RO: Cu siguranță lucrurile sunt infinit mai bune, mai așezate, mai liniștite. Începem să avem o rutină zilnică, să ne bucurăm de serile împreună acasă, de weekendurile pline de activități, de plecările prin Olanda sau călătoriile înafara ei și ușor ușor începem să acceptăm diferențele sociale care ne-au frapat atât de mult în primă fază. Sistemul medical este în continuare o mare nebuloasă pentru noi, însă pe măsură ce trece timpul începem să înțelegem cum funcționează. Și e liniștitor faptul că până și olandezilor li se pare că sunt lucruri care nu funcționează cum trebuie, se revoltă și ei împotriva faptului că este atât de greu să obții programări la doctorii specialiști, că asigurările medicale obligatorii sunt atât de scumpe sau că orice problemă se tratează cu paracetamol. Creșele ni se par în continuare intolerant de scumpe însă am înțeles că și lor li se par la fel și vor ca guvernul olandez să găsească o soluție, fie să introducă o limită rezonabilă de preț, fie să suporte statul o parte mai mare din costuri. Piața imobiliară nu este foarte ofertantă, prețurile sunt mari și opțiunile limitate, însă aceasta este o problemă general valabilă țărilor vest europene. Începem să cunoaștem dedesubturile acestei societăți, să o acceptăm așa cum este, să ne trăim viața aici fără să ne plângem încontinuu de diferențe și să judecăm cât mai obiectiv dacă aici este locul în care vrem să trăim în perioada următoare.

EN: Things are for sure way better now, a bit more comfortable and settled. We’re starting to have a daily routine, to enjoy our evenings at home, our full of activities weekends, our trips in or outside The Netherlands and step by step we’re starting to accept the social differences that shocked us so much in the first phase of our move. The medical system is still a major issue for us, but as the time passes, we’re starting to understand how it works. And it’s reassuring to know that even the Dutch people admit that there are things that simply don’t work as they should, they rise up against the fact that it is so hard to obtain an appointment to a specialist, that the mandatory medical insurances are so expensive or that every medical issue is treated with paracetamol. We still consider that daycare is unacceptably expensive but we finally understood that the Dutch people think the same and hope that the government will find a solution, either to introduce a reasonable price limit or that the state will cover more from the costs. The housing market is not so tempting, the prices are high and the options quite limited, but this is a general issue in the western European countries. We’re starting to know the ins and outs of this society, to accept it as it is, to live our lives here without constantly complaining about the differences and to be as objective as possible when trying to decide if this is the place where we want to live in the next period of time.

RO: Ce este încă debusolant este faptul că nu știm nimic sigur. Nu știm unde vom fi și ce vom face în trei luni de acum înainte, nu știm în ce direcție să mergem, ce avem de făcut și mai grav decât toate acestea, nu știm ce vrem. Ne e dor de familie, de prieteni, de casă, de avantajele pe care le aveam în București, de ajutorul bunicilor, însă realizăm că ne vor lipsi multe dintre lucrurile pe care le avem în Olanda și pe care nu le-am putea avea niciodată în România: o societate diferită în care Alexei ar putea crește mai liniștit, oportunitățile de educație, parcurile în care petrecem atât de mult timp, lucrurile firești precum trotuare, drumuri ca în palmă, străzi fără gropi, lifturi la orice stației de tren, oameni zâmbitori și relaxați, infrastructura perfectă sau ușurința de a ajunge în orice colț al Olandei. Punându-le în scris, pare atât de simplu să luăm o decizie categorică de a rămâne aici, însă cumva numai gândul întoarcerii în țară, la mediul atât de familiar nouă, pare să fie ÎNCĂ rezolvarea tuturor problemelor.

EN: But what it is still disorienting is the fact that we know nothing for sure. We don’t know where we will be and what we will do in three months for now, we don’t know in what direction we’ve heading, what should we do next and above all, we have no idea what we actually want. We miss our family, our friends, our home, we miss having all the advantages we used to have in Bucharest, the grandparents’ help, but on the other side we realize that we will also miss all the things we have now in The Netherlands and that we will never have in Romania: a different society where Alexei could grow in a peaceful way. all the education opportunities, the parks where we spend so much time, all the obvious things like having sidewalks, good roads, streets without potholes, elevators at every train station, people that are relaxed and always smiling, perfect infrastructure or the easiness to get to any corner of the country. Putting them in written it seems to simple to take a categorical decision to stay here, but somehow just the thought of going back home, to a familiar environment STILL seems to be the solution to all problems.

RO: Gândindu-ne pe termen scurt, poate că într-adevăr este o soluție care ne-ar aduce fericire, liniște și mai ales stabilitatea care ne lipsește atât de mult. Pe termen lung, e posibil să ajungem în foarte scurt timp în exact același punct ca înainte de plecarea în Olanda. Când ne doream din tot sufletul să plecăm, să o luăm de la zero, să construim totul din nou, pentru noi și mai ales pentru viitorul lui Alexei. Și aici apar diferențele de opinie dintre noi, cum de altfel era și normal să se întâmple la un moment dat. Unul dintre noi este dispus să renunțe la tot (chiar dacă lucrul acesta vine la pachet cu nefericire, dezamăgire și o perioadă lungă de… greu), celălalt este focusat pe toate avantajele pe care le-am pierdut odată cu această plecare și regretă pasul făcut. Este un moment dificil peste care sperăm să trecem și să ajungem împreună la un consens.

EN: On a short term, maybe it is a solution that will bring us happiness, tranquility and especially the stability that we are missing so much now. On a longer term though, it is possible to get to the same point we were before our move to The Netherlands. When we truly wanted to leave, to start everything from scratch, to build everything again, for us but especially for Alexei’s future. And here we start having different opinions, as it was normal to happen at a certain point. One of us is ready to give up to everything we had (even though this comes with unhappiness, disappointment and a hard period of time), the other one is focused on all the advantages we lost when we decided to move here and regrets the step that we’ve made. It is a difficult moment but we hope we will get over it and finally get to the same conclusions.



RO: Am trecut prin atât de multe stări în aceste trei luni de când locuim în Olanda, că este aproape imposibil să prezicem cum vom fi în următoarele trei. Într-adevăr, o relocare vine cu multe urcușuri și coborâșuri la pachet. Listele de pro și contra sunt extrem de ajutătoare iar decizia ar trebui să fie evidentă parcurgându-le, însă unele decizii în viață se iau cu sufletul, mai mult decât cu mintea 🙂 Ce este important însă e faptul că de acum înainte nu vom mai judeca impulsiv. Furia și împotrivirea din primele săptămâni s-au estompat, suntem deja în faza de acceptare a relocării, iar de acum putem compara altfel. Ar fi fost poate mult mai simplu dacă nu am fi avut un termen impus deja (casa în care stăm acum este închiriată pe doar șase luni), pentru că am fi avut mai mult timp să ne acomodăm mai bine. Faptul că la final de mai trebuie să o luăm de la capăt cu mutat, cărat cutii, împachetat, despachetat, e puțin descurajant. Pe de altă parte, poate că a fost bine că am procedat așa și am ales un astfel de contract (în general contractele de chirie în Olanda sunt pe cel puțin un an) în cazul în care chiar decidem că ne întoarcem în țară în primăvară.

EN: We’ve been through so many state of minds in these three months since we moved to The Netherlands, that it is almost impossible to predict how the next three months will be. Indeed, a relocation comes with lots of ups and downs. The pro and cons lists are helpful and the decision should be obvious just going through them, but some decisions in life are taken with the heart, not with the mind 🙂 But what’s important is the fact that from now on, we will no longer act impulsively. The anger and hostility from the first few weeks are fading away, we are already in an acceptance phase of our relocation and from now on we can compare things differently. It would have probably been easier if we wouldn’t have a deadline already (the house were we’re staying now is rented for only six months), because we would have had more time to adjust. The fact that at the end of May we have to start all over with the moving, packing, unpacking is a bit discouraging. On the other side, maybe it was better that we have chosen such a contract (usually the rental contracts are made of at least one year), if we finally decide that we want to go back home in spring.

RO:  Și un ultim lucru pe care îl putem spune despre această mutare și poate să îl oferim ca sfat oricăror alte persoane care se hotărăsc să facă acest pas, este faptul că vremea din sezonul rece este întocmai cum am fost avertizați. Și nu doar vremea, ci absența luminii și a soarelui (care chiar devine o problemă după câteva săptămâni posomorâte). Olandezilor le place “hibernarea” aceasta din timpul iernii, când petrec foarte mult timp în casă, însă pentru o persoană care se mută aici poate fi destul de greu de acceptat și înțeles acest “gezellig“, un fel de hygge al olandezilor. Așa că sfatul nostru ar fi ca o astfel de mutare să se facă începând cu primăvara, când Olanda este complet diferită, mult mai… vie 🙂

EN: And the last thing that we would like to say about this move and maybe just as an advice for any other person who decides to move here is the fact that the weather during cold season is exactly as we’ve been warned. And not just the weather but the lack of light and sun (which becomes a real problem after several dull weeks). The Dutch people love this “hibernation” during winter time, when they spend a lot of time inside the house, but for a person that moves here can be a bit hard to accept and understand this “gezellig”, a kind of Dutch hygge. So our advice would be to move here starting spring, when The Netherlands is a completely different country, so much more… alive 🙂

* All pictures are taken in Amersfoort