Jurnal de Olanda – Ziua 20

Vazusem ca se anunta vreme foarte calduroasa asa ca am schimbat planul initial (acela de a merge in Amsterdam cu prietenii nostri veniti in vizita) cu mersul la plaja. Si noi ne doream sa ajungem iar la mare in Olanda (vara aceasta nu reusisem) asa ca ni s-a parut un plan grozav. Atata doar ca aveam in mintea amintirea mersului la plaja acum patru ani, intr-o duminica, vara, in Noordwijk, o plaja care ne place tare, tare mult, dar unde din pacate Andrei a cautat loc de parcare timp de trei ore. Ne-a lasat pe noi la plaja iar el a cautat in tot acel timp un loc unde sa poata parca. Nu l-a gasit, s-a intors dupa trei ore, ne-a luat de la plaja si am plecat acasa. Asa caaaa… ne ingrozea gandul de a merge la o plaja populara (oricat de tentante si dragute ar fi ele). 

Am luat insa harta la puricat si am gasit o plaja uriasa, cu parcari (mai multe) uriase, undeva in sud vestul tarii, intr-o zona in care nu am ajuns niciodata pana acum. Plaja se numeste Strand Ouddorp si e fix plaja tipic olandeza. Simpla, fara sezlonguri, cu natura asa cum e ea, o plaja lunga si foarte lata, cu loc pentru toata lumea. Si cu dozator de crema cu protectie solara gratuita la intrarea pe plaja. Daaa, nu e un mit si nici o situatie singulara, in multe locuri (plaje, lacuri, parcuri, uneori scoli) se gasesc aceste dozatoare cu crema solara, gratuita. Multe dintre ele sunt foste dozatoare de dezinfectant (de pe vremea covidului), folosite acum pentru crema de soare. 

Am prins cateva ore de plaja, pana cand a inceput sa se inteteasca vantul. Cand bate vantul in Olanda, nu se joaca :))) Zburau umbrelele de pe plaja, se faceau mici tornade de curent, aveam nisip fin si in suflet si toate bagajele noastre erau claie peste gramada. Dar in ciuda vantului, au fost cateva ore extrem de placute, ne-am simtit foarte bine si ne-a prins tare bine sa vedem marea pentru prima oara in vara aceasta. 

Dupa plaja am mers sa vizitam oraselul Ouddorp. O superbitateeee de oras/sat, ca scos din reviste. Cu case traditionale, flori la geamuri, terase frumoase. 

Jurnal de Olanda – Ziua 21

Au trecut deci trei saptamani de cand am ajuns in Olanda. Si inca nu simtim ca realitatea asta e… reala. E o senzatie foarte bizara, pe care nu stiu cum sa o definesc fara sa ma contrazic. Pare ca aici e acasa-ul de dintotdeauna, insa in acelasi timp se simte de parca am fi intr-o vacanta prelungita, de parca nu ar fi viata aia “pe bune”. Presupun ca trezirea va veni in momentul in care vor incepe copiii scoala (foarte curand de altfel, in doar trei saptamani), momentul in care vom intra intr-o rutina “reala”. Insa momentan, cu toate plimbarile, vizitele la muzee, locuri de joaca si orase frumoase… suntem inca turisti entuziasmati in Olanda :)) 

Drept urmare, astazi am fost in Utrecht. Utrecht e orasul meu preferat din toata Olanda, in care am locuit patru saptamani in urma cu aproape 7 ani (cazarea temporara asigurata de jobul lui Andrei cand ne-am mutat aici prima oara). Au fost cele mai frumoase patru saptamani petrecute vreodata in Olanda, in ciuda faptului ca la acel moment nu stiam sa merg pe bicicleta iar mutarea noastra a fost in noiembrie, cea mai proasta perioada pentru o mutare in Olanda. Consider ca oricine se muta in Olanda ar trebui sa o faca vara saaaau macar dupa iarna, nu inaintea ei (pot oferi argumente hahaha). 

Si uite asa am prins un drag de Utrecht, pe care il strabateam zi de zi cu Alexei in carucior, ca si acum ma gandesc cu nostalgie si mult dor la acea perioada. Iar orice reintoarcere aici imi da energie, ma incarca si ma face sa ma simt tare fericita. Deci, cine era azi dimineata la ora 8:45 in fata bibliotecii publice din Utrecht? Eu si copiii, dornici sa vedem interiorul spectaculos si zona dedicata copiilor. Nu am fost niciodata la aceasta biblioteca (noi am locuit aici in 2019 si inceput de 2020, biblioteca s-a redeschis dupa plecarea noastra) si m-a impresionat interiorul superb, cu tavanul in arcada. Este o fosta cladire a postei, transformata in hub cultural de fapt, nu doar biblioteca. Exteriorul nu e neaparat atragator insa in interior… e fascinant de frumos! La etajul 1 este zona dedicata copiilor, iar noi am petrecut timp la zona pentru 0-8 ani, cu loc de joaca si multe csrti pentru copii mici. 

Ne-am plimbat apoi pe canalul principal, Oudegracht (Old Canal), am baut o cafea la Anne&Max (cafeneaua unde mergeam deseori cu Alexei bebelus), ne-am facut poze in cele mai iconice locuri de pe canal, am admirat cladirea Domului (pe care am prins-o mereeeeu in renovare, abia acum a fost prima oara cand l-am vazut neimpachetat in schele) si am mancat la restaurantul meu preferat din Utrecht, The Streetfood Club. Nu am facut nimic nou, mi-a placut enooorm sa reiau exact acelasi traseu pe care il faceam mereu, mereu cand locuiam aici. Am mers apoi la Spoorwegmuseum (Muzeul Trenurilor) cu copiii si am fi mers si la Muzeul Miffy, daca nu era inchis, fiind luni. 

Seara am gatit acasa cu prietenii nostri, am mancat cu totii si am simtit ce inseamna gezelig-ul olandez. A fost o zi plina si frumoasa ❤️

Jurnal de Olanda – Ziua 22

O zi in care sunt prea obosita ca sa mai scriu in jurnal. Am fost cu copiii la Speelpark de Splinter, unde am mai fost si am petrecut intreaga zi urmarindu-i si gandindu-ma la toate lucrurile pe care le avem inca nerezolvate. GP-ul, studiat despre scoli, mers iar la primarie sa imi verific inregistrarea, contul de digid, mers la GGD cu copiii etc. Incerc sa ma bucur de zilele de vacanta si de timpul petrecut cu prietenii nostri veniti in vizita dar undeva in spatele tuturor gandurilor mele sta stresul acesta logistic. Ma culc. Imi pica ochii de somn de la ora 9, dupa o zi de stat in soare la cine-stie-cate-grade or fi fost azi. Cine ar fi zis acum vreo zece ani ca vor fi veri asa caniculare in Olanda? 🙂 Stiu ca exista sanse ca prin noiembrie sa regret amarnic ce scriu acum, dar pe bune ca abia astept un pic de frig si de ploaie 😂

Jurnal de Olanda – Ziua 23

Despre sistemul de invatamant din Olanda sunt cu siguranta multe de spus si INCA foarte multe de invatat. Momentan vreau sa ma axez pe termen scurt si mediu, pentru ca asta este perioada de interes pentru noi, iar ce va urma de la invatamantul secundar incolo… e o problema pentru mai tarziu. Principala decizie pe care a trebuit sa o luam acum, la inceput, a fost ce fel de scoala vrem pentru copii. Si aveam de ales intre trei optiuni: scoala internationala, scoala olandeza de stat sau scoala olandeza privata. Am limitat alegerea din start eliminand sistemul privat si ne-a ramas de studiat ce vrem: scoala internationala ori scoala de stat olandeza.

Si aici am petrecut ceva timp vorbind cu parinti care au venit in Olanda cu copii de scoala (peste 4 ani), pentru ca experienta familiilor cu copii nascuti aici nu era relevanta pentru noi. Zic asta pentru ca un copil care are peste 4-5 ani si nu vorbeste limba olandeza are nevoie de un alt parcurs. Varianta usoara ar fi fost sa alegem sistemul international, ar fi invatat predominant limba engleza si ar fi putut face fata oricarei alte schimbari de tara care ar mai fi putut sa apara in viitor. Costul scolilor internationale este incredibil de accesibil, spre exemplu scoala Salta, foarte renumita, este 1000 euro de student PE AN, iar o alta scoala, pe care noi o consideram mai “fancy”, ISE (International School of Eindhoven) este intre 6000 si 9000 euro pe an. Varianta complicata ar fi fost sa alegem sistemul de stat olandez, dar pentru acesta ar fi fost nevoie de aproximativ un an de scoala de limba (o scoala speciala, separata de scolile clasice), si apoi un transfer la o scoala “normala” (deci doua schimbari de scoala intr-un timp foarte scurt).

Am ales varianta… complicata. Ca sa ne fie greu la inceput, dar mult mai usor (zicem noi) ulterior. Sistemul international ar fi fost in mod cert mai usor ca adaptare, mai ales pentru Alexei care vorbeste engleza (pentru Tia ar fi fost la fel de usor sau de greu, pentru ca nu vorbeste nici engleza, nici olandeza) dar ne-am gandit ca pe termen lung le va fi mai greu sa se integreze printre copiii olandezi (la sporturi, la activitati, in comunitatea de olandezi etc). Sistemul de stat olandez este mai greu la inceput si am eu o vaga impresie ca stagneaza academic in anul de scoala de limba (taal school) pentru ca focusul este complet pe asimilarea limbii, si chiar garanteaza ca fiecare copil, indiferent de varsta, devine fluent in 30-60 saptamani de studiu (este foarte posibil sa nu fie asa cu stagnarea, insa compar cu programa romaneasca).

Despre zona de gradinita/childcare (pentru copiii de pana in 4 ani) ma bucur ca nu este nevoie sa mai stiu nimic. A fost unul dintre principalele motive pentru care ne-am intors prima oara din Olanda. Asa ca de data asta, o luam de la nivelul de educatie primara (de la 4 ani incolo). Ingrijorarea actuala, alegand parcursul acesta de scoala olandeza, este examenul CITO de la 12 ani, pe care il dau copiii in Olanda in grupa 8. Este un examen care decide ce parcurs ulterior (de educatie secundara) va avea copilul. Educatia secundara este intre 12 ani si 18 ani si se imparte in trei: vwo (educatie pre-universitara), havo (educatie profesionala superioara) si vmbo (vocationala). In limbaj de est european crescut cu “e obligatoriu sa faci facultate”, vwo este directia catre studii superioare, havo catre stiinte aplicate si profesii practice (inginerie, asistenta medicala etc) iar vmbo pregatire pentru scolile de meserii. Desigur… ne va fi greu sa acceptam alternativele vwo-ului :))) Dar cred ca vom avea un pic de lucru la mentalitate, sa fim un pic mai deschisi si mai putin fixati pe o singura directie de dezvoltare. Nu voi povesti mare lucru despre discutia cu directoarea scolii copiilor (inca si acum simt stanjeneala acelui moment), cand insistam amandoi cu “ce se intamplaaaa daca nu ia copilul examenul CITO pentru vwo??!!”. Privirea femeii cand ne auzea a fost de nepretuit. Efectiv nu ne intelegea ingrijorarea. Ne-a raspuns simplu cu “merge la vocational ori profesional” si s-a incheiat discutia. Dar cum sa inteleaga un olandez unde vrea sa bata un roman care toata viata a vrut sa demonstreze marea cu sarea cand i se pune in fata optiunea ca al lui copil sa nu studieze la facultate :))))))))))))

Despre educatia tertiara (ce urmeaza dupa anii de liceu, 12-18 ani)… ma voi documenta cu alta ocazie. Momentan imi ia un pic sa asimilez sistemul primar si secundar (caruia la noi se adauga anul de taal school, scoala de limba). Asa ca… astea ne sunt acum prioritatile: sa vedem cum se vor acomoda copiii in scoala de limba, cum vor invata limba si ce provocari vor avea. Avantajul scolii de limba imi pare faptul ca TOTI copiii sunt in aceeasi situatie, copii de nationalitati diferite care au acelasi scop: sa invete limba olandeza. Pentru moment nu am decis la ce scoala vor merge dupa anul de limba si inca nu stim nici daca este nevoie sa ne grabim (daca sunt liste de asteptare la unele scoli, daca e nevoie de inscriere cu mult timp inainte etc).