Pe vremuri (aka inainte de copii), aveam un obicei cu fetele de la care nu ne abateam niciodata: in fiecare an organizam o excursie cu fetele intr-un loc pe care niciuna dintre noi nu il mai vazuse inainte. Cu ele am vazut Barcelona pentru prima oara, satucul Alberobello, Toscana cea minunata la bachelorette-ul uneia dintre noi, Munchen, Londra, Paris (desi eu am ratat Parisul, fix in acele zile l-am nascut pe Alexei). Era traditia noastra de nestramutat, alaturi de iesirea la restaurant de 8 martie. Doua evenimente in an care pur si simplu nu puteau fi sarite. Dupa ce am devenit mame, au urmat cativa ani in care nu ne-am tinut nici de una, nici de alta. Iar dupa ce au mai crescut copiii, “excursia asta de fete” a scazut atat de mult in lista prioritatilor noastre… incat nu am mai avut nicio tragere de inima sa mai organizam vreuna. Pana cand ceasul aniversarii de 40 de ani a inceput sa bata. Asa ca in 2026 ne-am vazut si ne-am propus sa nu lasam sa treaca anul fara sa ne sarbatorim “ca pe vremuri”. Sa ne facem “patruzecioratul” impreuna.

Si sincera sa fiu nu am mai simtit de multa vreme asa un entuziasm de a organiza o iesire cu fetele. Exact ca in meme-urile de pe internet, in orice excursie de fete exista mai multe tipologii de “turiste”: organizatoarea, fotografa, cea care nu are idee unde se afla si ce se face etc. Eu sunt si am fost mereu… organizatoarea doar ca de data aceasta, spre surprinderea mea (si a intregului grup de fete) chiar a fost un efort comun (ba chiar adevarata stradanie, haha) de a gasi destinatie, bilete de avion si cazare. Intr-o destinatie cu vreme buna. Care sa nu fie prea departe (ca sa putem lipsi de acasa doar un weekend prelungit). Care sa fie cat mai girlish posibil. Preferabil respectand regula noastre de demult, sa nu o mai fi vazut niciuna dintre noi. Am avut de facut tema grea. Dar am reusit.

DESTINATIA

Deci iata-ne, cu biletele de avion in mana (in wallet-ul de pe telefon mai degraba), pregatite sa mergem in… Napoli! Dar sa nu oprim catusi de putin in Napoli, ci sa mergem DIREEEEECT catre… Coasta Amalfi! Da, surprinzator sau nu, nu am vazut Coasta Amalfi pana acum si cred ca a fost un facut sa o vad impreuna cu fetele. Ce loc mai potrivit pentru a ne aniversa de 40 de ani daca nu satuce superbe pe malul marii, plimbari prin Positano si Amalfi, cine lungi cu stat la vorba, prosecco pe plaja, poze regizate si tinute frumoase, intentionat pregatite in avans. Suna superficial? Suna mai degraba a 20 de ani decat 40? Fix asa ne doream sa fie! O reintoarcere in our 20s, cand marile noastre griji erau unde ne petrecem vara, dar cu mintea si intelepciunea in our 40s. Un weekend prelungit de vorbit una peste alta, de maimutarit si reconectat!

Planul nu a fost sa vedem tot ce misca pe Coasta Amalfi. M-ar fi tentat desigur sa trecem prin fiecare dintre cele treisprezece orasele si sate de pe coasta, sa vedem toooot ce e intre Positano si Vietri sul Mare, insa am incercat sa ne centram atentia pe timpul petrecut impreuna, pe activitatile pe care le putem face si pe sarbatorit in sine. Asa ca… am ales sa vedem cele mai turistice si mai populare orase. Positano, Amalfi si poate inca vreun sat micut din zona. Am insistat mult cu setarea asteptarilor fiecareia dintre noi si am ajuns la concluzia ca scopul acestor (putine) zile e sa ne distram, sa ne relaxam si sa stam mult impreuna la povesti. Deci fara stres de bifat obiective. Cam acesta ne-a fost motto-ul in aceasta mini-vacanta.

ZBORUL

Zborurile au fost o combinatie de Wizz Air la dus, Ryanair la intors, catre si din Napoli. Nu au fost cele mai grozave ore de zbor (cel putin zborul de intors ne-a daramat, cu trezire la ora 4 dimineata ca sa ajungem la aeroport). Dar ne-am pierdut un pic din experienta calatoritului in grup, nu mai stiam exact la ce sa fim atente. Daca ar fi sa alegem din nou, am avea un pic mai multa grija la orele de calatorit, nu mai suntem chiar in tineritile noastre energice iar o noapte dormita pe jumatate se recupereaza greu.

CAZARE

Cu cazarea am avut putina bataie de cap in primul rand din cauza disponibilitatii. Am venit chiar in plin sezon (inceput de iunie) iar cazarile gasite nu erau nici foarte multe, nici foarte accesibile ca pret. Ne-am domolit preferintele destul de repede si am incercat sa mai coboram din asteptari. Ne-am impus un buget de maxim 150 euro pe noapte de persoana (am considerat noi un buget EXTREEEEM de generos, aproximativ 300 euro pe noapte camera de hotel). Am fost foarte surprinse sa ne dam seama ca bugetul acesta nu era foarte permisiv pentru perioada aleasa si pentru ideea de a sta chiar in mijlocul unui sat/oras mic de pe coasta Amalfi (desigur, in oraselele sau satucele mai indepartate costurile cazarii erau mai mici). Insa bugetul acesta de 300 de euro pe noapte camera s-a dovedit a fi un pret potrivit unei cazari medii, cam de 3 stele.

Zona aceasta (Coasta Amalfi) este una dintre cele mai scumpe zone din Italia, mai ales in plin sezon. Alternativa era sa alegem o cazare in Sorrento (semnificativ mai accesibila ca preturi la cazare), insa nu ne tenta deloc transferul de o ora zi de zi ca sa ajungem pana pe coasta. Sau sa stam in Napoli (mult mai ieftin), dar la fel, era nevoie de transfer zilnic de peste trei ore dus-intors. Sau sa stam intr-unul din satele/orasele mai mici de pe coasta (Maiori, Minori, Praiano, Cetara sau oricare altul), o cazare splendida, in afara zonelor de interes, cu priveliste frumoasa, piscina si all the girly stuff. Si ar fi fost poate o optiune de luat in calcul, insa ne-am dorit sa fim in “sufletul” coastei, fiind vorba de o excursie de fete. Nu ne doream prea multa aventura, sa ne tot miscam dintr-o parte in alta (neavand masina), nici sa descoperim neaparat “hidden gem“-urile coastei. Ne-am dorit o vacanta clasica, cliseica, de fete, in Italia. Cu baruri de limoncello, restaurante de pizza, poze, tinute, stat la soare.

Asa ca ne-am asumat costul mai mare si am cautat predominant in Positano si Amalfi, doua dintre cele mai renumite orasele de pe coasta Amalfi. In Positano nu ne-am putut atinge de cazari (depaseau cu muuult bugetul nostru), asa ca ne-am orientat imediat catre Amalfi. Unde spre surprinderea noastra, am gasit suficiente optiuni in buget. Prima cazare din Amalfi care ne-a atras atentia au fost apartamentele Loft Apartments by AMALFICATION, chiar din Amalfi. Din pacate am pierdut cazarea aceasta pentru ca nu ne-am hotarat suficient de repede si nu am mai gasit-o disponibila. Ar fi fost ideala pentru noi, fix asta ne doream, apartamente mai degraba decat camere de hotel (ca sa putem sta impreuna), cu piscina, spatii comune si o locatie grozava (la 6 minute de mers pe jos pana la Catedrala din Amalfi, centrul orasului).

Un lucru pe care l-am luat foarte mult in calcul in alegerea cazarii a fost localizarea. In Amalfi (si presupun ca pe toata coasta), sunt multe vai foarte abrupte, cu trepte destul de greu de urcat. Urmand principiul comoditatii si confortului (care ne-au definit aceasta vacanta), am preferat sa alegem o cazare intr-o zona cat mai… plata :)) Cat mai aproape de Catedrala din Amalfi sau piata centrala. Spre exemplu cazari frumoase (si in buget) au fost Villa Zagara, superbisima Villa Maria cu recenzii foarte bune, Hotel Il Nido de asemenea, Villa Hermosa sau Villa Alba insa ni s-a parut dificil de ajuns la ele. Asa ca am preferat sa ne orientam catre cele mai aproape de centrul orasului Amalfi iar pe short list-ul nostru au ramas Vista d’Amalfi, Amalfi Suite Boutique Hotel, Residenza Luce, Core Amalfitano City Suites, Valle d’Amalfi Suites, Casa Mao si Zia Pupetta Suites.

Am ales Zia Pupetta Suites, chiar langa catedrala din Amalfi. Si aici au fost cateva scari de urcat pentru a ajunge la cazare, dar nimic chinuitor. Insa intr-adevar, e de luat in calcul si acest aspect cand se alege o cazare pe Coasta Amalfi. Unele sunt chiar sus pe munte si e nevoie de mult urcat (cu bagaje!) pe trepte. Pe noi ne-a avantajat tare mult pozitionarea cazarii, am fost fiiiix in centru. Nu am avut mic dejun inclus (nu avea restaurant cazarea), dar fiind chiar in mijlocul Pietii Duomo… coboram si luam micul dejun la una din terasele din preajma cazarii.

TRANSFER AEROPORT – AMALFI

Pentru transferul din aeroportul din Napoli pana in oraselul Amalfi aveam trei optiuni. Fie sa ne inchiriam masini (si am fi ajuns cam intr-o ora si jumatate in Amalfi), insa am eliminat din start optiunea aceasta, nu aveam niciun chef sa ne stresam cu parcari si condus in zona aceea foarte aglomerata. Si cam pe orice site citit despre experientele in Amalfi se recomanda acelasi lucru (fara masina inchiriata in zona, e prapad cu traficul si parcarile si busiturile). Fie sa mergem cu transportul in comun, un shuttle bus de la Pintour care ne putea duce chiar in centrul orasului Amalfi (20 de euro de persoana / sens). Fie varianta unui transfer privat (asigurat de cei de la cazarea aleasa), dus intors, la aproximativ 27 euro de persoana / sens. Am ales varianta cea mai confortabila, transferul privat.

Pentru miscat intre orasele si satele de pe coasta sunt suficiente optiuni. Feriboturi, autobuze, autobuze turistice, taxiuri (desi taxiurile pot fi foarte scumpe). Am regretat tare mult ca nu am reusit sa ne luam bilete pentru autobuzele rosii decapotabile, niste microbuze mai mici decat un autobuz normal, cu partea din centru a masinii “decupata”, cat sa fie decapotabil. Ni se pareau interesante ca experienta de mers intre sate, pe drumurile de coasta. Nu am gasit insa locuri ad-hoc, cum ne-am hotarat noi, era nevoie de rezervare.

A fost destul de aglomerat in perioada in care am fost noi (5-8 iunie), dar nu atat de rau precum ne inchipuiam. Desi era foarte cald (si teoretic sezon), inca nu era atat de multa lume ca in iulie si august (probabil pentru ca nu era inca perioada vacantelor scolare). Chiar si in Positano, unde este renumita aglomeratia de pe stradutele in trepte, a fost destul de rezonabil. Multa lume, dar nu ca in videourile de pe Instagram :))

Nu am avut foarte multa logistica de pus la punct, ne-a ajutat mult si locatia aleasa. Am rezolvat lucrurile esentiale (avioane, cazare, transfer) iar apoi am lasat lucrurile sa vina de la sine, fara sa ne facem un program de dinainte. Desigur, ar fi ajutat enorm sa stim exact ce aveam sa facem si vedem, sa rezervam din timp barca, sa ne conturam cam ce orase de pe coasta urma sa vedem (ne-ar fi salvat destul de mult timp), pe de alta parte.. tocmai asta a fost farmecul acestei mici excursii. Ca am facut ce am simtit, cand am simtit, unele ne-au iesit, altele nu, dar nu am avut niciun regret si niciun un pic de fomo. Nu a fost o excursie de descoperit, ci una de petrecut timp impreuna. Orice am fi ales sa facem, avea sa ne placa, asa ca ne-a prins bine sa nu punem deloc presiune si sa nu avem un program rigid. Ne-am bucurat mai mult de noi in Amalfi, decat de Amalfi in sine, si asta ne-a prins tare bine.

*revin in urmatorul articol cu detalii despre ce am vizitat