Minunatia aceasta de satuc e cunoscut ca Micul Ierusalim (La Piccola Gerusalemme) din Toscana, si desi nu e atat de renumit ca San Gimignano, Montepulciano, Siena si alte piese de rezistenta ale Toscanei, e o comoara ascunsa in Maremma, undeva in sudul Toscanei, in provincia Grosseto. E fix un orasel de poveste, scos parca din tipla Evului Mediu si-adus in timpurile noastre, aranjat frumos pe o fasie de pamant inalta si stancoasa si inconjurat de vai inverzite si pline de viata. Case de piatra, asemanatoare cu turnurile de aparare si uneori chiar cu niste pesteri stancoase (nu glumim!) cocotate cat mai sus pe deal, culori palide si alei inguste, asa numitele vicoli. Cat despre Micul Ierusalim, ei bine, pare-se ca numele vine de la comunitatea de evrei, stabilita aici inca din secolul al 15-lea. Exista chiar si o sinagoga si un cartier al evreilor (antico quartiere ebraico), prin care ti-e mai mare dragul sa te plimbi. Asta daca treci cu vederea imaginea cu cei doi soldati inarmati care pazesc intrarea in sinagoga 😀 N-ai obiective de bifat, nici cladiri, muzee si-alte obsesii de turist cu listuta. Da’ nici nu-ti trebuie! Ai alei inguste, ai case de piatra, ai apeduct, ai piata-n centru si-un skyline de bate Hong Kong-ul! Sau… pe-acolo! 🙂 Ei si daca totusi nu poti fara un pic de istorie, poti merge pe Via Cave, pe drumurile afundate cum s-ar spune, acolo unde ai sa gasesti niste stradute tare inguste, sapate-n stancile “tufoase”, folosite in evul mediu pentru a lega Pitigliano de orasele invecinate. Cel mai bine mergi si la Sorano, ca sa vezi toata splendoarea asta de oras afundat. Noi am ajuns aproape de apus in Pitigliano si fix inainte de inceperea potopului ploios, asa ca n-am avut timp sa ajungem si pe Via Cave. A si apropo, multe din casele din Pitigliano au pivnite sapate in piatra, adevarate buncare care initial erau folosite ca morminte, apoi ca pivnite pentru a pastra vinurile la temperaturi constante. Asa ca o zi intreaga de plimbat prin Pitigliano n-ar fi deloc o idee rea 😀 Dar intre noi fie vorba, cand alergi dupa multi iepuri (cum facem noi de regula cand vine vorba de satuce pitoresti) si uiti ca ziua are numa’ 24 de ore, auzi in spate, la unison, strigand cat ne tin plamanii: Hit the road mai Cinquecento-ule, si hai fuguta si pan-acolo! Si pana dincolo! Concluzia e una: voi sa nu faceti ca noi si sa va bucurati din plin de Pitigliano daca veti ajunge pe aici. Stati o zi intreaga, cap coada, pana va plictisiti. Ca doar asta inseamna dolce vita 🙂