Jurnal de Olanda – Ziua 16

Ziua in care ne-am trezit la 6 dimineata xa sa mergem in Rotterdam. Andrei a avut nevoie sa ajunga la birou iar noi l-am insotit, cu plan bine pus la punct de vizitat: mers prin centru si vazut Markthal, cladirile Kijk-Kubus si cladirea creion, apoi vizitat Maritime Museum Rotterdam. Le facusem copiilor rezervare cu o seara inainte la locul de joaca interior si exterior (de pe terasa muzeului), numit Plons! Future of the sea (nu stiu daca era obligatoriu, mie totusi mi-au cerut la intrare rezervarea. Este un loc de joaca foarte frumos, in care este limita de timp de 1,5 ore. Zona exterioara este foarte frumoasa iar la interior au multe jocuri interactive. Am mers apoi la experienta Offshore din cadrul muzeului, unde am putut sa ne costumam cu casti, veste (si daca voiam si cizme de cauciuc), pentru a merge pe un simulator de platforma in mijlocul marii. Unde am avut cateva simulatoare extrem de interesante: sa construim o macara, sa manuim o macara ca sa transportam niste containere, sa ghidam un elicopter sa aterizeze pe heliport etc. Imaginile din jur chiar pareau reale, chiar ni se parea ca suntem pe o mare agitata, valurile erau reale si batea vantul pe platforma, ca si cum am fi fost in larg. Nu am reusit sa vedem toate expozitiile dar am insistat sa vedem expozitia dedicata femeilor din lumea maritima (constructoare de nave, capitan, femei pirati etc). Si cu ocazia acestei vizite, am aflat si noi ce este Fristi, iaurtul cu gust de fructe olandez (care inteleg ca ar fi bautura-simbol a copilariei olandeze) si… zakje snoep (zachie snuuup, scriu si cum se citeste in romana pana imi intra in cap), o punguta mica cu diverse bombonele/jeleuri. Am primit un voucher de reducere la scanarea biletelor si am zis sa incercam sa vedem ce sunt (biletul la Maritime Museum este inclus in Museumkaart, deja am depasit investitia cu muzeele vazute in ultima saptamana). 

Ne-am intalnit apoi cu Andrei, i-am vizitat biroul, l-am invidiat un pic pentru viata corporate pe care o are, mi-am dat doua palme imaginare ca sa imi amintesc senzatia de bucurie simtita cand am scapat de lumea asta, am admirat privelistea catre oras siiii… am mers cu copiii intr-un alt loc dragut pentru ei, Maasoever Spoorweg Barendrecht, sa ne dam in minitrenulete. Iar apoi am mers la Pannenkoekenhuis Oude Maas, sa mancam clatite. Inteleg si apreciez obsesia olandezilor pentru clatite (chiar sunt bune!) dar nu pot sa pricep costul de 10-15 euro/clatita, cu gem-de-hotel adus in cutiute de plastic. Tara asta nu inceteaza sa ma uimeasca cu (ne)atentia lor la mancare. Nu cred ca am vazut popor care sa priveasca mancarea mai functional ca olandezii! Iar noi nu suntem o familie de gurmanzi si nu avem standarde foarte inalte la mancare 😂 Dar poate ca ma voi mai lumina pe parcursul timpului :))

Raman cu ingrijorarea mea cu activarea inregistrarii mele la primarie, inca nu functioneaza. Copiii au primit scrisorile, au conturile active, totul corect si complet, inregistrarea mea (facuta in aceeasi) e inca incompleta. Sper sa putem rezolva cat de curand ca sa ne putem activa si asigurarile medicale.  

Jurnal de Olanda – Ziua 17

Prima zi de cand ne-am mutat in care chiar nu am facut mare lucru. Ordine prin casa, curatat curtea, pregatit casa pentru weekend, cand ne vor vizita niste prieteni (primii nostri oaspeti in casa noua, suntem foarteeeee incamtati!). In rest, nimic administrativ, nimic legat de acte, de documentare, integistrari. Aaaah, abia astept sa le rezolvam pe toate dar incerc sa ma bucur si de proces, chiar daca punem multaaa, foarte multa presiune sa acceleram adaptarea si tot ce inseamna logistica mutarii. Pai noi suntem oameni de Bucuresti, cu stresul si graba in sange! Vrem totul rezolvat de alaltaieri! Nu intelegem inca cum e sa o iei mai usurel, sa astepti o scrisoare de la gemeente, sa faci un pic de gezellig acasa, sa nu te ambalezi ca un pepsi agitat cand ceva nu merge cum trebuie etc etc. Dar sangele nostru latin va invata si obiceiuri olandeze :)))

Jurnal de Olanda – Ziua 18

Nu inteleg cum poate sa ma mai surprinda vremea din Olanda dupa atataaaa timp petrecut aici (calatoriile si incercarile de a ne muta aici). Dimineata e rece (13 grade-ish) destul de intunecat si inorat, la pranz imi dau sufletul de caldura (se apropie de 30 de grade) iar seara ideal (20 grade). Vesnica teorie a straturilor in Olanda, pe care greu o reasimilez. Ma incapatanez asadar sa ma imbrac ba prea gros, ba prea subtire, gandindu-ma ca e prea complicat sa stau sa imi car straturile la pranz cand se face cald :))) 

Azi am mers cu copiii la DAF Museum, sa vedem camioane (si masini mici, dar in special camioane). Copiilor le-a placut foarte mult, mai ales zonele in care puteau sa urce la volanul camioanelor, pe paturile din spatele scaunelor sau… la simulatoare. Sunt doua simulatoare de camioane, in care copiii (bine, si adultii daca au loc de copii) pot conduce un camion pe autostrada. Pare foarte reala senzatia, volanul, schimbatorul de viteza, frana, acceleratia, bordul intreg. Ne-a placut tare mult. Eu as fi lasat muzeul acesta (interior) pentru cand vine vremea mai uratica dar… curiozitatea copiilor a fost prea mare.  

Am primit o noua scrisoare acasa pentru copii (am zis doar ca scrisorile de la primarie/alte institutii sunt their love language haha). De data aceasta de la RIVM, o alta institutie olandeza, care se ocupa de vaccinarea copiilor. Nu mi-a fost clar de ce exista si o alta astfel de institutie. Credeam ca cei de la GGD Youth Healthcare (Jeugdgezondheidszorg – JGZ), de la care am primit scrisoarea initiala de acum cateva zile si care ne-au vizitat acasa (si nu ne-au gasit) si care mai apoi ne-au invitat la sediul lor cu programare (urmeaza sa mergem peste cateva zile) sunt cei care se ocupa si de monitorizarea vaccinurilor. Asa ca am intrebat sfantul internet care e diferenta dintre cele doua institutii. Nu am inteles nimic, inca imi par ca sunt aceleasi Marii dar cu alte palarii. Insa daca sunt doua institutii complet diferite care se ocupa de monitorizarea sanatatii copiilor… nu pot decat sa ma bucur si sa apreciez acest lucru 😀 Unde mi-o fi fost documentarea acum 6 ani cand ma plangeam ca nu au olandezii preventie si monitorizare? 

Ne pregatim frumos pentru vizita pe care o avem la GGD, pregatim carnetele de vaccinari ca sa vedem ce le lipseste din schema obligatorie din Olanda si o sa imi fac o mica lista de intrebari. Intrebari pe care intentionam sa le pun medicului de familie, GP-ului, odata ce aveam sa ne inscriem la GP (inca nu am reusit, din cauza problemei mele cu inregistrarea la primarie). In orice caz, abia astept sa ma lamuresc cum functioneaza sistemul medical, cum pot sa fac niste programari necesare pentru copii, cum pot sa fac controale pentru mine etc. Nu o sa neg, sistemul medical olandez a fost unul dintre primele motive pentru care am ales sa ne intoarcem in Romania datile anterioare. Insa acum, avand alte nevoi, am considerat ca este un minus cu care putem trai. Sau cine stie, poate nici macar nu va fi un minus, daca reusim sa intelegem cum functioneaza si ne adaptam. Only time will tell. 

Tot azi am cautat cluburi de fotbal pentru Alexei. Sunt atat de multe ca m-au coplesit cautarile :))) Am dat totusi un mail de inscriere unuia dintre ele, doar ca sunt toti in summer break in Olanda si cel mai probabil pana la final de august nu voi primi niciun raspuns. Dar am atributie importanta. Sa gasesc club de fotbal pentru ei, sa ii inscriu la cursuri de inot pentru diplomele ABC (club privat pana prindem loc la piscina municipala) si sa caut cursuri de balet pentru Anastasia. Sunt un pic socata de preturile la sporturi aici. Fotbalul costa 120 euro… pe an. Inotul e intre 8 si 11 euro sedinta. De balet/dansuri inca nu stiu, dar inteleg ca in general cam orice sport e destul de accesibil.

Atat pentru jurnalul de astazi, ma intorc la dragul meu ticket la DigiD, sa vad cum imi pot rezolva problema cu activarea inregistrarii mele.

Jurnal de Olanda – Ziua 19

 A treia sambata de cand ne-am mutat. Greu de zis inca cum se simte mutarea asta, pentru ca momentan nu simtim ceva diferit fata de verile ultimilor patru ani, cand fix asta faceam: plecam doua luni si un pic din Romania, sa biciclim si sa stam cat mai mult cu copiii. Probabil ca “lovitura de gratie” va fi cand incepe scoala si abia atunci vom incepe sa simtim realitatea acestei mutari (mda, nici macar imensitatea de tir cu lucruri si mobila nu a reusit performanta sa make it real). Sau poate ca tine doar de faptul ca suntem incaaaa in entuziasmul de inceput al mutarii, in cea mai grozava perioada din an pentru a face o mutare in Olanda (adica vara). Macar atata lectie am invatat si noi dupa incercarile ratate de pana acum. Deci… totul pare un vis frumos momentan, ne incanta vremea, pistele de biciclete, locurile frumoase din apropiere, zilele lungi. 

Astazi am fost in Oirschot, un sat frumos la 15km de Eindhoven. Cu bicicletele, toti patru. Destul de ambitios sa facem 30km dus intors cu Tia (a fost primul ei drum atat de lung), dar cu pauze suficiente am reusit sa parcurgem tot traseul. Am mers pe niste piste superbe iar Oirschot ni s-a parut adorabil! Incercam sa aflam si sa vedem ce sate sunt in preajma Eindhoven-ului, deocamdata stim de Veldhoven, Walkenswaard si Oirschot. 

Iar seara ne-am asteptat prietenii, primii care ne viziteaza in casa din Olanda. Suntem foarte incantati ca vom petrece timp cu ei zilele ce urmeaza 🙂 Vizita lor a fost de fapt motivatia noastra ca sa terminam de despachetat cat mai repede.