Octombrie 2012

Luna aceasta se implineste un an de la casatoria noastra, asa ca weekendul acesta, atat de special si important pentru noi, il petrecem in Viena. Si totul este ca urmare a unei surprize foarte frumoase pe care Andrei mi-a pregatit-o in mare taina: un weekend romantic ca la carte. Si bineinteles ca eu nu am aflat decat in momentele cheie ce avea sa se intample, iar asta a facut totul cu atat mai special.

Conform planurilor lui Andrei, ar fi trebuit sa aflu destinatia in care urma sa mergem, abia in aeroport. Insa din pura intamplare am aflat inainte. Ceea ce nu a fost deloc o problema, pentru ca adevarata surpriza ma astepta acolo. Am fost cazati la hotelul Kugel, care mi-a placut extrem de mult! Camera era adorabila, romantica si foarte primitoare, iar patul cu baldachin m-a coplesit de-a dreptul. Daca mai adaug si ciocolata Mozart cu martipan si sampania rece care ne-au asteptat in camera, este imaginea perfecta a unui inceput de weekend minunat.

Am lasat bagajele si am pornit pe Maria Hilferstrasse catre centru. Insa pentru ca ne era foarte foame, ne-am indreptat catre Cafe Einstein, o cafenea foarte draguta, destinata in special studentilor, cu preturi bune si mancare delicioasa. Intotdeauna cand venim in Viena mancam aici si o recomandam cu incredere tuturor prietenilor. Si pentru ca in pachetul Romance de la hotel aveam incluse si doua Vienna carduri, am beneficiat si de cate o bautura gratuita, si anume doua beri mici, in niste halbe in miniatura. De obicei nu ne cumparam astfel de carduri de reducere, insa acum erau incluse in pachetul cumparat de la hotel. Pare sa fie totusi destul de avantajos, fiind 20 euro de persoana pentru 3 zile in care transportul este nelimitat pentru metrou, tramvai sau autobuz si cateva alte reduceri la diverse obiective (o calatorie cu metroul costa 2,2 euro in mod normal). Mai multe detalii despre Vienna Card se gasesc aici.

Am avut noroc sa prindem o vreme perfecta pentru plimbat asa ca ne-am pierdut ceva vreme pe strazile Vienei, fara sa avem o tinta anume. Amandoi mai fusesem in Viena si pentru prima oara nu eram agitati sa vizitam sau sa vedem cat mai multe locuri. Voiam pur si simplu sa ne bucuram de un weekend linistit, sa ne plimbam, sa povestim si sa profitam de vremea buna. Asa ca am batut in lung si in lat centrul orasului si am avut grija sa intram in fiecare parc pe care l-am intalnit in cale. Asa ca nu imi amintesc exact cum si cand am ajuns in fata Hofburg-ului, apoi a Primariei pentru ca in final sa ajungem aproape de Stephansdom, unde aveam sa ne pierdem in multimea de oameni agitati.

Dupa plimbarea din centrul Vienei am mers in una dintre cele mai vechi cafenele din Viena, Cafe Central, construita in Palatul Frestel in anii 1800, unde aveam incluse in pachetul de la hotel doua prajituri si doua ceaiuri sau cafele. Am ales asadar un cheesecake si o prajitura de ciocolata cu crema de trufe, alaturi de cate un ceai foarte aromat de fructe. Iar atmosfera de acolo, candelabrele, lumea care intra si iesea incontinuu, chelnerii extrem de ospitalieri, imaginea si decorul cofetariei, toate acestea ne-au facut sa ne simtim foarte bine.

Dupa cofetaria/cafeneaua Cafe Central, a urmat cea de-a doua surpriza: plimbare cu Ring Tram, singurul tramvai care mai circula intr-un cerc complet in zona centrala a Vienei. A fost un tur scurt si frumos, in care am aflat lucruri noi despre Viena, si mai ales am vazut locuri pe care nu am apucat sa le vad atunci cand am fost prima oara aici. Pretul unui bilet pentru Ring Tram este de 8 euro, si este un fel de “hop on hop off”, in sensul ca se poate urca si cobori la orice statie de pe traseu.

Ne-am indreptat apoi catre Opera, iar de pe terasa muzeului Albertina am avut parte de o priveliste foarte frumoasa.

Si pentru ca voiam sa sarbatorim cum se cuvine in acea seara de sambata, ne-am gandit sa mergem la Donau Tower, turnul televiziunii din Viena, sa vedem privelistea asupra orasului si sa mancam la restaurantul din turn. Din pacate insa, sambata seara atat restaurantul cat si cafeneaua erau rezervate complet, si singurul ce se putea vizita era Observation Deck-ul. Ar fi trebuit in mod normal sa facem o rezervare inca din timpul saptamanii, pentru ca in weekend se gasesc foarte greu locuri la restaurant.

A doua zi aveam in plan in primul rand sa ne trezim foarte tarziu, si sa lenevim in pat cat mai mult (ne-am trezit insa la 8 dimineata). Am mers apoi la micul dejun, iar restaurantul hotelului parea scos din povesti: mese mici, patrate, acoperite cu fete de masa colorate, tacamuri si farfurii albe asezate in ordine perfecta pe masa, cescute de cafea, scaune albe de lemn si bineinteles muzica lui Mozart pe fundal. O camera mica, dar aranjata atat de frumos incat aveai impresia ca traiai in alt secol. A fost atat de frumos si gustos acest mic dejun, incat am stat mult timp bandu-ne ceaiurile, mancand croissantele delicioase cu unt, si privind lumea din jur.

Am pornit catre palatul Schonbrunn, in speranta ca vom prinde mai putina aglomeratie la ora aceea. Insa nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut o mare de oameni iesind din metrou, multe masini in parcare si autocare pline de turisti. Casa de bilete era absolut plina, si probabil am fi pierdut cel putin o ora numai sa luam bilete. Asa ca am decis sa ne plimbam prin gradinile si curtea palatului, pentru ca stiam ca nu ne vom bucura de vizita in palat, printre atatea sute de oameni.

Insa pe drumul catre gradini am vazut ca incepea un spectacol la un atelier de strudele cu mere. Pentru 4,70 euro de persoana puteam participa la o demonstratie de gatit strudele cu mere, si de asemenea primeam si o mostra de apfelstrudel. Si sincer, nu am mancat vreodata un strudel cu mere mai bun, mai gustos si mai consistent ca acesta! Blatul extrem de subtire si fin iar compozitia… abunda pur si simplu in mere, scortisoara si o aroma imbietoare de rom si stafide. Foarte, foarte bun, fara dubiu cel mai bun strudel mancat vreodata! Iar faptul ca am si asistat la producerea lui a facut experienta mult mai placuta si interesanta.

Atelierul se afla undeva la subsolul Schonbrunnului, intr-o camera mica cu o bucataria tipic vieneza unde cativa tineri faceau demonstratiile. Multe mese mici, cu fete de masa rosii, peste tot rafturi cu gemuri facute in casa si multe alte ingrediente, o lumina blanda, un cuptor mare si o masa de lucru. Cam asa se prezenta mica bucatarie. Si bineinteles, peste tot strudele deja facute, gata sa fie taiate in bucati mici spre a fi puse la vanzare. Bucatarul ne-a aratat fiecare etapa a realizarii strudelului, dandu-ne si reteta originala. La sfarsit, Andrei mi-a facut rost de o diploma de master chef al strudelului, in ciuda neindemanarii mele in materie de gatit.

Dupa ce ne-am atestat in ale strudelului, ne-am plimbat prin gradini si am ajuns la Gloriette, de unde am putut sa vedem o priveliste foarte frumoasa asupra intregului oras.

Si pentru ca ne ramasese suficient timp pana la plecare, am vizitat si palatul Belvedere. Nu ne mai simteam picioarele de durere si simteam ca suntem sleiti de orice putere, insa voiam sa ajungem si aici. Poate ca nu este la fel de faimos ca celelalte palate din Viena, insa este cel putin la fel de frumos.

Am mai spus-o si chiar daca ma repet, o spun din nou: nu imi plac intoarcerile din vacanta. Nu-mi place sentimentul acela de a te intoarce acasa, la birou, mai ales dupa niste zile atat de frumoase in care pur si simplu m-am deconectat total. Stiu insa ca am avut un weekend superb, care mi-a amintit de prima noastra iesire din tara, in Amsterdam, unde m-am simtit la fel de fericita ca si acum. O sa imi ramana mereu amintirea unei aniversari superbe, a unor surprize frumoase, a unor senzatii si sentimente minunate pe care le-am trait alaturi de Andrei. Si stiu ca vor urma multe aniversari de acum in colo, si sunt convinsa ca fiecare va fi cel putin la fel de speciala ca cea din primul an. Ne luam de mana si ne indreptam linistiti si relaxati catre poarta de imbarcare. Mergem acasa. Impreuna. Fericiti. Si cu o amintire superba.