Martie 2011

Este prima zi petrecuta in Florenta – o zi foarte plina de altfel, tinand cont de faptul ca ne-am trezit la 5 ca sa fim la aeroport in timp. Dupa un zbor cu WizzAir, am ajuns in Pisa la 9:30, si cumva trebuia sa gasim o metoda sa ajungem in Florenta. Am luat trenul din aeroportul Pisa pana in gara centrala – Pisa Centrale, cu un bilet de 1,10 euro/persoana – o calatorie de 5 minute. Din Pisa Centrale am luat un alt tren catre Florenta – Santa Maria Novelle, de 5,80 euro/persoana. Ar mai fi fost si alte alternative cu un autocar sau cu un tren direct din aeroportul din Pisa, insa nu ne-am sincronizat cu orele de plecare si nici biletele nu erau foarte avantajoase ca pret.

Ajunsi in gara Santa Maria Novelle, am pornit catre hostelul unde trebuia sa ne cazam. In 15 minute de mers pe jos am ajuns la hostel si spre surprinderea noastra era unul dintre acele hosteluri care arata chiar bine – Plus Hostel de pe via Nazionale (mai exact putin dupa via Nazionale, pe via di Santa Caterina, este aceeasi strada dar la un moment dat poarta alt nume).
Ne-am cazat intr-o camera privata, curata, desi nu foarte aratoasa. Insa pentru un hostel, era mult peste ce ne asteptam – baie in camera cu dus, prosoape, un pat curat, fix ce aveam nevoie si un raport calitate pret foarte bun: 40 de euro pe noapte/camera. Puteam beneficia si de piscina si sauna incluse in pretul camerei, iar micul dejun all you can eat era 5 euro/persoana.

Hostelul are reviewuri foarte bune pe Tripadvisor, si il recomandam cu caldura pentru o excursie cu un buget limitat: Plus_Florence_Hostel

Piazza del Duomo se afla la 10 minute de mers pe jos de hostel, asa ca am pornit intr-acolo. Am trecut pe langa Basilica of San Lorenzo si Capela de Medici, in fata carora se aflau o multime de tarabe turcesti si indiene cu diverse haine, curele, genti de vanzare. Ne-am simtit putin cam ca in dulcea Romanie, agasati de vanzatorii care incercau sa ne convinga sa cumparam de la ei, strigand dupa noi: ‘Hey, honeymoon!’ (pentru ca observau verighetele de pe mana).

Am pornit asadar spre Piazza del Duomo, in care am ajuns foarte repede. Ne-a impresionat atat Domul, in care urma sa urcam a doua zi, precum si catedrala Santa Maria del Fiore, care se pare ca este a patra ca marime din lume.

Nu am putut zabovi foarte mult, pentru ca eram deja lihniti de foame. Am cumparat o gofra cu frisca din fata Domului (era plin de gofre si inghetate peste tot!) de 4 euro.  Apoi am mers mai departe pentru a cauta un restaurant unde sa mancam. Am ajuns fara sa ne dam seama cum la Ponte Vecchio –e impresionant cum acel pod, singurul din Florenta care a supravietuit razboaielor cu nemtii, este plin de magazine de bijuterii in foste case ale oamenilor.

A doua zi in Florenta a fost o zi plina, cu mult vizitat si plimbat, insa am vazut multe lucruri interesante, care ne-au impresionat cu adevarat. Dupa micul dejun luat la hostel (5euro/persoana pentru un mic dejun englezesc nu foarte bogat, dar indestulator), enervati oarecum de zgomotele si haosul facute de un grup de copii spanioli veniti in tabara, am pornit spre centru. Era ora 9 dimineata si voiam sa vizitam Domul (8 euro/pers). Nu stiam foarte multe despre Dom, decat ca face parte din cea mai mare a patra catedrala din lume, ca a fost pictat pe interior de catre Bruneleschi si studentii sai, si ca aveam de urcat multe trepte. Nu mica ne-a fost surprinderea cand am vazut ca urcam incontinuu fara urma de oprire, pe niste scari normale initial, apoi pe niste scari spiralate,pentru ca in final sa ajungem la capatul puterilor pe niste scari extrem de abrupte, unde riscam sa ne rostogolim pe spate in orice secunda. Dar, intr-un final fericit, am ajuns pe Dom, si am realizat ca orice efort de a urca pana acolo a meritat. O priveliste absolut superba, niciun alt turist in jurul nostru (daca am fi mers mai tarziu cu siguranta am fi prins o aglomeratie crunta), o vreme superba si spre surprinderea noastra, nici urma de curent sau de vant. Am facut poze incontinuu vreme de o jumatate de ora, timp in care ne-au invadat pur si simplu grupuri de chinezi. Se aglomerase extrem de mult si desi ne-am fi dorit sa mai stam putin, a trebuit sa coboram. Bineinteles, coborarea a fost mult mai usoara si mai putin dureroasa, desi simteam cu fiecare pas facut cum imi tremura genunchii si cum eram aproape de a-mi pierde echilibrul. Dar eram amandoi mandri de faptul ca am vizitat Domul la a carui constructie a contribuit si Michelangelo. Mai mult decat atat, se pare ca el a fost cel din cauza caruia s-a interupt constructia celor 8 parti ale domului, doar una fiind finalizata. Cum lui Michelangelo nu i s-a parut o opera demna de catedrala, care la momentul respectiv era cea mai mare din lume, constructia celorlalte 7 parti a fost oprita. Astfel ca si acum au ramas neterminate.

Dupa vizitarea Domului intentionam sa ne asezam linistiti la o cafenea in centru, sa bem o cafea si sa mancam ceva dulce, insa pentru ca nu am gasit niciuna care sa ne placa in drum, am luat-o usor spre Piazalle Michelangelo. Ajunsi in piata Poggi, am avut parte de o surpriza ‘minunata’:  aveam de urcat extrem de multe alte trepte. Descumpaniti, ne-am luat de mana si am inceput sa urcam, desi abia mai eram in stare sa respiram. Visam la o terasa la capatul scarilor, si trageam unul de altul ca sa ajungem sus. Dupa ce iar am simtit sentimentul din Dom, de a nu mai putea merge niciun pas inainte, am ajuns in Piazalle Michelangelo, de unde puteam vedea o priveliste absolut minunata a intregului oras. De la inaltime, nici nu ni se mai parea atat de mic precum il credeam, iar Domul parea imens, mult mai inalt decat orice cladire din jurul sau. Foarte usor puteam vedea si Ponte Vecchio, cu magazinele construite in pod, precum si cu tunelul ascuns de deasupra lor, unde familia de Medici isi construise un pasaj secret pentru a ajunge in Palazzo Vecchio dupa mutarea lor in Palazzo Pitti, pentru a fi feriti de vazul localnicilor. Ne-am plimbat prin Piazzale Michelangelo, care in fapt este o mare parcare, cu o replica a statuii lui Michelangelo – David, unde turistii vin sa vada privelistea orasului.

Nu mai puteam sa mergem deloc, si cautam cu disperare un loc unde sa putem sta jos, sa bem o cafea. Putin mai in spate in Piazzale Michelangelo erau cateva terase dragute, si la una dintre ele ne-am oprit si noi. Nu puteam sa nu stam acolo din moment ce soarele batea pe una dintre mese, si ne simteam de parca ne aflam undeva intr-un concediu de vara, la o terasa de pe malul marii. Am comandat o inghetata cu vanilie, cafea si straciatella si cu multa frisca (9 euro), precum si un café latte delicios, si am intins pe masa toate informatiile pe care le scosesem despre Florenta. Cu ceea ce citisem fiecare dintre noi am reusit sa punem cap la cap unele lucruri, si sa ne facem o idee despre acest oras frumos, in care pur si simplu abunda istoria si arta.

Urma sa ne indreptam spre Palazzo Pitti, resedinta familiei de Medici. Am coborat din nou in Piazza Poggi,si pe malul raului Arno am pornit spre palat. Am ajuns destul de repede acolo, si ne-am cumparat biletele de intrare. Am fi vrut sa vizitam doar gradinile Boboli, insa biletele nu se vindeau doar pentru gradini. Astfel ca in pretul unui bilet de adult de 10 euro (5 euro cu reducere pentru cei pana in 26 de ani) puteam vedea Galeria de Costume, Palatul de Portelan si Gradinile Boboli. Am inceput cu Galeria Costumelor, care se afla chiar in Palat. Bineinteles ca si aici am dat de alte trepte (florentinii au o adevarata obsesie cu treptele), insa ne-am bucurat (cel putin eu) de o mare de rochii din timpuri stravechi si pana in apropierea zilelor noastre. Bineinteles, se aflau aici si cateva dintre hainele familiei de Medici, cu ce mai putuse fi salvat din ele, conservate in camera fara lumina, la temperaturi controlate, pentru a rezista tesaturile firave care mai ramasesera din ele.

Apoi, am pornit catre gradinile Boboli, aflate in spatele palatului. Priveliste similara cu Schonbrunn-ul din Viena, un deal in varful caruia se afla un mic lac, in jurul caruia se intindeau aceste gradini. Foarte frumoase de altfel, ne-au placut foarte mult, insa ne-am istovit pana cand nu am mai putut sa ne ridicam de pe o banca din imprejurimi. Cand am reusit sa ne ridicam, urma sa vizitam palatul de portelan, pe care insa nu l-am mai gasit deschis.

Dupa ce am terminat de vizitat domeniul familiei de Medici, am pornit catre PonteVecchio, unde vechile apartamente locuite erau acum transformate in magazine de bijuterii, in special bijuterii din aur. Foarte multa aglomeratie, circulatia masinilor fiind interzisa pe pod, unde era arie pietonala. Urma sa cautam un restaurant unde sa mancam, si am si gasit unul foarte italienesc, micut si foarte primitor. Am mancat un meniu cu pizza mare Quatro Staggioni si o Cola, la 6,3 euro, precum si un meniu al zilei, de 10 euro, cu doua feluri de mancare si o apa inclusa. Primul fel a fost paste cu parmezan si carne (extrem de bune), iar al doilea cartofi cu carne de vita.

A treia zi in Florenta, 11 martie, a fost o zi de relaxare totala, poate putin prea relaxanta in comparatie cu ziua de dinainte, cand am vizitat si umblat de dimineata pana seara. Dar tocmai pentru ca stiam ca este ultima zi, am hotarat sa ne pierdem pe stradute plimbandu-ne, sa facem cumparaturi, sa stam la terase, sa admiram privelisti, sa stam pur si simplu la soare si sa ne bucuram de timpul liber ramas. Am ajuns in Piazza de la Signoria, unde nu am putut rezista tentatiei de a manca un gelato la cornet. Pentru 3,5 euro ne-am luat cate o inghetata absolut minunata, cu cate trei arome diferite. Apoi, ne-am plimbat pe langa Ponte Vecchio, am traversat podul si ne-am plimbat printre stradutele din preajma Palatului Pitti, am mancat la un restaurant ce vindea niste mini pizza, foarte aratoase si apetisante.  Am pornit apoi in cautarea unui palat recunoscut ca fiind unul dintre cele mai frumoase palate renascentiste: Palazzo Strozzi. Iar restul zilei l-am petrecut plimbandu-ne pe stradute inguste si pietruite, band ceaiuri calde si aromate la terasele de pe malul raului Arno.

Desi nu am petrecut decat trei zile in Florenta, ne-a placut extrem de mult linistea si relaxarea orasului, iar atmosfera de aici este incredibila. Simti cum fiecare loc abunda in arta, cultura si istorie, si este o unul dintre cele mai frumoase orase ale Italiei. Iar ca si buget, pentru cele trei zile am avut nevoie de aproximativ 400 euro (2 persoane), incluzand biletele de avion, cazarea, mancarea si banii de cheltuiala.