RO: Văzut-ați oare oameni mai disperați ca subsemnații după mic dejun? După cafea cu multă spumă de lapte și felii de pâine neagră prăjită, unsă cu unt? Ori ouă Benedict și-un avocado cremos alături. Felii de somon și brânză proaspătă, de țară. Ori poate-un bol uriaș de cereale și-un pumn întreg de stafide uriașe pe deasupra. Și trei clătite generoase c-o jumătate de borcan de gem. Ei bine, da, slavă cerului că ne mai dregem din sentimentul de vinovăție, există oameni mai gurmanzi de-atâta: poporul neozeelandez. Micul dejun sau mai degrabă brunch-ul, e la loc de cinste prin partea aceasta a lumii. Nu or fi prea multe mâncăruri tradiționale kiwiene excepționale, însă când vine vorba de brunch, Noua Zeelandă bate orice fițoșenie europeană. Cât despre micul dejun englezesc (ca să nu ignorăm influențele exploratorilor și-ale mai marelui Captain Cook)… ha!, îi râde-n nas micul dejun neozeelandez! Așa că nu e de mirare că-n lista de obiective de vizitat în Auckland avem la loc de cinste cafeneaua Verona, lăudată pe interneti pentru cafeaua de excepție și porțiile generoase de mic dejun. A, și nu. Chiar nu pricepem ce e cu marmita la mic dejun. Și cine poate să mănânce crema aceea suspect de dubioasă, de zici că-i petrol comestibil, sărat de-ți plesnesc venele.
EN: Have you ever seen people more desperate for breakfast than the subscribers? Coffee with tons of milk foam and some slices of toasted black bread, covered with butter? Or maybe some Benedict eggs and a creamy avocado alongside. Salmon slices and fresh, farm cheese. Or maybe a huge bowl of cereals and a handful of huge raising on top. And three generous pancakes with half a jar of jam. Oh well, luckily we’re not feeling guilty anymore as there seem to be some other bigger foodies than us in this world: the New Zealanders. Breakfast or actually brunch has a honored place in this part of the world. And maybe there are not so many exceptional traditional kiwi dishes, but when it comes to brunch New Zealand beats the European fanciness. As for the English breakfast (we should not ignore James Cook’s influences)… ha!, the NZ brunch is laughing in its face! So there’s no wonder that on our itinerary list in Auckland we have Cafe Verona on top of the list. Praised by the holy internet for its exceptional cafe and the generous portions of breakfast. Ahh, and no. We totally do not get it what’s all that fuss about marmite for breakfast. And who can eat that dubious creamy that looks like eatable petrol, so salty that your veins explode.
RO: Însă cafeaua kiwiana e demențială! Ce latte machiatto, ce espresso italian, ce cappuccino? Nirvana cafelelor e fără doar și poate borcanul de flat white al neozeelandezilor! Apropo, de-am face rost de un accent local și-am reuși să vorbim o engleză plictisită și lungită și cu litere mâncate ori pierdute-n vânt, cum vorbesc oamenii prin zonă, tot ne-am da de gol că suntem străini atunci când am comanda cafea 🙂 Pentru că ce să vezi, nu le ajunge neozeelandezilor că și-au făcut ei cele mai dubioase adaptoare de priză, și la cafea s-au gândit să folosească denumiri diferite, cât să te bage-n ceață când vrei să comanzi și tu, ca tot omu’, cafeaua de la prima oră-n dimineață. Dar despre flat white, că asta-i esența cafelei în Noua Zeelandă, știm așa (mari barista ce-am mai devenit după vacanța asta): ai un shot de espresso. Nimic nou sub soare, îl ai și la cappucino, și la cafe latte. Ce face diferența dintre flat white și latte este, surprinzător sau nu, laptele. Păi în patria oilor și-a vacilor, unde hotelurile îți dau butelca de lapte la checkin și unde drumurile-s pline de milk lorries (camioane de lapte), ar trebui să fie destul de previzibil. Și nu doar laptele în sine, ci modul în care torni spuma de lapte în cafea și cum se amestecă ea cu shot-ul de espresso. Latte-ul îți lasă senzația unui lăptic cald cu o vagă tentă de cafea, pe când flat white-ul are o tentă pregnantă de cafea, mixată uniform cu spuma de lapte. Cam prea subtilă diferența 😀 Cert e că ți-e mai mare dragul să îți începi dimineață cu “a cuppa coffee”, de orice tip ar fi ea. Păi, hey bro, (că să folosim jargonul local), nu am zis deja că neozeelandezilor le place lenea în pronunția cuvintelor? 🙂
EN: But the kiwi coffee is absolutely great! No more latte machiatto, no more Italian espresso, no more capuccino! The nirvana of all coffees is without any doubt that large cup of New Zealand flat white! By the way, even if we could fake a local accent and we would manage to speak a bored English with prolonged words and missing letters, as the people in this area use to speak, we would still give ourselves away when we would order coffee 🙂 Because what do you know, it is enough for the New Zealanders that they have the most dubious plug adapters in the world, they also thought about using different names for coffee. Sooo you will be totally confused at first hour in the morning when you want to order your coffee. But let’s talk about the flat white, as this is the true essence of coffee in New Zealand and we know quite a few things about it (seems that we’ve become some kind of baristas after this trip :D): you have a shot of espresso. Nothing new under the sun, you have that in cappuccino and latte as well. What makes the difference between flat white and latte is, surprisingly or not, the milk. Well in the land of cows and sheep, where the hotels give you a bottle of milk when you checkin and where the mil lorries are all over the roads, it should be quite expected. And not just the milk itself, but the way the milk foam is poured into the coffee and how that mixes with the shot of espresso. The latte gives you the feeling that you’re drinking some kind of hot milk with a vague flavor of coffee, while the flat white has a powerful flavor of coffee, evenly mixed with the milk foam. A bit too subtle this difference 😀 On thing is for sure, it’s quite a pleasure to start your morning with “a cuppa coffee”, no matter what type of coffee. Well, hey bro (to use the local jargon) didn’t we say already that the New Zealanders like the laziness in pronouncing the words? 🙂
RO: Da’ nici apucă omu’ să dea pe gât flat white-ul și să își termine tărâțele din farfurie, că se și pornește potopul. Cât să ne-arate ea, vremea neozeelandeză, cine-i sefu’ în partea asta a lumii. Și-o fi el Auckland-ul cel mai însorit și cald oraș al Noii Zeelande, însă când vine vorba de răpăieli de ploaie, nimeni nu-l întrece. Păi cin’ se pune cu climatul subtropical? Așa că ce să-i faci, acum ai soare și nu știi cum să-ți cauți mai repede crema de plajă în traistă, în cinci minute te faci ciuciulete de la ploaia torențială. Și da, o fi Nouă Zeelandă cam tot pe-acolo pe unde e și România ca latitudine, doar că pe partea cealaltă a globului, și da, or avea ei tot patru anotimpuri ca și noi, însă cum-necum temperaturile sunt mai blânde. Vara abia dacă trece de 20-25 de grade (recordul e pe undeva pe la maxim 30), iar iarna 10-15 grade în medie. Păi de n-ar fi de zburat două vieți până în țărișoara Norului Lung și Alb, pe bune că aici ne-am cam lua tălpășița!
EN: And we haven’t drank our flat white properly or finished the hearty breakfast from our plates, and it started raining cats and dogs. So that the New Zealand typical weather can show us who rules this part of the world 🙂 And maybe Auckland is the sunniest and warmest city in New Zealand, but when it comes to heavy rain, nothing beats that. Who would dare to compete with the subtropical climate? So what can you do, now you have sun and you don’t know where to find your sun cream faster, and in five minutes you’re soaking from the cloud burst. And yup, maybe NZ is quite in the same place as Romania if we talk about latitude, just that on the other side of the globe, and yup, they might have four seasons as we also do, but here the temperatures are milder. During summertime the temperatures never raise more than 20-25 degrees (the record is somewhere at a maximum of 30 degrees), and during wintertime 10-15 degrees on average. Well if it weren’t two days of flying to get to the Land of The Long White Cloud, we would honestly come here more often!
RO: Și-acum dilema zilei. Cum facem să vedem priveliștea aceea emblematică cu tot skyline-ul Auckland-ului? Luăm feribotul! N-avem vreme să ajungem tocmai până pe Waiheke, cum ne recomandase neozeelandezul întâlnit pe străzile din Riomaggiore astă vară, dar o traversare rapidă până în Devonport vine la fix! 12 NZD biletul și în nici mai mult, nici mai puțin de 12 minuțele mari și late suntem pe partea cealaltă a gârlei. E plin golful Hauraki de insule și insulițe, așa că ai de unde alege. Iar de-ar fi fost să avem ceva mai mult timp în Auckland, poate că am fi ales să facem un țur al insulelor cu feribotul celor de la Fuller. O fugă până pe insula vulcanică Rangitoto, apoi puțin până pe Motutapo, o oprire și pe Motuihe, și pe Tiritiri, și pe Rotoroa și-n final o degustare de vin pe Waiheke 😀 Bun, știm pentru data viitoare când venim să rezervăm puțin mai multă vreme pentru Auckland și împrejurimi. Până una alta, pozăm de zor skyline-ul ca taman ce-a ieșit soarele la fix cât să ne iasă pozele mai ceva ca-n reviste! Clădiri înalte, nori fioroși, cer albastru și ape învolburate, mai mare dragul să tot faci traversări cu feribotul 🙂
EN: And now our main dilemma. How can we see that iconic view with the entire skyline of Auckland? We’ll take the ferry ride! We do not have time to go to Waiheke island, but a quick crossing until we get to Devonport would be just perfect!12 NZD for the ticket and in neither more nor less than 12 minutes we’re on the other side of the water. The Hauraki gulf is full of islands, so there’s plenty to choose from. And if we were to have a bit more time in Auckland, maybe we would have chosen a tour of the islands with the Fuller ferry. Just a short visit on the volcanic island Rangitoto, another one on Motutapo, a stopover on Motuihe and Tiritiri and Rotoroa and in the end a wine tasting on Waiheke 😀 Ok, we’ve learnt our lesson for next time and we now know that we should have some more time for Auckland and its surroundings. But until then, we’re taking pictures like crazy with the skyline as the sun just got out of the clouds just in time to brighten our photos as if they would be taken out of the magazines! Tall buildings, fierce clouds, blue sky and churning waters, that’s more like it!
RO: Și numai bine am și ajuns în Devonport, una dintre cele mai vechi suburbii ale Auckland-ului. Străduțe mici, case victoriene, magazinase care mai de care mai cochete, librării, second hand-uri de cărți pe Victoria Road, restaurante și terase, miros de fish and chips și multă voie bună. Aaah, că tot vorbim de fish and chips, la fix ar merge o porție de pește proaspăt, cu crustă groasă și crocantă și-o galeată de cartofi prăjiți de la take away-ul din colț. Păi nu voiam noi picnic generos în Noua Zeelandă? Și nu voiam noi să încercam mâncarea tipic “kiwiana”? Asta dacă putem spune că-i tipică zonei, că până una alta fish&chips-ul, la fel ca multe altele, e-o “bubă” adusă de englezi 🙂 Vinovat fie el James Cook și de fish and chips, și de condusul pe stânga, și de arhitectură, și de accent, și de pescărușii cei tupeisti care ne încercuiesc mai ceva ca-ntr-un film de-al lui Hitchcock, gata-gata de atac și devorat rămășițele prânzului hipercaloric.
EN: And we finally got to Devonport, one of the oldest suburbs of Auckland. Narrow streets, Victorian houses, fancy shops, book second hand stores on Victoria Road, restaurants and terraces, the smell of fish and chips and lots of joy. Aaaah, speaking of fish and chips, we wouldn’t say no to a fresh fried fish, with thick, crunchy crust and a bucket of fries from the takeaway on the corner of the street. Didn’t we want a generous picnic in New Zealand? Didn’t we want local kiwi food? Of course, if we can call this local, as we all know that fish&chips, as well of others, is an English thing 🙂 James Cook, guilty as charged for fish&chips, for driving on the left side of the road, for the architecture and the accent and the bodacious sea gulls that surround us as if we would be in a Hitchcock movie, ready to attack the leftovers of the hyper caloric lunch.
RO: O plimbare pe bulevardul King Edward Parade, un salivat la casele demențiale și-un milion și jumătate de poze cu priveliștea către centrul financiar al Auckland-ului, văzut din golful Torpedo, apoi suntem “all set, good to go”, cum ar spune americanii de peste ocean. Nu de alta, dar pare că se-adună norii și n-am vrea să ratăm priveliștea de pe muntele Eden. Așa că hop țop în Uber (e cam singurul mijloc de transport pe care l-am folosit în Auckland) și-ajungem numaidecât la baza muntelui. Pentru că tadaaaa, aviz iubitorilor de mers cu mașina până-n buza obiectivelor turistice, accesul cu mașini la Muntele Eden (Maungawhau pe numele maor) a fost interzis, așa că vrând-nevrând ești obligat să faci vreo zece minute de tortură sportivă pân-ajungi în vârf 🙂 Dar las’ că nu e bai, așa se dau jos fish&chips-îi. Și-apoi… priveliștea e absolut demențială! Și cum să fie altfel când te afli în vârf de cel mai înalt vulcan din Auckland, la aproape 200 de metri înălțime (nicio grijă, vulcanul nu mai este activ de vreo 28.000 de ani :D), cu un crater vulcanic de 50 de metri adâncime în fața ta, despre care maorii spun că ascunde o zeitate care cunoastea secretele Pământului (măi să fie!) și-o priveliște de 360 de grade către tot orașul și toate porturile pline de bărci? Și peste toate, țanțos și dominant, turnul Skytower și toate clădirile din centrul financiar al Auckland-ului.
EN: A walk on the Kind Edward Parade boulevard, a drool while passing by the gorgeous house and one and a half million pictures with the view towards Auckland’s financial district, seen from Torpedo Gulf and then we’re “all set, good to go”, as the Americans over the ocean would say. The clouds are coming and we wouldn’t want to miss the view from Mount Eden. So we hop into the Uber (that’s the only transportation we’ve used in Auckland) and we finally get to the base of the mountain. Because tadaaaaa, for those that want to go to each touristic site by only by car, car access at Mount Eden (Maungawhau on the Maori name), it is completely forbidden, so like it or not, you’re forced to do some sportive torture for a couple of minutes until you reach the summit 🙂 But that doesn’t seem to be a problem, at least we burn those fish&chips. And then… the view is amazing! And how could it be different when you’re on top of the highest volcano in Auckland, at almost 200 meters height (no worries, the volcano is dormant for more than 28.000 years :D), with a 50 meters deep crater in front of us which the Maori people say that it hides a goddess who know the secrets of Earth (oh well!) and a 360 degrees view towards the entire city and all its harbours full of boats! And above all, proudly and dominant, the Sky Tower and all the buildings from the CBD.
RO: Ei bine, așa da final de scurtă vizită în cel mai mare oraș neozeelandez. Ce-i drept, e cam lesne de înțeles de ce mai bine de o treime din populația țării se înghesuie să locuiască în partea aceasta a țării. Pe lângă așezarea geografică de excepție, împrejurimile minunate și insulele superbe din golful Hauraki, atmosfera cosmopolită și diversitatea culturală face din Auckland o drăgălășenie de oraș care-ți rămâne în suflet și pe care greu îl asemuiesti cu vreun alt oraș al lumii. Portul Waitemata cel plin de feriboturi, Queen Street cea plină de magazine și clădiri de birouri, cartierul de hipsteri Wynyard, fițoșeala de la Viaduct Harbour, turnul Skytower cel țanțos și mândru în mijloc de CBD, mușuroiul de iahturi de la Westhaven Marina, conurile vulcanice ale insulelor din golful Hauraki în zare. Aaah, da, ne e drag Auckland-ul de nu se poate! Dar bate la ușă zborul către Christchurch și ne așteaptă Muntele Cook, și Milford Sound, și stelele în miez de noapte! Air New Zealand, acuși ne îmbarcăm!
EN: Well, that’s what we call a short visit in the biggest city New Zealand has to offer. Honestly, it’s quite obvious why more than a third of the entire country’s population is craming into this part of the country. Not only the exceptional geographic settlement, but also the gorgeous surroundings and the superb islands from Hauraki gulf, the cosmopolitan atmosphere and the cultural diversity make Auckland such a cute city that will always stay in your heart. Waitemata port full of ferries, Queen Street full of shops and bussiness offices, the hipsterish Wynyard district, the fanciness from Viaduct Harbour, the Sky Tower in the middle of the CBD, the anthill of yachts from Westhaven Marina or the volcanic cones of the islands from Hauraki gulf at distance. Aaaaah, we enjoyed Auckland so much! But we have our flight to Christchurch and Mount Cook is waiting for us, and Milford Sound and the stars in the middle of the night! Air New Zealand, boarding is starting!
prinlume.com 