kristiansand e mai aproape de coasta vestica, unde voiam sa ajungem noi. Am ajuns la in port cu vreo doua ore inainte de checkin iar calatoria a durat aproape trei ore. A fost fabulos sa vedem imensitatea de feribot, o experienta fascinanta si pentru copii, dar si pentru noi, adultii 🙂 Am ales feribotul de seara pentru ca nu am mai gasit locuri disponibile la cel de mai devreme si inca nu imi dau seama daca a fost o idee buna. Ne bazam ca micutii vor adormi in feribot (ceea ce s-a si intamplat, bine ca am fost inspirati sa platim un pic in plus ca sa avem si locuri incluse) insa au adormit mult mai tarziu decat speram, era multa agitatie pe feribot si foarte multi stimuli iar la final, cand am ajuns in portul Kristiansand, a trebuit sa ii luam in brate, sa ii reasezam in scaunele de masina si sa pornim la drum. Din fericire insa, stabilisem de dinainte ca nu aveam de gand sa mergem prea mult, am oprit in prima parcare din Kristiansand, imediat cum am iesit din feribot (am campat aici).

Aaah, si sa nu uitam 🙂 Cu aceasta ocazie am aflat si noi ca exista roaming maritim. Ne-am trezit cu 50 de euro in plus oe factura de abonament, habar nu aveam ca exista asa ceva. Abonamentele noastre includ roaming in toata lumea, dar nu stiam nimic despre maritime roaming. Cu alte cuvinte, vom tine minte de acum inainte sa ne trecem telefoanele pe modul avion atunci cand traversam cu feribotul dintr-o tara in alta.

Ziua 6: Kristiansand – Stavanger

A sasea zi a avut ca scop principal orasul Stavanger. Am condus o parte din drum pe coasta si am vazut niste peisaje superbe, cu casute tipice si lacuri, ca scoase din povesti! Chiar cum am intrat in Norvegia ne-a surprins peisajul, eram incontinuu fascinati de ce vedeam, se auzeau “uau”-uri continue din masina noastra si pe statia de walkie talkie 🙂 “Uau, Norvegia!”. Stim ca povestile cu Pettson si Findus se petrec in Suedia rurala, dar fix la batranelul Pettson si la motanul cu salopeta dungata ne ducea gandul cand vedeam toate acele casute din lemn rosiatic inconjurate numai de verde (sau de albastrul apelor :D). Funny note, pare ca aceasta culoare este atat de frecvent intalnita in Norvegia nu pentru ca ar fi neaparat frumoasa sau preferata de norvegieni din punct de vedere estetic (desi pentru mine chiar este!) ci pentru ca… este cea mai usor de produs culoare si cea mai putin costisitoare. Practic si econom, definitia “norvegianismului”. Pe drum vedeam inca urmele de inundatii din zilele si saptamanile anterioare, insa noi am avut noroc sa prindem o vreme nesperat de buna si insorita. Vara in toata regula. De fapt… din intreaga vacanta in Norvegia (de doua saptamani pline acolo si o saptamana pe drum) am prins doar doua-trei zile de ploaie puternica. Aveam asteptari mult mai pesimiste legat de vreme, avand in vedere prognoza saptamanilor trecute, cu ploi si inundatii in toata Scandinavia.

Pentru ca in Norvegia exista foarte multe taxe de drum, de poduri si tuneluri, ne-am facut cu totii conturi pe site-ul epass24.com, unde ne-am inregistrat cu numarul de inmatriculare al masinii si ne-am trecut cardurile bancare (aici), astfel incat de fiecare data cand aveam sa trecem pe un drum cu taxa sa ni se treaca taxa automat in cont. Ni s-a parut mult mai usor sa procedam asa, ca sa nu ne stresam ulterior cu verificat cu compania de inchirieri cat avem de plata. Am fi putut sa nu facem acest lucru si sa asteptam facturile dupa vacanta, insa am vrut sa stim exact cam cat costau trecerile si sa le vedem in cont pe fiecare in parte. Sa nu avem surprize neplacute la final de vacanta 🙂 Cat despre combustibil, asa cum ne asteptam, motorina a fost extrem de scumpa in Norvegia (2 euro/litru) si a fost unul dintre cele mai mari costuri ale acestei vacante (in total aproximativ 1500 euro am cheltuit pe motorina in aceste trei saptamani). Si tot despre benzinarii, niste buni prieteni ne-au sfatuit sa ne luam de la lantul de benzinarii Circle K (foarte popular in Norvegia si in toata Scandinavia de altfel) niste cani refolosibile de cafea pe care le aveau ei la vanzare. Cu acestea (399 nok, cam 35 euro) puteam sa ne luam cafea gratuita in fiecare zi, de la orice benzinarie Circle K intalnita. Si chiar asa am si facut si ne-a fost de mare ajutor sfatul primit.

Stavanger era initial o oprire pentru pauza, nu aveam niciun fel de speranta ca ne va impresiona intr-un fel anume. Aveam setata intentia de a merge neaparat in Bergen si nimic altceva parca nu mai conta in mod deosebit, in zona aceasta de orase norvegiene. Insa Stavanger ne-a placut enorm de mult. Si chiar daca este un punct de pornire foarte renumit pentru excursiile din zona, chiar daca este un oras in care sosesc foarte multe vase de croaziera (de unde de multe ori pornesc aceste excursii pe coasta norvegiana sau prin fiordurile din zona – Lysefjord este extrem de aproape), si chiar daca este punctul in zona caruia se afla cele mai renumite (si mai promovate peste tot pe internet) trasee montane din Norvegia (cum ar fi traseul catre Preikestolen sau cel catre roca Kjerag, rotunda si sprijinita de doi munti), Stavanger INCA lasa impresia ca e un mic satuc, linistit si frumos. E o combinatie de orasel micut, aproape satuc, cu fundal de oras mare si dezvoltat (este al TREILEA cel mai mare oras norvegian, dupa Oslo si Bergen). Si in plus… este capitala petroliera a Norvegiei – ciudat si neasteptat pentru o tara “electrica” ca Norvegia, nu? 🙂

Nu aveam foarte mult timp la dispozitie in Stavanger, asa ca am incercat sa gasim o parcare cat mai aproape de centru (si chiar am reusit sa gasim, tot pe park4night, in parcarea aceasta). Insa ajungem de fiecare data la aceeasi concluzie, este foarte dificil sa vizitezi un oras atunci cand calatoresti cu autorulota, este greu de intrat in centru si sansele sa gasim parcari (chiar si intr-o tara in care exista infrastructura potrivita pentru autorulote) sunt foarte mici. Mai ales intr-un grup de zece autorulote care cauta toate locuri de parcare in acelasi timp 🙂 Am vizitat centrul orasului Stavanger iar apoi ne-am dus si in zona veche (Gamle) cu casele albe, pitoresti, foarte renumite si emblematice orasului. Zona aceasta a fost una dintre cele mai dragute zone urbane pe care le-am vazut in Stavanger, iar daca nu am fi calatorit cu autorulota (avand implicit si cazare asigurata in masina), tare mi-ar fi placut sa putem sta intr-un Airbnb intr-una din casutele acestea istorice (cum este acesta spre exemplu, cat de primitoare pare casuta aceasta traditionala). Insa chiar daca pretul de inchiriere al acestei casute pare modest (120 de euro pe noapte cu filtrele si datele alese de mine), casutele acestea (din lemn, nothing fancy, ba chiar destul de simple si nu neaparat in categoria caselor de lux) sunt extreeeeem de scumpe 🙂 Este de fapt o zona exclusivista a orasului Stavanger (care oricum este recunoscut pentru preturile foarte mari, fiind considerat unul dintre cele mai scumpe orase din lume, nu doar din Norvegia). Insa probabil ca e firesc, pentru o zona atat de bogata in petrol.

Nu am zabovit prea mult in Stavanger pentru ca vremea nu era prea grozava pentru plimbat (vant foarte puternic si rece), iar in final am mancat intamplator la restaurantul Dognvill. Despre care am aflat ulterior ca are bucatari romani. Nu este un restaurant cu mancare neaparat specifica tarii, au in principal burgeri si cartofi prajiti insa mancarea a fost foarte buna (burgerul cu somon norvegian mai ales :D). Spre dupa amiaza, inainte de a se intuneca, am inceput sa cautam campinguri (nu noi, ci organizatorii turului). Prima propunere fusese un camping extrem de interesant, pe malul marii, in oraselul Olberg (chiar pe plaja, se numea Olberg Camping). Insa pentru ca asta insemna sa ne intoarcem un pic din drum (eram deja in Stavanger, un pic la nord), am decis sa cautam un camping mai departe, astfel incat sa ne ajute a doua zi micul avans facut. Doar ca a fost un plan un pic cam prea ambitios, ne-a fost destul de dificil sa gasim un camping in care sa avem loc cu totii si care sa mai fie deschis la ora la care ajungeam noi (multe campinguri isi inchid receptia seara si nu mai poti campa, chiar daca mai sunt locuri disponibile). Totusi, intr-un final am gasit liber in campingul Preikestolen, aproape de roca faimoasa pe care oricum intentionam sa urcam. Era destul de plin, insa am gasit locuri in cea mai indepartata zona a campingului, unde am avut un spatiu larg, o poienita imensa, doar pentru noi (cu mai putine locuri de incarcat si mai departe de facilitatile campingului, dar ne-am descurcat). Am decis sa ramanem aici pentru doua zile, prima campare de doua zile consecutive de pe traseul nostru.

Insa tot acest du-te vino in cautarile noastre de campinguri a avut si o parte placuta 🙂 Am fost nevoiti sa trecem de doua ori prin renumitul tunel Ryfast! Este vorba de un tunel SUBACVATIC care porneste din Stavanger si care in unele colturi ale internetului este considerat cel mai lung tunel subacvatic din lume. Cum toate aceste tpuri de “cel mai” sunt intotdeauna foarte derutante si dupa criterii mult prea specifice, zicem noi ca nici nu conteaza daca e sau nu “cel mai”. Este oricum impresionant prin faptul ca are o lungime de peste 14km (14 km de tunel construit pe SUB apa) la o adancime de aproape 300 de metri. Si de fapt si de drept, tunelul acesta este conectat cu un alt tunel subacvatic, Hundvagtunnelen, de alti 5km lungime. O nebunie curata! Insa in vacanta aceasta ne-am obisnuit cu minunile acestea de constructii rutiere in Norvegia. Sunt pur si simplu fascinante, mai ales pentru noi, venind dintr-o tara unde abia avem un total de 1000 km de autostrada. In linie dreapta. Daramiteeeeee astfel de tuneluri si SF-uri de drumuri.

Aproape o saptamana de vacanta s-a dus. Si chiar daca a fost un drum greu si lung pentru a ajunge aici, in Tara Trolilor, deja ne pare fascinant tot ce vedem. Este o serie continua de “uau”-uri, de peisaje frumoase, de verde, de orase pitoresti, de drumuri spectaculoase. Abia acum inteleg de ce mai toate articolele scrise despre Norvegia recomanda vacante de cel putin o luna aici. Pentru ca da, iti vine sa opresti intr-un loc si sa stai cateva zile, sa te bucuri de natura, de peisaje, de liniste. Iar noua, in cele doua saptamani efective aici (o saptamana fiind ocupata cu drumul dus intors din si inapoi spre Romania), nu ne va ajunge timpul, cu siguranta! La final de a sasea zi… stim deja ca vrem sa ne reintoarcem in Norvegia!