August 2014

Niciunul dintre noi nu mai fusese vreodata in Targu Mures, asa ca abia asteptam weekendul acesta. Am pornit la drum cu noaptea-n cap, tocmai pentru a ajunge cat mai devreme si sa avem suficient timp sa profitam de plimbari lungi si linistite in centrul orasului. Eu, ceva mai nerabdatoare si mai nelinistita, pentru ca nu stiam inca unde aveam sa ne cazam. El, la fel de nerabdator si nelinistit, pentru ca nu stia ce reactie voi avea atunci cand voi vedea surpriza pe care mi-a pregatit-o. Asa ca drumul pana in Targu Mures mi s-a parut mult mai lung decat este de fapt. Iar ultimii 50 de kilometri de la iesirea din Sighisoara au parut o eternitate!

Insa in clipa in care am aflat ca urma sa petrecem intregul weekend in hotelul Privo, m-am bucurat ca un copil. Vila Csonka m-a cucerit din primul moment, iar camerele ei largi, decorate in stilul anilor 1900, cu ferestrele mari si arcuite, ce se deschideau catre parcul verde din fata casei, pareau ca ne transpun cu totul in alt secol. Apoi am intrat in partea moderna si minimalista a hotelului, care ne-a impresionat pe amandoi extrem de mult. Parca ne era greu sa ne mai urnim din loc, pentru a vedea centrul orasului.

Si totusi, ne-am decis sa profitam de vremea inca foarte frumoasa (desi toate prognozele meteo amenintau cu ploi torentiale, fulgere si tunete). “In Targu Mures, toate distantele se masoara in cateva minute de mers pe jos. Totul este aproape, asa ca luati-o usor pe jos pana in centru”.

Zis si facut. Am pornit usor catre centru si nu puteam sa nu observam ca nu era deloc lume pe strada. O liniste deplina, intrerupta rareori de cate o masina ce trecea in viteza pe strada. “O fi prea devreme, probabil lumea inca doarme”. Era insa aproape ora 13. Am trecut pe langa “Atelierul de Cafea”, o cafenea foarte vestita in Targu Mures pentru cele cateva zeci de tipuri de cafea pe care le vinde. Am pornit apoi mai departe, pe langa primarie si Palatul Culturii.

Centrul orasului nu este mare, insa este foarte frumos si ingrijit. Cetatea Targu Mures se afla in renovare (cel putin anul trecut, in 2014 era in renovare, posibil ca acum sa fie gata), insa chiar si asa, se putea intra si vizita.

Scarile Rackozi se afla chiar langa cetate, si sunt foarte asemanatoare cu strada Xenofon din Bucuresti, insa sunt vopsite in motive traditionale romanesti de catre cei de la Digital Transilvania. Se pare ca si-au propus sa vopseasca si alte scari din Targu Mures in acelasi stil, asa ca e foarte posibil ca in curand sa apara si altele. Bravo lor, este chiar o initiativa frumoasa!

Iar cand ne era lumea mai draga au inceput sa se auda si temutele tunete si fulgere, ce prevesteau o furtuna puternica. Cum nu voiam sa ne mai incredem deloc in prognozele meteo care pana atunci se inselasera amarnic, ne-am continuat drumul, convinsi sa ajungem la Beer Academy, un bar din centrul orasului unde se vand 150 de tipuri de beri, printre care si delicioasele Orval sau Westvleteren. Si chiar cand mai aveam putin de mers, s-a pornit potopul. O ploaie puternica si deasa, de nu puteam vedea la 10 metri in fata noastra. Ne-am adapostit in primul gang si am asteptat jumatate de ora sa se opreasca. Am reusit sa ajungem la Beer Academy, insa la plecare ploaia s-a pornit din nou. De data aceasta insa, am renuntat sa ne mai adapostim si ne-am plimbat usor prin ploaie pana ce am ajuns la hotel.

Targu Mures ne-a placut amandurora foarte mult, si chiar daca este destul de departe de casa, intentionam sa ne intoarcem aici. Ca orice oras din Transilvania, are farmecul acela aparte. Pur si simplu nu poate sa nu iti placa. Si am mai spus-o, dar o vom repeta de cate ori va fi cazul, suntem mandri de tara noastra, de locurile atat de frumoase si deosebite pe care le are de oferit! Si usor, usor, le vom descoperi pe toate!