Jurnal de Olanda – Ziua 10

Zece zile?! Inca am impresia ca am ajuns… ieri 🙂 Astazi am mers sa ne inregistram la primarie, eu si copiii (Andrei era deja inregistrat). Aveam BSN-uri de ultima oara cand am locuit in Olanda, a fost nevoie doar sa ne reinregistram. Am facut programare chiar cand am ajuns si am primit loc la zece zile dupa (aici totul functioneaza numai si numai cu programare, oriunde, negresit). Stiu, stiu, daca ma inregistrez fara job imi pierd sansa la 30% ruling (sau 27% sau cat mai e) in caz ca ma angajez (o deducere de impozit care se poate aplica expatilor), lucru pe care l-am luat in calcul ultima oara cand am locuit in Olanda dar care m-a stresat teribil. Asa ca acum am preferat sa fiu inregistrata si voi vedea mai apoi ce se va intampla cu jobul meu. Pentru moment, e o problema pentru mai tarziu. Scopul meu actual, pe termen scurt, e sa ii ajut pe copii in adaptare. 

Deci de maine voi putea sa imi creez si eu cont DigiD. Si cel mai probabil in curand vom incepe sa primim “scrisori” si mi se va rezolva stresul cu vaccinurile. Ma astept sa primim scrisori si legate de inregistrarea la scoala. Vom vedea 🙂

Am fost astazi cu copiii la un loc de joaca extraordinar, recomandat in repetate randuri de oameni care locuiesc in zona Eindhoven: Speelpark de Splinter. Administrat de voluntari, ca multe altele descoperite zilele trecute (1,5 euro intrarea). Cu zone de joaca diferite, cu zona cu piscina de adancime mica, zone de catarat, tiroliana, zona de copii mai mari. 

Am ramas extrem de impresionata de doua lucruri: 1. cat de usor se integreaza copiii (la ai mei ma refer) in joaca, chiar daca nu cunosc pe nimeni si nu inteleg limba. Nu zic hop inainte de a sari gardul, desigur, dar mi se pare interesant sa ii observ si sa imi dau seama ca le place provocarea asta. Presupun ca vor ajunge si la frustrare, dar momentan ii simt foarte curiosi si incantati. Alexei raspunde in engleza cand i se vorbeste in olandeza, Tia vorbeste prin semne, cumva-cumva se inteleg. Si 2, m-a socat in cel mai bun mod posibil un baiat de vreo 14 ani, care se juca intr-un grup de alti patru-cinci copii de varsta lui, care a intrerupt jocul pentru toti, pentru a-i primi si pe Alexei si Tia alaturi de ei. Nu am vazut o astfel de reactie de la un adolescent niciodata, nu am stiut cum sa reactionez. Initial stateam tantosa langa locul de joaca, gata sa intervin in caz ca aveau sa se poarte nepotrivit cu ei (mna, sechelele mele), insa nu a fost nici vorba de asa ceva, i-au primit pe amandoi, ba chiar i-au lasat sa se joace si ei singuri, le-au zambit si s-au purtat incredibil de frumos cu ei. Nu stiu daca e norma sau exceptie, dar m-a bucurat nespus. 

Am stat patru ore la acest loc de joaca, apoi ne-am intors acasa, am mancat un pranz tarziu, am mai desfacut cateva cutii restante iar dupa ce a terminat Andrei jobul am iesit cu bicicletele. Am biciclit vreo 10km prin oras, am mers la supermarket (incercam sa mergem la cat mai multe, cat mai diferite, ca sa ne facem o idee de ce produse gasim unde) si ne-am intors acasa sa luam cina. 

Interesant ritmul asta de vacanta. Inca nu imi dau seama daca realizez ce se intampla (spun asta pentru ca de patru ani tot plecam verile din Romania, deci inca se simte ca o alta vara plecati in alta parte). Mi se spune des sa ma gandesc fix asa, ca e o vacanta, pentru a fi acomodarea mai usoara. Dar nu imi doresc sa o vad asa, nu vreau sa cred ca e ceva temporar, pentru ca asta m-ar impiedica in adaptare. Vreau sa o vad ca pe o decizie ferma, asumata. Asta e viata noastra acum. 

Jurnal de Olanda – Ziua 11

Am inteles cat de cat cum sta treaba cu colectatul deseurilor, am primit card de la primarie pentru tomberoanele stradale (doar cele de sticla si textil sunt fara card, in rest tomberoanele sunt blocate, nu se pot deschide fara card). Asa ca azi am facut turul tomberoanelor din cartier ca sa stim unde si ce putem arunca si cred ca intr-un final e totul clar. Mai ramane sa vedem cu centrele de reciclare (ca sa aruncam niste mobilier afectat la transportul lucrurilor) si cred ca ne putem certifica in “arta aruncarii gunoiului in Olanda”. 

Azi am rezolvat cu cardurile la biblioteca. Mi-a mancat zilele site-ul bibliotecii si olandeza pe care nu o inteleg deloc daaar intr-un final am rezolvat totul la fata locului. Copiii au carduri active, complet gratuite pana la 18 ani, si pot imprumuta pana la zece carti la fiecare vizita. Am luat cateva carti de bebelusi (sau copii mici) in olandeza si cu ajutorul lui Google Translate, sper sa fim in stare sa le parcurgem. 

Copiii par incantati de provocarile acestea, ba chiar Alexei mi-a spus ca abia asteapta sa inceapa scoala ca sa invete odata limba si sa vada ce colegi are, din ce tari, si cum o sa se inteleaga cu ei. Tia spune in repetate randuri ca ii place mult in casa noua si ca nu mai tine minte cum arata casa din Romania 🙂 Sunt sigura ca in spatele acestor declaratii se afla si multa teama si incertitudine dar sper sa fie umbrite de curiozitate. Le place ca iesim mult cu bicicletele, ca au multe locuri de joaca extraordinare si ca stam mult cu ei. Ne tot spun sa ii inscriem la sporturi dar… inca nu am ajuns la acest tab al mintii noastre :)))

Dupa biblioteca am fost la muzeul Van Abbe, un muzeul de arta contemporana. Henri Van Abbe a fost un producator olandez de tigari, pasionat de arta (el a fondat muzeul din Eindhoven), insa istoria sa nu este tocmai cea mai demna. Muzeul are acum un proiect prin care doreste sa scoata la lumina exploatarea muncitorilor indonezieni din Sumatra pe plantatiile de tutun, care lucrau pentru Van Abbe (sclavia moderna, din a doua jumatate a secolului XIX). 

Seara am facut seara de fete si seara de baieti. Noi fetele ne-am plimbat pe jos prin cartier si la cumparaturi, baietii au biciclit “cu viteza” (ca sa ii citez) vreo 20km dus intors pana intr-un sat alaturat. 

Am primit o noua scrisoare de la Gemeente (mi se pare fascinant sistemul olandez de trimis scrisori pentru orice), pentru a ne informa ca nu putem fi inclusi pe asigurarea medicala daca nu suntem inregistrati. Cel mai probabil inca nu se activase inregistrarea noastra la primarie de zilele trecute. PostNL e prea rapida pentru sincronizarea sistemelor de la primarie 🙂 

Jurnal de Olanda – Ziua 12

Al doilea weekend in Olanda. Prima parte a zilei a fost dedicata treburilor administrative. Aveam cateva lucruri de dus in camera de storage si alte cateva de dus la centrul de reciclare (lucruri care nu puteau fi aruncate la tomberoane, niste placi de lemn si resturi de mobilier). Am fi putut sa ne descurcam si cu masina noastra dar am gasit o varianta care ni s-a parut si mai potrivita, si mai… interesant de incercat 🙂 Am inchiriat o remorca acoperita (ca o mica dubita) de pe aplicatia Freetrailer, o aplicatie care ofera acest serviciu de inchiriere de remorci de tot felul in Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia si Germania. Geniala idee, cel care a venit cu aceasta idee chiar ca merita o statuie, hahaha! Practic iei aplicatia, cauti o remorca aproape de locatia ta, o rezervi si mergi sa o iei. Totul e self service, pasii sunt trecuti in aplicatie, montezi singur pe masina, o returnezi si blochezi singur la intoarcere. Iar primele trei ore sunt gratuite! Noi am platit totusi asigurarea de 7euro. Fiecare ora peste cele trei ore costa 5 euro si poate ajunge la maxim 29 euro daca e tinuta toata ziua. Bineinteles, este necesar carlig de tractare la masina pentru a putea folosi remorcile. 

Buuun… am luat remorca, am incarcat-o si am mers la centrul de reciclare. Care a fost noutate doar pentru copii, noi mai fusesem la astfel de centre datile anterioare cand am locuit in Olanda. Fiind weekend, a fost un pic de nebunie (am stat o ora in masina, in coada, ca sa putem intra), dar tot procesul e foarte intuitiv. Am putut merge la centru pe baza cardului de colectare deseuri primit saptamana trecuta de la primarie (avem 12 vizite incluse pe an), iar odata intrati in centru, a trebuit sa aruncam fiecare lucru in tomberoane uriase, efectiv uriase, in care se colecta separat metalul, lemnul, electrocasnice, plastice, saltele etc. Copiii nu au voie sa iasa din masini in centrul de reciclare, dar chiar si asa, au fost cu ochii in patru pe compactoare si exxavatoare 🙂

Dupa centrul de reciclare am mers la storage. Mda, spre rusinea noastra, nu doar ca am umplut o casa intreaga de lucruri, dar a fost nevoie sa mai luam si spatiu in storage. Teoretic, e cel mai stupid lucru pe care poti da bani (ne costa cam 70 euro pe luna acel spatiu), logic ar fi sa facem in asa fel incat sa renuntam la lucruri, nu sa platim spatiu de depozitare suplimentar. Dar pana ne adunam noi cum trebuie si ne dam seama ce si cum ne trebuie si ce nu, facem acest compromis si tinem si spatiul de depozitare o perioada. Pe langa lucrurile noastre, au fost si cateva obiecte de mobilier in casa inchiriata pe care nu am vrut sa le folosim (am tinut mortis sa le folosim pe ale noastre), deci a cam fost necesara camaruta respectiva. E destul de comun aici sa existe spatii de depozitare, si in Utrecht am avut (acum 7 ani). Sunt niste cladiri mari, impartite in camere de diverse dimensiuni, extrem de bine securizate, in care oamenii isi tin ce au de tinut.

Am lasat apoi remorca inchiriata (ne-am incadrat in cele trei ore) si apoi a inceput ziua de sambata de relaxare. Am mers sa ne plimbam intr-un sat de langa Eindhoven, Valkenswaard. Unde primul lucru care mi-a atras atentia si cu care am ramas in minte si acum (si voi ramane probabil mereu, setand un standard nerealist de locuinta hahahaha) a fost o fosta biserica transformata intr-un ansamblu rezidential. De Antonius se numeste si… ce pot spune, de imi vor prisoai vreodata in conturi 900.000 euro, ii voi plati fara prea multe ganduri pentru un apartament aici :))))) Apartamente cu tavan inalt, cu ferestre inalte, arcuite, terase superbe… un vis prea frumos ca sa fie realitate. Las totusi la indemana si un link de pe funda (site-ul lor de imobiliare), cu o astfel de tentatie de apartament. Sa stiu cu ce imi clatesc ochii cand vom incepe si noi cautarile de case de cumparat (https://www.funda.nl/detail/koop/valkenswaard/appartement-eindhovenseweg-75-a/43333179/?utm_source=funda&utm_medium=app&utm_campaign=share-listing-modal). 

Iar cand rabdarea copiilor s-a scurs, am mers la o “inghetatarie” dintr-o ferma de animale (vaci si gaini), un pic in afara Valkenswaard-ului, unde ne-am vazut cu nasii nostri de casatorie. Cu loc de joaca mareeee afara, cu carturi, tobogane, tiroliana, trambuline, si loc de joc interior. Locul se numeste Malpie Hoeve (https://maps.app.goo.gl/gT9kmbczQf6QCt3j6?g_st=ic) si ne-a placut enorm! Am vizitat si ferma, am vazut cum sunt mulse vacile de aparate (un sistem incredibil) si am cumparat oua de la tonomatul de la intrarea in ferma. 

A good day for science as putea conchide 🙂