Si daca in partea 1 vorbeam de cladirile inalte, zgarie norii, privelistea de pe Tsim Sha Tsui, blocurile de locuinte cu nspe mii de apartamente ticsite – living cubicles-urile mai exact, de orasul viitorului si centrul financiar al Hong Kong-ului, e timpul si pentru o partea a doua. Aceeazi zona centrala, dar alta mancare de peste. Alta atmosfera, alt farmec, alte influente 🙂 Si hai ca parca-mi sta pe limba si nu mai pot face introduceri pompoase! Vorbim despre influentele britanice in Hong Kong, despre taxiurile rosii si vechi de cand lumea, despre tramvaie cu doua etaje, despre cartierul Soho si despre scarile rulante de la Mid Level Escalator, care parca nu se termina niciodata.

Si daca tot vorbim despre transportul in comun, sa-ncepem cu cel mai vechi din zona 🙂 Care este, bineinteles, tramvaiul double decker, cel care isi transporta tare frumusel pasagerii in insula Hong Kong tocmai de la 1904, cand a fost pus in functiune pentru prima oara. Tramvaiul “ding ding” cum ii spun cei din Hong Kong. A, nu inseamna nimic in cantoneza, face pur si simplu referire la claxonul ding-ding pe care il folosesc vatmanii sa atentioneze pietonii sa aiba grija la trecerile tramvaiului 🙂 Si cum era de asteptat, nu mai este de multa vreme doar un simplu mijloc de transport in comun, ci o atractie turistica in sine. Si adevaru’ e ca nu ai cum sa nu incerci ding-ding-ul! Sa te cocoti sus la etaj, sa deschizi geamul si sa lasi vantul sa-ti fluture in plete, sa te plimbi pe strazile umbrite de zgarie nori, in vreme ce te intrebi, ingrijorat sau nu, dac-o sa se dezechilibreze la prima curba. Pentru ca da, sunt criminal de inguste si inalte, si-atunci cand merg se clatina din toate incheieturile pe sine. Si pretul este mic, doar 2,3 HKD calatoria (undeva la 1 leu si-un pic). Atata doar ca daca nu ai cardul Octopus, trebuie sa ai bani exacti pentru bilet, altfel nu primesti rest. Dar asta este o regula general valabila in Hong Kong, acelasi lucru se intampla si la autobuze.








Si daca nu te-au convins tramvaiele cu doua etaje, sigur o vor face taxiurile rosii. E chiar interesanta pata de culoare si… vechime :D, intr-o mare de cladiri inalte si moderne. Si parca iti aduc aminte de strazile din Londra, ticsite de taxiuri hackney negre si elegante. Nici nu e de mirare pan’ la urma, daca ne-amintim de dominatia britanica care-a durat pana la 1997! Englezii astia isi lasa amprenta peste tot 🙂 Dar uite ca noi nu am incercat batranele taxiuri rosii. Am preferat sa alegem Uber-ul, lansat oarecum recent in Hong Kong, pentru ca aveau masini cu sapte locuri (7 seatere, cum le zic ei) – perfecte pentru noi, fiind un grup de sase. Iar preturile erau comparabile cu cele ale taxiurilor.



Bun, presupunand ca ai hotel in nordul insulei Hong Kong, mai inspre Causeway Bay, ca doar nu iti vei da toata averea pe o cazare fix in centrul centrului, atunci vei merge sigur cu tramvaiul ding ding 🙂 Si ai sa ajungi la un moment dat aproape de Mid Level Escalator, cel mai lung sistem de scari rulante din lume. Cand citesti descrierea asta, parca nu prea te atrage sa mergi neaparat sa le vezi. Ce poate fi spectaculos la niste scari rulante care par ca nu se mai termina? Pe acelasi principiu am mers si noi, motiv pentru care le-am vazut abia in ultima zi in Hong Kong. Dar isi cam merita faima, pentru ca sunt intr-adevar spectaculoase! Nu numai ca sunt interminabile, insa practic urci printre cladiri, printre restaurante si pub-uri, iar la finalul celor 800 de metri de banda rulanta afli ca ai urcat 135 de metri altitudine. Si desi s-au transformat intr-un adevarat obiectiv pentru cei ce viziteaza Hong Kong-ul, scopul scarilor este departe de a fi unul turistic. Insula Hong Kong este foarte deluroasa si extrem de aglomerata, iar dimineata si seara, la orele de varf, era un adevarat cosmar pentru oameni sa traverseze zona aceasta pe stradutele intortocheate. Asa ca pe la 1993 s-a construit sistemul acesta de scari rulante, intocmai pentru a facilita transportul pietonilor. Ideea e cam geniala, si-a fost pusa tare bine in practica. Atata doar ca are o mare “buba”. Pentru ca nu au avut mai multe fonduri, s-a construit o singura banda, deci se poate asigura transportul intr-un singur sens. Motiv pentru care dimineata de la 6 la 10 scarile coboara, iar de la 10:30 pana la miezul noptii, urca.




Si daca tot am ajuns la scarile rulante, inseamna c-am ajuns in Soho 🙂 Nu, nu in cartierul de distractie al londonezilor, ci in cel al cantonezilor. Pentru ca ai sa gasesti cam acelasi lucru si-ntr-o parte, si in alta 🙂 Restaurante, baruri, magazinase, buticuri fashion, antichitati, strazi pavate, taxiuri rosi si multi, dar foarte multi europeni! Este o zona foarte interesanta si atipica Hong Kong-ului stiut de toata lumea, intesat de cladiri inalte si mult beton. Hong Kong-crete cum i se mai spune in gluma orasului 🙂 Dar parca in cartierul Soho nu simti ca te apasa betonul din toate directiile. Da, vezi cladiri inalte si strazi unde abia ajunge lumina soarelui, insa nu asta iti atrage atentia in Soho. Ci mixul acela de influente europene si chinezesti, pe care il simti la fiecare pas. Ba o cafenea pariziana, ba o berarie belgiana, o enoteca, o pizzerie sau un pub englezesc. Si-apoi la nici doi pasi mai incolo, decoratiuni si lanterne pentru Anul Nou Chinezesc, de-un rosu aprins de iti ia ochii. Si-o piata de peste, si navete peste navete aruncate-n colt de strada. Si pancarte si reclame colorate pe cladiri de zici c-ai nimerit in Nanjing Road in miez de noapte. Si hop, mai trece-un taxi rosu printre tarabe, ba un claxon, ba un tipat, ba un ding ding. Le gasesti pe toate in Soho. Si-asta e farmecul locului pana la urma. Nu degeaba e zona noastra preferata din tot Hong Kong-ul 🙂