Ziua 8

In continuare vremea era ploioasa si nu ne prea permitea sa ne deplasam prea mult. Drumul de nisip care separa cazarea noastra de plaja era pur si simplu ciuruit de gropi si balti, chiar si cu masina ar fi fost dificil de mers. Asa ca am decis sa stam tot in zona cazarii, sa stam la piscina si sa ne plimbam pe jos stanga-dreapta, cat aveau sa ne permita si copiii. Am verificat cam ce ar fi de facut in zona insa cam toate activitatile erau conditionate de vreme. Am fi vrut sa mergem pe Insulele Cayos Zapatilla (sau pe una dintre ele), pe care o aveam notata pe lista de acasa. Insulele care aveau sa fie substituentul San Blas-ului, cam asa le-am etichetat noi. Plus Dolphin Bay unde aveam sanse sa vedem delfini. Dar la cum erau valurile de mari in zilele acelea si la cat de recenta era amintirea (sinistra) cu feribotul din Contadora in Panama City… n-aveam niciunul dintre noi chef de nicio plimbare pe mare. Ocean. Am fi putut sa mergem pe o alta insula din arhipelagul Bocas del Toro, pe Bastimentos (a doua noastra optiune, dupa Isla Colon, atunci cand am ales sa venim in Bocas), pe Isla Solarte sau Isla Caranero. Toate la un taxi de apa distanta. Dar a trecut zi dupa zi si nu simteam deloc nevoia sa plecam din locul acesta. Sau am fi putut sa mergem la fermele de ciocolata sa vedem cum se face ciocolata artizanala de pe aici. Ne-a trecut prin cap sa inchiriem niste Suzuki Jimney sa ne invartim pe insula dar ne-am trezit sa facem asta de pe-o zi pe alta, cand nu mai eram disponibilitate pentru masini. Sau am fi putut sa facem tot felul de alte tururi. Cu barca noaptea sa vedem planctonul bioluminescent, pesteri de lilieci, tururi private pe apa, plimbari calare, o gramada de activitati diverse. Doar ca… ne-a fost atat de bine, ne-am simtit cu totii atat de bine incat nu am avut niciun pic de dorinta sa facem altceva 🙂 Ce-i drept, credem ca am ales o zona foarte buna a insulei, pentru ca in toate cele patru zile petrecute aici a fost liniste, putini oameni, putina nebunie. Ceea ce pe partea cealalta a insulei (in zona plajei Starfish) parea sa fie complet diferit. Asa ca am lasat sa curga zilele incet si… ne-am bucurat de ele 🙂 Si acesta cred ca e principalul motiv pentru care ne-a placut atat de mult Bocas del Toro. Pentru ca am gasit un coltisor in care ne-am simtit extrem de bine si din care chiar nu prea am vrut sa plecam. Ceea ce poate sa fie si bine (pentru ca nu am avut contact cu zonele mai comerciale, mai aglomerate si mai murdare de langa satul principal) si rau (pentru ca ne-am facut o imagine ideala despre acest loc pe care l-am cunoscut doar in proximitatea cazarii noastre).

Ziua 9

A noua zi in Panama si a treia in Bocas del Toro. Scriind acest articol post-vacanta (si nu in timpul vacantei) imi dau seama ca aceste zile pe Isla Colon au fost definitia pura a vacantei. Am stat, am vorbit, am ras, ne-am relaxat. Ceva ce rareori facem in calatoriile noastre, cand suntem niste titirezi dornici sa faca si sa vada cat mai multe 🙂 Si adevarul e ca ne-a prins bine. Am avut tot ce ne-a trebuit in apropierea cazarii, exceptand totusi mersul la cumparaturi. Acesta chiar a fost o aventura in sine, avand in vedere ca a fost nevoie sa ne deplasam cu masinile (obligatoriu 4×4) ca sa ajungem la un supermarket in sat. Drumul acela era de-a dreptul fermecator cand il parcurgeai pe jos (o extensie a plajei prin jungla), insa infiorator atunci cand il parcurgeai cu masina (din cauza gropilor si baltoacelor era ca un roller coaster sinistru). Cu toate acestea… drumul acesta, sinistru ori ba, e farmecul insulei. Nu imi dau seama daca ma bucura faptul ca urmeaza sa fie renovat (si probabil asfaltat si frumos nivelat) sau daca ma intristeaza teribil ca vor rapi fix autenticitatea si salbaticia acestui loc. Pentru ca daca e sa ma gandesc la primul lucru care imi vine in minte cand spun Bocas del Toro… e drumul acesta, care delimita plaja Bluff, cea cu valurile ucigase si surferii curajosi care plonjau in apa pe vremea intunecata si ploioasa. Si nisipul ud si foarte fin, de culoare portocalie in lumina de apus.

Am observat ca fix langa cazarea noastra (Turtle Beach House) se afla un spa – Bluff Beach Jungle Spa. Asa ca am stabilit ca in dimineata celei de-a noua zi sa stea baietii cu copiii la plaja, cat timp noi, fetele, mergeam la spa. Si sincera sa fiu, acesta a fost tot highlight-ul zilei! Sau… poate ca focul de tabara de pe plaja, dupa cina? Cred ca si daca ar fi fost sa ne conturam noi toti o inagine ideala despre Bocas del Toro, tot nu reuseam sa ne imaginam zilele acestea. Pura definitie a vacantei, asta au fost aceste cateva zile aici. Si daaa, am fi putut sa facem o gramada de lucruri interesante si frumoase in preajma insa fix faptul ca ne-am bucurat atat de simplu de locul acesta ne face sa credem ca asta e de fapt toata minunatia acestui loc. Ca n-ai nevoie de mai mult. Ca n-ai nevoie sa iti umpli timpul cu activitati grozave. Ca n-ai nevoie de nimic mai mult decat ce iti da locul acesta. Si da, traim experientele acestea si prin ochii copiilor nostri si vazandu-i cat de bine se simteau si cat de fericiti erau aici… am realizat ca doar de asta aveam nevoie.

Ziua 10

A patra zi in Bocas del Toro. Si prima plimbare mai lunga pe care am stabilit sa o facem cu totii. Cei de la barul unde obisnuiam sa mancam zi de zi ne-au recomandat sa mergem sa vedem piscina naturala (La Piscina Beach). Ne-am entuziasmat un pic prematur vazand ca Google Maps ne arata doar 15 minute de mers pe jos pana acolo. Realitatea era insa ca Google Maps ne arata doar drumul pe care exista… drum 🙂 Restul portiunii prin jungla, nemarcat si nesemnalizat ca drum, nu era luat in calcul. Asa ca intreaga calatorie avea sa dureze cam o ora si jumatate dus, aproape 5km. Prin jungla, dar un drum usor, de facut in plimbare, mare parte din drum fiind umbrit si nu in plin soare. Copiilor le-a fost totusi destul de greu sa mearga atat insa s-au descurcat nespus de bine. Ce inseamna sa fie un grup mai mare, sa se ia unii dupa altii si sa se motiveze sa mearga pe jos cat mai mult.

Playa La Piscina este o plaja neamenajata (fara facilitati), unde nu e niciodata aglomerat. Tocmai pentru ca nu e tocmai usor de ajuns. Cred ca ne-am fi bucurat mai mult de apa si de plaja daca am fi venit poate intr-o zi in care apa oceanului era mai linistita. Fiind insa valuri foarte mari, mare parte din plaja era complet acoperita de apa. Asa ca nu ne-am putut bucura foarte mult de acest loc. Insa este o zona destul de mare (cam ca un lac, mai degraba decat piscina as spune eu), unde intra apa oceanului. Si pentru ca este inconjurata de pamant, apa este calma, fara valuri (asa cum este in restul plajelor) deci se poate face baie fara prea multe emotii. Spre deosebire de plaja Bluff unde ne cam statea inima cand copiii voiau sa isi bage picioarele in apa, din cauza curentilor foarte puternici despre care eram anuntati pe toate panourile de pe plaja. Insa noi nu am avut noroc de o zi buna la Playa La Piscina 🙂 Daaar, plimbarea dus-intors prin jungla a fost extrem de frumoasa, chiar daca un pic cam prea obositoare la intoarcere, cand nu am scapat de tinut ambii copii in brate ca sa ajungem inapoi la cazare 🙂

Seara l-am sarbatorit pe prietenul nostru, a carui zi de nastere era, am organizat o masa draguta pe plaja si un foc de tabara. Si a fost un moment atat de frumos! Cerul era plin de stele (incredibil cum se vedeau, niciodata nu am vazut cerul atat de impanzit de stele – poate doar in Noua Zeelanda dar parca nici macar acolo nu era atat de izbitoare imaginea cand ridicam ochii spre cer). Iar seara tarziu, chiar inainte de a pleca inapoi in camera, am vazut planctonul bioluminiscent. Ca niste punctulete luminoase pe plaja si pe marginea apei. Am fost cu totii extrem de impresionati de acest fenomen, a fost pentru prima oara in viata cand am vazut asa ceva 🙂