Sri Lanka. O ţară care m-a impresionat foarte mult. O ţară cu o populaţie de 21 milioane de oameni pe o insulă de 3.5 ori mai mică decât România.

De-a lungul timpului Sri Lanka a purtat mai multe nume :
Taprobane : este numele pe care grecii şi apoi romanii l-au folosit pentru a denumi insula. Provine fie din cuvântul sanscrit tamraparni (frunză de cupru) sau din cuvântul pali tambapanni (cuvânt compus din panni = mâini şi tamba = roşu) care face referinţa la credinţa şingaleză care zice că primii oameni care au debarcat pe insulă au pus mainile pe un sol de culoare roşie.

Serendib : arabii au denumit insula Serendib, un derivat al cuvântului pali sihaladvipa (sinhala sau sihala = leu şi dvipa = insula) începând cu anul 361.

Ceylon : parte a călătoriilor lui, Marco Polo (1254-1324) vorbeşte de Seilan, un cuvânt de origine arabă, adaptare a denumirii insulei în şinhaleză : Singhaladipa (Simhaladipa). Acest nume înseamnă insula învingătorilor leului : singha înseamnă leu, sufixul la desemnează descendenţii, fii ucigaşului leului şi dipa înseamnă insulă. Pentru colonizatorii europeni Ceylon se scria : Ceylan pentru francezi, Ceylon pentru englezi, Zeilan pentru olandezi şi Ceilao pentru portughezi.

Sri Lanka : numele a fost adoptat de abia în 1972, în acelaşi timp cu Constituţia, pentru a schimba denumirea de Lanka (adoptată 2 ani mai devreme). În şingaleză Sri înseamnă sacră, sfântă şi Lanka insulă.

Ce e de văzut/făcut în Sri Lanka ? Păi destul de multe (nu neapărat în ordinea asta) :

• De vizitat fortăreaţa Sigiriya, o rocă imensă escaladabilă în vârful căreia se afla un palat. Priveliştea e de neuitat.
• Adam’s Peak – munte sacru pentru 4 religii (budişti, creştini, hindşi şi musulmani). Înalt de 2243 m, vârful se poate atinge urcând peste 5000 de trepte şi în vârf poate fi văzut (pe lângă un răsărit foarte frumos) o urmă de picior pe care budiştii îl atribuie lui Budha, hinduşii lui Shiva, iar creştinii şi musulmanii lui Adam, ca fiind primul loc unde a păşit după ce a fost alungat din Eden. Iniţial creştinii atribuiau urma Sf Thomas (cel care a adus creştinismul în India).
• Oraşul Kandy unde se găseşte templul Dintelui (aici e păstrat chiar dintele lui Budha) şi grădina botanică Peradeniya. În apropiere este şi orfelinatul de elefanţi de la Pinnawala.
• Templele troglodite din Dambulla
• Anuradhapura şi Polonnaruwa, vechi oraşe pline de istorie şi importanţă religioasă.
• Galle – un oraş foarte frumos din sudul insulei unde se văd încă urmele colonial europene (olandeze, portugheze şi englezeşti).
• Parcuri naţionale (unul dintre cele mai cunoscute este Yala) unde se poate face safari.
• Masaje ayurvedice.
• Mii de extraordinare plaje foarte puţin populate şi străjuite de cocotieri.
• De vizitat plantaţii de ceai (până şi povestea ceaiului Lipton a început aici). Cea mai cunoscută zonă e cea de la Nuwara Eliya.

Dar cei mai impresionanţi sunt oamenii care trăiesc aici. Unde în lume mai găseşti oameni de pe stradă, simpli necunoscuţi, care să se oprească din treburile lor numai pentru a te ajuta făcând semn autobuzului corect să oprească pentru a merge unde vrei să mergi. Sau vânzători de pe plajă care să se ducă la proprietarul şezlongurilor de pe plajă (care erau gratuite) numai ca să îi ceară o umbrelă în plus pentru tine. Vânzători de bilete în autobuz care să străbată întreg autobuzul aglomerat doar ca să îţi spună că ai ajuns la staţia pe care o căutai şi toată lumea să aştepte liniştită ca doi amărâţi de europeni să coboare. Soferi de tuk tuk care să te acompanieze în vizitarea oraşului (cu explicaţii), fără să îţi ceară nimic mai mult decât preţul cursei. Oameni normali care să se oprească din rugăciune pentru aţi explica ţie, un european care nu e nici hindus si nici budist, câteva detalii legate de religia locală, zeităţi, ceremonii… şi chiar să îţi răspundă la câteva întrebări într-un templu comun, budisto-hinduist. Oameni care să meargă pe jos până în satul următor la ora 10 noaptea când toate magazinele sunt închise să îţi aducă ţie, gratis, un steag Sri Lankez doar pentru că mâine de dimineaţă la ora 6 pleci acasă. Sau oameni care bolnavi fiind, să se ridice din pat la 3 noaptea doar ca să se asigure că ai merinde pentru drum, ca e totul ok si să iţi zică “drum bun” în excursie…

Şi toate astea fără ca nimeni să fi avut vreun interes financiar si fără să pretinda sa cumperi ceva de la ei. Fac toate acestea doar pentru că eşti turist… doar pentru că ai venit să le vizitezi ţara. Sri Lanka trebuie vizitată acum, până nu intră în vârtejul turismului de masă, în nebunia aia de resorturi all inclusive şi cu turişti răutacioşi şi nerecunoscători (mai ales ruşi – părere personala). Oamenii ăştia sunt naturalmente buni şi au o dorinţă foarte mare de a arăta lumii minunăţiile ţării lor, mai ales după mai mult de 26 ani de război civil (1983-2009).

Sri Lanka este locuită de aproximativ 78% Şingalezi, 15% Tamili şi aprox 7% Mauri (descendenţii indienilor musulmani care au venit aici şi a negustorilor din ţările arabe). Mai sunt câteva mii de oameni din alte grupuri : burgheri (din cuvântul olandez pentru cetăţean) care sunt urmaşii colonilor europeni şi Vedda – o populaţie veche pe teritoriul Sri Lankăi (asemănători cu aborigenii din Australia dar etnic şi lingvistic apropiaţi şingalezilor). În ceea ce priveşte religia, aprox 69% sunt budisti (mai ales şingalezii), 7.8% hinduşi (mai ales tamilii), 7.6% musulmani şi 6.2% sunt creştini. Restul nu se ştie exact ce religie au. Si deşi tensiunile dintre şingalezi şi tamili au dus la un război atat de îndelungat, ţara este stabilă acum din punct de vedere politic şi nu ai absolut nicio problemă de securitate. Aşa cum am mai spus-o, oamenii (şingalezi, tamili sau musulmani) sunt incredibili de primitori.

Dar cel mai mult m-a impresionat povestea proprietarului boutique hotelului în care am stat. Un hotel mic, de 15 camere, un pic mai scump decât celelalte din zonă, dar care are o poveste incredibilă. Sumith Ubesiri (proprietarul alături de soţia lui, Wasana) era înainte de 2004 un prosper antreprenor, fabricant de bijuterii din argint. Vila în care se află acum hotelul era o fabrică de bijuterii (Ridee înseamnă argint în şingaleza). Afacerea, care a fost transmisă din tată în fiu de câteva generaţii, a fost dezvoltată de Sumith, ajungând să exporte bijuterii în Germania, Franţa, Marea Britanie, SUA şi alte ţări europene. Valoarea întreprinderii era de peste 200 000 euro, si in plus a primit diverse premii: Merit Award at the Entrepreneur of the year (1998), Entrepreneur of the year (Silver Jewellery) (1999). Însă în viaţă pot apărea momente de cumpănă foarte mari, iar cel pe care l-a avut Sumith în 2004 a fost colosal. În anul respectiv, chiar de Crăciun (26 decembrie) întregul sud-est al Asiei a fost zguduit de un cutremur devastator (9.1-9.3 grade magnitudine – al reilea cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată de un seismograf) care în plus a venit acompaniat de un tsunami enorm. În total se estimează că au murit peste 250 000 de persoane, aprox 125 000 de persoane rănite, peste 45 000 persoane dispărute şi 1.7 milioane persoane forţate să se mute. 15 ţări au fost afectate de dezastru.

Pentru Sumith asta a însemnat pierderea totală a afacerii, apa a luat totul în calea ei…nu au mai rămas decât pereţii în picioare. Cât a primit despăgubire din partea companiei de asigurari ? Aprox 630 eur…

Câţi ar fi putut să o ia de la capăt ? Să reconstruiască o afacere de succes plecând de la aşa ceva ? Părerea mea…destul de puţini.

Şi totuşi el a reusit, şi încă ce afacere… “Cel mai bun hotel în care am stat” este descrierea majorităţii oaspeţilor săi. Şi nu pentru lux nemăsurat, ci mai ales pentru că a creat un “acasă departe de casă”. Sumith ar putea să crească, să mărească capacitatea hotelului, dar el se mulţumeşte cu câte camere are pentru a păstra acea intimitate de acasă, pentru a se putea concentra asupra clienţilor lui.

Aşa că… am un acasă în Bucureşti, dar am un acasă şi în Unawatuna…