Mai sa fie, ce e si cu goana asta dupa satuce minunate 🙂 Am zis ca mergem numai in Toscana (si numai in sudul ei), ca s-avem suficient timp sa descoperim toate satucele locale, si am facut noi ce-am facut si ne-am abatut de la plan! Si cum sa n-o faci cand apare asa, subit si pe neasteptate (!), o frumusete de poza pe wallul de Pinterest, cu un satuc minunat, inundat de nori si ceata, spre care duce un drum ingust pe care abia incap doi oameni tinandu-se de mana. Cum sa nu cedezi tu tentatiei de a iesi asa un pic din Toscana si de a merge un picut, numai un picut pana in Umbria. Sa vezi care e treaba cu Civita di Bagnoregio si de ce spune lumea ca este “orasul care dispare”. Cand am vazut prima oara pseudonimul acesta, am zis ca e o metafora frumoasa ce face referire la ceata ori poate norii ce acopera aproape in intregime orasul, de ai impresia ca ai un munte gol in fata ochilor. Insa adevaratul motiv este unul mai dramatic de-atat. Satucul chiar se distruge de la an la an, dintr-o multime de motive. Ba solul “tufos” cum ii spun localnicii (o combinatie de nisip cu roca vulcanica, ce se erodeaza foarte usor de-a lungul timpului), ba ploile abundente, ba vantul puternic, ba cutremurul din 1695, toate au dus la distrugerea inceata dar sigura a locsorului acesta de poveste. Si cum suntem mai panicosi din fire, nu vrem sa dispara complet pana s-apucam sa-l vedem, asa ca Toscana, no offense, lipsim jumatate de zi si dam o fuga pana-n Umbria. Or fi ei numai zece localnici in satuc, dar au niste stradute minunate, si niste restaurante traditionale dementiale. Pare-se ca acum multa vreme Bagnoregio si Civita erau doua satuce diferite, unite printr-o alee. Insa bucata de pamant ce lega cele doua sate a disparut (din cauze naturale), iar in locul ei s-a construit un pod suspendat – multumita lui Bonaventura, scriitorul italian nascut in Bagnoregio, cel care de fapt si de drept a numit Civita “orasul care dispare/moare” in 1950. A ramas Civita sus in deal, la capatul podului, si Bagnoregio jos, in vale. Si-acum gluma e gluma, insa Civita se afla pe lista neagra 100 Most Endangered Sites inca din 2006, iar tristetea si mai mare e ca pe langa cauzele naturale care distrug satucul, se mai adauga si valurile de turisti, care se maresc de la an la an. Pe timp de vara, in weekenduri, vin aici nici mai mult, nici mai putin de trei mii de turisti. Pe zi. Si din pacate, aceeasi soarta o are si Pitigliano, satul toscan din provincia Grosseto, construit pe acelasi tip de deal “tufos”…