Jurnal de Olanda – Ziua 1 

Ciudata tare prima zi intr-o tara noua. Stiam sentimentul, credeam ca va fi mai usor de gestionat, dar nu a fost 😂 Am avut toata ziua senzatia ca sunt picata din luna si ca nu am idee ce am de facut. Si chiar nu am. Am mers la o plimbare in cartier, am cautat cel mai apropiat supermarket, am cumparat croissante si gem (singurele optiuni de mic dejun gasite care se puteau manca fara tacamuri si farfurii, pentru ca inca nu avem in casa, sunt toate in tir), am mers pana la viitoarea scoala, am gasit un mic loc de joaca si m-am tot ciondanit cu copiii.

Am cautat biblioteca, am mers la o cafenea (cea din biblioteca), am citit carti de la raionul de carti in romana pentru copii (pentru care chiar mi-as dori sa donez o parte din cartile noastre ramase mici) iar spre finalul zilei am iesit la o plimbare cu bicicletele in cartierul Strijp S (un fost complex industrial Philips, transformat acum intr-o zona foarte cool si creativa). Numai ca roata bicicletei lui Andrei s-a desumflat complet, pana la janta iar doua dintre service-urile gasite nu au stiut sa rezolve problema 🙂 Iar Tia s-a speriat extrem de tare de oamenii care circulau cu viteza pe biciclete. Si de cei cu fat bikes (care imi par bizar de populare in orasul acesta). Seara am mancat pizza congelata de la Jumbo, absolut groaznica 😂 si ne-am uitat la o parte din cel de-al doilea film Harry Potter. Am conchis ca avem nevoie de organizare si de putina disciplina in buget in haosul acesta de inceput, doar ca… nu prea stim cum sa facem rost de ele :)))

All in all, nu a fost o zi grozava “pentru stiinta”. Dar nici nu aveam mari pretentii sa fie altfel. Imi place ca de data asta stam intr-un oras, nu la sat, si ca simt un pic de atmosfera vibranta. Cu riscul ca vine la pachet cu cateva neajunsuri, dar… cel putin pentru momentul actual, de readaptare, ajuta sa nu fim izolati. 

Simt ca avem groaznic de multe de facut. Inregistrat la primarie, cautat si inscris la medic de familie, cautat lucruri de facut cu copiii in vacanta, descoperit orasul, desfacut bagajele (cele putine, din masina, la cele din tir nici nu vreau sa ma gandesc), cunoscut vecinii etc etc. Dar mai stiu si ca e doar prima zi, deeeeci as putea sa o iau un pic mai usor. 

Incerc sa am impresia ca e doar o vacanta (cum a fost fiecare vara in ultimii trei ani), doar ca… nu prea imi iese. Sar gandurile alea anxioase peste mine si greeeeu le tin sub control. 

Jurnal de Olanda – Ziua 2

Am visat toata noaptea ca trebuie sa mergem sa ne inregistram la primarie. Pentru ca daca nu suntem inregistrati, nu putem sa ne inscriem la GP (medic de familie). Dar avem totusi BSN-uri (un fel de CNP olandez) de la mutarile trecute, deci poate ca putem sa ne inscriem la GP (inca nu mi-e clar cum e de fapt). M-am trezit cautand GP in preajma casei noastre si m-am frustrat ca toate site-urile importante din Olanda sunt in olandeza si ca variantele lor in engleza fie nu merg, fie merg prost, tareeee prost. Stiam asta de datile trecute daaaar speram sincer sa fi fost ceva progres in ultimii 4-6 ani. Am cerut recomandari de GP de la prietenii nostri si mi-am propus sa fac un mic research mai pe seara (daca nu pic iar lata cand ii adorm pe copii).

Doar caaa… e greu tare sa gandesc logistica cand am doi copilandrii care vor atentie si care au nevoie de o rutina (pe care ma straduiesc sa o construiesc dar fiind abia ziua 2, despre ce rutina sa vorbesc aici). Nu am reusit sa ma inregistrez la biblioteca (acelasi motiv, site-ul in olandeza si traducerea o gluma), m-am frustrat si enervat si am inchis laptopul. Vreau sa invat olandeza. Mama ei de olandeza, ma scoate din minti ca nu inteleg nimic. 

I-am luat pe copii si i-am dus la un loc de joaca aflat la 20 de minute de mers pe jos de casa (Speeltuinvereniging Philipsdorp). Amenajat superb si chiar cu o zona de joaca cu apa (noroc ca m-am uitat pe Gmaps si am intuit ca vor avea nevoie de costume de baie). Intrare de 1 euro de persoana, fara sa fi obligat sa faci consumatie (se poate merge cu pachetel/apa/ce vrem noi). Ma minunez, ca na, in Bucuresti costa orice :)))

Imi place la nebunieeeee ca mergem pe jos. Ca nu ne mai asezam fundul in masina ca sa mergem la supermarket. Adooor ca avem trotuare. De biciclete nu mai spun! As merge numai cu bicicletele peste tot cu copiii dar nu am inca un antifurt bun pentru ele, care sa le cuprinda pe toate trei (am adaugat un nou item de pe lista de lucruri de facut). Daaa, mi-e teama sa nu ne fie furate bicicletele, mai ales ale copiilor. 

Am mers pe jos prin cartierul Strijp S. Imi place. E vibrant, e tineresc, e sui. Mi-aduce aminte de Berlin. Blocurile din zona asta sunt superbe, imi fac pofta de stat iar in apartament (dupa 5 ani de stat la casa). Imi place atmosfera de oras. 

Dupa amiaza ne-a sunat soferul tirului: “ajung in Eindhoven intr-o ora”. Ne-am mobilizat sa inchiriem o dubita de la Avis ca sa putem transporta lucrurile din tir in mai multe drumuri. Masinile atat de mari nu au voie sa circule in orase, asa ca a fost nevoie sa opreasca intr-o parcare din afara orasului si sa facem drumuri dus intors cu dubita ca sa ne luam toate lucrurile. Chiar daca ne-a ajutat nasul nostru (care locuieste in Olanda), tot a fost… solicitant. Sufrageria noastra este depozit. Cutii, mobila, bucati de mobila (unele intregi, altele un pic afectate de la drum, mna, c’est la vie), un haos maxim. 

Am urcat parte din lucruri in casa. Da, pe scarile alea amarat de inguste si cumplit de abrupte. M-as plange ca a fost greu dar ma voi bucura ca am bifat un antrenament pe cinste :))) 

Jurnal de Olanda – Ziua 3

M-am culcat la dupa doua azi noapte, surescitata de toata treaba cu mobila si cutiile. “Coplesitor” e cea mai finuta forma de subestimare a situatiei actuale. Incep sa imi pierd din entuziasm pentru ca mi se pare ca nu vad luminita de la capatul tunelului. Stiu ca e acolo, dar pe bune ca nu o vad 😂 Deeeeeeci jurnalul de azi e extrem de neinteresant :))

Copiii s-au purtat minunat, s-au jucat toata ziua. Exceptand un moment dificil al Tiei (din cauza ca am tot trecut peste rugamintile ei sa luam o pauza si tot o amanam cu “inca 5 minute”-le clasic), s-au inteles tare bine. Ma gandeam ca vacantele astea fara scoala si gradi (procedam asa de cativa ani) le ajuta mult relatia. 

De maine o luam mai usor. Scopul meu este sa ajungem sa avem o casa locuibila :))) In care sa nu facem slalom printre cutii. Ne-am mutat de cateva ori de-a lungul vietii (nu foarte des, stiu), dar asta e prima mutare cu mobila, catel si purcel. Ce pot sa spun e ca am subestimat-o un picut 🙂

Jurnal de Olanda – Ziua 4

Eheee, luminita aia… am inceput sa o vad :)) Am montat mobila, am desfacut (cred ca zeci de) cutii, am mai ordonat lucrurile la locul lor si parca depozitul nostru devine usor, usor casa. 

Am pictat cu copiii in curte, am incercat sa reproducem pictura “Noapte Instelata” a lui Van Gogh. I-am indemnat apoi sa le scrie scrisori prietenilor lor. M-am interesat de unde pot lua timbre si plicuri si unde pot lasa scrisorile in posta (si am aflat ca pot face asta la diverse magazine din oras, cum ar fi Bruna, Primera, The Read Shop, toate au parteneriate cu PostNL). Am uitat complet sa ma ocup de abonamentele la biblioteca. Dar am mers cu copiii la plimbare prin preajma cartierului, am gasit niste case foarte frumoase si ne-am oprit un pic la locul de joaca de 1 euro intrarea, cel cu balaceala. 

Incerc sa combin putin timpul petrecut cu copiii cu cel pentru logistica mutarii. Ieri parca o luasem razna, toata ziua am facut numai asta, chiar daca simteam ca nu e in regula. Azi insa am schimbat un pic foaia si a fost infinit mai bine. 

Seara, dupa ce a terminat Andrei jobul, am iesit cu bicicletele. Am mers pe niste piste superbe, am trecut printr-o padure, am vazut campusul unei scoli internationale (International School of Eindhoven) si am trecut peste un pod construit special peste autostrada. O autostrada de zece benzi. 

Cat de firesc e sa faci asta aici. Sa termini de lucrat, sa urci pe bicicleta si sa pleci… oriunde 🙂 Imi place ca am ales un oras. Mic, neturistic, fara agitatie, dar oras. Schimba enoooorm starea noastra de spirit!