RO: Pregătirile pentru primul zbor lung împreună cu Alexei au început cu multe săptămâni înainte. Îndeosebi cele psihice! Eram pregătiți sufletește pentru cel mai rău scenariu posibil în avion, și anume 9 ore și jumătate de plânsete, de nesomn, de scălâmbăieli și cântat și jucat. Și deși ne dădeam seama că șansele să fie atât de dezastruoasă situația sunt mici, ne-am pregătit pentru ce ne imaginam mai rău, tocmai ca să avem așteptările cât mai joase și cât mai realiste. Și slavă cerului, a fost mai bine decât orice scenariu fatalist ne-am făcut noi. Dar nu a fost ușor și nici nu vrem să repetăm prea curând experiența unui zbor atât de lung. Vrem să profităm cât mai mult de avantajul că până în 2 ani ai lui Alexei plătim foarte puțin sau deloc pentru biletele lui de avion, însă pentru destinații atât de îndepărtate, unde și nouă ne e greu și pe zbor, și cu adaptarea la noul fus orar, am zice că ar fi bine să mai așteptăm, cel puțin până când trece Alexei de un an. Dar povestim mai jos fiecare detaliu al călătoriei, scriind articolul acesta chiar în zbor, în plimbare pe culoarele avionului, în timp ce Alexei (în sfârșiiiiiit) a reușit să adoarmă în sistem 🙂

EN: We have started the preparations for our first long haul flight with Alexei several weeks before. Especially the mental preparations! 🙂 We were prepared for the worst case scenario in the plane, which in this case would have been nine and a half full hours of crying, not sleeping, making all kind of distorted face, singing and playing. And even though it was pretty obvious that the chances to have exactly this dramatic scenario were quite low, we wanted to be prepared for the worse and have the lowest possible expectations. Or realistic ones. And luckily, it was better than any scenario we envisioned. But it wasn’t easy and we wouldn’t want to do it again in the near future 🙂 We definitely want to take advantage of the fact that babies under two can travel at really low costs (or no cost at all), but for such faraway destinations, where it is hard even for us to travel, during the flight or adapting to the new timezone, we should better wait, at least until will turn one year. But we will talk more about every aspect of the flight below, writing this article precisely in the airplane, walking up and down the airplane aisle while Alexei is (finaaaaaally) sleeping in the baby carrier 🙂

Bagaje / Luggage

RO: Primul segment al zborului către Vancouver a fost București-Paris, un zbor de trei ore, la prima oră în dimineață, care nu ne-a ridicat prea multe probleme din simplul fapt că eram cu toții atât de obosiți, că mai bine de jumătate de zbor am reușit să dormim. Nu a fost însă foarte plăcut pentru Alexei să îl trezim la ora 3 dimineața, însă am făcut tot posibilul să minimizăm pe cât mai mult întreaga chinuială. L-am îmbrăcat încă de seara cu primul strat de haine pe care avea să îl poarte în aeroport-un first layer de lână de la ManyMonths, ca să nu fie nevoie de multe alte straturi adiționale, și un strat exterior de lână (overall-ul Disana pe care îl avem deja de jumătate de an). În aeroportul Otopeni este întotdeauna extrem de cald, așa că nu avea nevoie de mai mult, iar pentru zboruri aveam un strat de haine în plus în geanta cu lucrurile lui, în caz că avea să fie nevoie. Nu le-am folosit, am pus pe el doar o păturică primită în avion atunci când am simțit că ar fi cam rece în cabină.

EN: First leg of our Vancouver trip was Bucharest-Paris, a three hours flight at first hour in the morning, and we did not have too much problems, as all three of us were very tired so we managed to sleep half of the time. But it wasn’t quite pleasant for Alexei to wake up at 3AM in the morning, but we did our best to make everything more bearable for him. We dressed him in the evening with the clothes he had to wear at the airport – a first layer of wool clothes from ManyMonths, so that he won’t need any other additional layers and an exterior wool overall (from Disana, we already have it for six months). The Otopeni Airport is always heated way too much so he didn’t need more, and for the flights we had an extra layer of clothes in his bag, just in case. We didn’t use them, we just covered him with a blanket received in the airplane when we considered that it was a bit chilly.

RO: Știam că va fi nevoie de foarte multe lucruri pentru el la bord, așa că am făcut o geantă special pentru el, cu tot ce îi era absolut necesar. Avem o geantă de la Nuna, foarte spațioasă și practică, pe care o luăm întotdeauna în vacanțe cu noi. Am împachetat câteva haine de schimb (un overall de interior mai gros, încă un prim strat de lână și o căciulă subțire), jucării cât cuprinde (deși ne-am limitat la a alege ce era mai plat și mai puțin voluminos), o carte senzorială și câteva cărți cu imagini, un gel dezinfectant, scutece, aleză, șervețele și tot ce aveam nevoie pentru a-l hrăni: două lingurițe, o bavețică de silicon, șervețele de hârtie și patru recipiente de mâncare pregătită acasă (două cu mango cu banană și două cu cartof dulce). Nu am avut probleme să trecem cu cele patru recipiente de mâncare și cana de apă prin controalele de securitate, atâta doar că trebuia să le scoatem pe bandă pentru a fi verificate. Știam de la alți prieteni care au mai călătorit cu Air France că de regulă au la bord borcănașe bio cu mâncare pentru bebeluși, însă ni s-a părut mai potrivit să venim cu mâncarea noastră. Nu mai făcusem asta până acum și chiar voiam să vedem cum ne-am descurca dacă optăm pentru varianta aceasta. Și nu a fost deloc complicat, doar că a trebuit să ne organizăm mai bine.

EN: We knew that we will need many things on board with us, so we made a bag especially for Alexei with everything we considered essential. We have a diaper bag from Nuna, very spacious and practical, and we always take it with us in our travels. We packed some clothes (a fluffy overall, another wool first layer and a thin hat), many toys (although we have chosen only the flat ones and avoided the voluminous ones), a sensory book, some small books with images, a hand disinfectant gel, diapers, one baby underpad, napkins and everything needed to feed him: two spoons, one silicon bib, paper napkins and four homemade jars with baby food (two of them containing mango and banana and the other two sweet potato). We had no problems with passing with these four jars pf food and the water mug through the security controls, but we had to show them in order to be verified. We knew from other friends with babies that have traveled with Air France that they usually have baby food on board but we just though it would be better to bring our own food. We have never done this before and we just wanted to see how it goes if we’re using this option. It wasn’t complicated at all, we just had to be more organized.

RO: Pentru că aveam o escală destul de scurtă în Paris (1h și 40min) și pentru că am mai avut în trecut niște experiențe neplăcute cu întârziatul bagajelor la destinație, am vrut să fim extrem de precauți și pregătiți în caz că avea să se întâmple din nou. Dacă în trecut pentru noi doi nu ar fi fost nicio problemă să mai așteptăm o zi două pentru bagajul de cală, acum ar fi fost foarte neplăcut să nu avem câteva zile haine, scutece sau medicamente pentru Alexei. Așa că am făcut un bagaj de mână (l-am numit “bagajul de contingency” :D), chiar dacă inițial plănuisem să limităm bagajele de mână pe cât posibil ca să fim mai mobili și mai flexibili în escală. Însă a fost totuși necesar să punem în acest bagaj tot ce am considerat absolut indispensabil, în caz că am fi avut vreo problemă la destinație. În plus față de acest bagaj am mai avut și două bagaje mari la cală. Dar pentru două săptămâni într-o destinație friguroasă (unde temperaturile se anunțau să nu depășească 1-2 grade), ne-am descurcat suficient de bine cu spațiul și am renunțat la tot ce nu părea cu adevărat important. Abilitățile noastre de a împacheta au atins deja următorul nivel 🙂

EN: Because we had quite a short stopover in Paris (1h and 40mins) and because we had some unpleasant experiences in the past when our luggage did not arrive at the destination, we wanted to be cautious and prepared in case it would have happened again. In the past it wouldn’t have been a problem to wait one or two days for our luggage but now it would have been very unpleasant to not have Alexei’s clothes, diapers or meds. So we made a hand luggage (we called it “contingency luggage” :D) even if we initially planned to limit our hand luggage as much as possible, in order to be more flexible in our stopover. But we had to pack everything we considered absolutely necessary, just in case we would have had problems at destination. Besides this “contingency” luggage we had two checked in suitcases. But for a two weeks vacation in a winter destination (where temperatures did not go over 1 or 2 degrees) we were quite ok with the space and left home everything that was not truly important. Our packing skills have already reached a whole new level 🙂

RO: Cu toate aceste restrictii pe care ni le-am impus, tot am aratat ca doi hamali in aeroport, iar locurile din avion erau pur si simplu ticsite de diverse obiecte. In mod cert cand sunt putin mai mari, lucrurile devin mai simple din punct de vedere logistic (se complica probabil din alte puncte de vedere), insa cand sunt bebelusi atat de mici, parca trebuie sa fii mereu pregatit. Iar asta inseamna bagaje, multe lucruri, mult haos. S-a dus OCD-ul lui Andrei pe apa sambetei :))

EN: With all these restrictions we had, we still looked like two baggage men in the airport and our airplane seats were simply packed with different stuff. For sure when kids are a bit older things are getting easier from a logistic point of view (it becomes harder from other points of view), but when they are so little you always have to be prepared. And that means luggage, lots of things, lots of chaos. No more OCD for Andrei from now on :))

Caruciorul / The Stroller

RO: Aceasta a fost una dintre cele mai mari griji ale noastre. Am luat în calcul varianta de a folosi doar sistemul și de a nu lua deloc căruciorul, însă ne-am fi chinuit teribil. În primul rând, stăteam foarte mult la destinație (două săptămâni) și chiar nu era deloc fezabil să îl purtăm mereu în sistem. De ceva vreme amândoi avem dureri de spate când îl purtăm foarte multe ore pe zi (și cum în ultimele luni adoarme doar în sistem deja se strâng ceva ore bune de purtat) și am fi vrut să avem căruciorul ca să îl putem așeza după ce adormea. Plus că într-un oraș mare ne este întotdeauna mai comod să vizităm, să ne plimbăm, să facem poze, având căruciorul cu noi (pentru orașele micuțe este altă poveste, sistemul este în mod cert cea mai bună variantă). Apoi, în Vancouver avea să fie foarte frig și am fi fost foarte gros îmbrăcați, iar sistemul pus peste două pulovere, apoi copilul îmbrăcat în haine groase, geaca noastră pe deasupra și geanta mea sau geanta de aparat foto a lui Andrei peste geacă ar fi fost o mare de straturi unul peste altul, ceea ce era mult prea greu de gestionat și pentru noi, și pentru Alexei. În orice alt anotimp înafara iernii este într-adevăr mult mai ușor cu sistemul, însă pe temperaturi atât de scăzute, pare mult prea complicat. Later update, după o săptămână în Vancouver: căruciorul a fost folosit maxim 5 minute pe zi (da, pe zi!), în rest a stat numai în brațe și a dormit în sistem. Socoteala de-acasă nu se potrivește NICIODATĂ cu cea din târg, să ne fie învățătură de minte 😀

EN: This was one of our biggest concerns. We even considered using only the baby carrier and leave the stroller at home, but it would have been too hard for us. First of all, we had to stay a long time at the destination (two weeks) and it wasn’t feasible to carry him all the time. For quite a while we are both having some back aches when we carry him many hours during the day (and in the last period of time he only fells asleep in the baby carrier so there are quite a few hours of carrying) and we wanted to have the stroller so that we can put him there while he was sleeping. Besides, in such a big town it is easier and more comfortable to visit, to wander around, to take pictures having the stroller with us (for the small towns that’s another story, the baby carrier is far more suitable). Then, in Vancouver it was very cold and we had to dress with lots of layers. And the baby carrier on top of two sweaters, then the baby with lots of clothes as well, our coat and my purse or Andrei’s camera bag on top of all these would have been too many layers one on top of the other which can be quite hard to handle for us and Alexei. In any other season it is easier with the baby carrier, but during winter time with such low temperatures, it is just too difficult. Later update, after a week in Vancouver: the stroller was used maximum 5 minutes per day (yup, per day!), the rest of the time he wanted to stay in our arms and sleep in the baby carrier. So NEVER make plans ahead, that’s our lesson learned 😀

RO: Așa că într-un final am decis că ne va fi indispensabil căruciorul, cu toate riscurile aferente unei călătorii atât de lungi. Ne temeam în principal de escala scurtă în Paris (cărucioarele ajung la destinație, nu sunt predate în escală-cel puțin pe aeroportul Charles de Gaulle aceasta este regula, dar în marea majoritate a aeroporturilor așa se procedează) și de starea în care va ajunge în Vancouver. În Paris ploua foarte tare (avusesem în septembrie o experiență neplăcută în zborul către Munchen, când ne-au lăsat căruciorul în ploaie înafara avionului, l-am găsit complet ud, atât partea exterioară cât și salteaua) și eram destul de îngrijorați. Am aflat prea târziu că ar fi fost indicat să cumpărăm o husă de cărucior, dar ne gândim pentru plecările următoare. Ne-am gândit chiar și la varianta de a infolia complet căruciorul și a-l bagă la cală, ca bagaj normal, însă șansele să fie distrus erau mai mari decât dacă îl lăsăm la ușa avionului, de unde ajunge într-un compartiment special destinat cărucioarelor.

EN: So in the end we decided that we really have to take the stroller with us, with all the risks that such a long trip involves. We were actually afraid of the short stopover in Paris (strollers are sent directly to the destination, you don’t get them during the stopover – at least this is the procedure on Charles de Gaulle airport and in most of the airports in the world) and its condition once it will get to Vancouver. In Paris it heavily rained (in September we had an unpleasant experience on Munich airport when they left our stroller in the rain, outside the airplane and found it completely wet, both the exterior of the stroller and the interior cushion) and we were a bit worried. Later we found out that it would have been advisable to have a stroller cover, but we’ll for sure buy one for the next travels. We even thought about wrapping the stroller and check it in as a normal luggage but the chances to be damaged were even higher than leaving it in the special stroller compartment in the airplane.

RO: După cum spuneam mai sus, pe parcursul escalei căruciorul nu este predat pasagerilor, acesta este trimis direct la destinație, așa că ne-a fost extrem de util sistemul de purtat. Dacă totuși țineam morțiș să folosim un cărucior, cei din aeroportul Charles de Gaulle chiar pun la dispoziție cărucioare de folosit în tranzit. Deși am fi vrut să le testăm, să vedem cum sunt și cum e să “imprumuti” un cărucior în escală, nu am avut foarte mult timp să facem asta, așa că am preferat să mergem direct către poartă. Cum a ajuns? Neașteptat de bine, deși zgâriat și foarte murdar. Prietenii noștri cu care am călătorit în Vancouver aveau și ei un cărucior similar (un Mutsy Nexo, pentru un bebe mai mare, de doi ani), și ca să fie siguri că nu va fi distrus pe drum, l-au împachetat într-o cutie și l-am pus la cală, ca bagaj normal. A ajuns intact doar că s-au chinuit puțin cu căratul bagajelor până am ajuns la apartamentul AirBnB.

EN: As we were saying above, during the stopover the stroller is not handed over to the passengers, it is sent directly to the destination, so the baby carrier was very useful. However, if we really wanted to have a stroller, on Charles de Gaulle airport have some special baby strollers that can be used during transit. Even though we wanted to test them, just to see how it is to “borrow” a stroller in a stopover, we didn’t have much time to do this, so we preferred to go straight at the gate. How it arrived?  Unexpectedly good, however scratched and spotted. We traveled with some friends in Vancouver and they had a similar stroller (a Mutsy Nexo, for a two years old baby) and they packed it in a box and checked it in as a normal luggage. It arrived intact just that it was a bit difficult for them to carry it until we arrived at our AirBnB apartment. 

Locuri in avion / Airplane Seats

RO: Ei bine aici e o adevărată teorie și fiecare părinte ar putea veni cu recomandări diferite, în funcție de preferințe. Noi am zice că varianta ideală ar fi ca bebelușul să aibă locul său (al treilea loc) între părinți. Însă acest lucru înseamnă să plătim un loc în plus și pentru moment, având în vedere prețurile extrem de mici ale biletelor de avion pentru bebelușii până în doi ani, chiar nu are rost. Așa că varianta ideală, dar deloc sigură, ar fi să nu fie zborul complet plin și din întâmplare să fie locul din mijloc (care de regulă este cel mai puțin preferat de călători) să rămână liber. Aceasta a fost de altfel situația pe zborul București-Paris, însă este posibil ca locul de lângă noi să fi fost lăsat intenționat liber de către cei de la Air France. Am avut două rezervări diferite, dintre care pe una dintre ele era și biletul lui Alexei, astfel că există o mică șansă ca sistemul de rezervări, văzând o rezervare a unui părinte singur cu un infant, să fii blocat locul de lângă special. Există mai multe companii care fac lucrul acesta (inclusiv Tarom) câtă vreme zborul nu este complet plin.

EN: Oh well, there’s an entire theory here and each parent could have different recommendations depending on their preferences. We would say that the ideal option would be to have a third seat for the baby, between the parents. But that means paying an extra ticket for the baby and for now it’s not worth doing this, considering the low airplane ticket prices for under two years infants. So the ideal option, but of course, not a certain one, would be if the flight wouldn’t be full and by any chance to have the middle seat empty (as this is usually the least preferred by the passengers). This was actually the case on our Bucharest to Paris flight, but it is possible that Air France intentionally left the seat empty. We had two different reservation, and on one of them we had Alexei’s ticket. So there is a chance that the ticketing system detected that one of the parents was travelling alone with an infant and blocked the seat next to us. There are other companies that do that (inclusively Tarom) as long as the flight is not full.

RO: O a treia opțiune ar fi locuri numite “bulkhead”, cele din spatele zidurilor care delimitează spațiile în avion. Acestea au mai mult loc la picioare și în perete se poate monta “bassinet”-ul special pentru bebeluși (în limita a 10 kg și 70cm). Bebelușii nu au voie să stea așezați în fund în aceste pătuțuri, ci doar întinși, iar când sunt turbulențe trebuie ținuți în brațe în centura lor specială. Am nimerit două locuri pe margine, ceea ce a fost ideal pentru ca am fost un pic izolați de restul pasagerilor și nu am deranjat pe cei din jur (la întoarcere vom avea însă două dintre cele patru locuri bulkhead de pe mijloc). Nu am mai avut noroc ca pe segmentul București-Paris să avem locul de lângă liber, ba chiar a fost nevoie să facem schimb de un loc că să putem sta împreună. Însă în final a fost perfect, singurul lucru pe care l-am putea adăuga pentru viitor ar fi poate să alegem un loc în spatele avionului, unde este zona de toalete mai largă, ca să putem ajunge mai ușor și să avem mai mult spațiu de plimbat cu el în sistem său braț e.

EN: A third option would be the so called “bulkhead” seats, the ones behind the walls that separate the spaces in the airplane. These have more leg room and there can be mounted a baby bassinet (with a limit of 10kg weight and 70cm length). Babies are not allowed to be seated in these beds, they have to be laid while sleeping and when there are turbulences they must be held in the parents lap, with their special belt fastened. We had two seats on the side, which was ideal as we’ve been a bit isolated from the rest of the passengers and we did not disturb the people around us (on the return flight we will have two of the four bulkhead seats from the middle). On this leg we weren’t so lucky as we were on the first one so the seat next to mine wasn’t empty so we had to change seats with another passenger so that we could stay together. But in the end it was perfect, the only thing that we could change in the future is to choose some seats at the back of the airplane where the toilet area is larger, so that we can have more space to walk Alexei in the baby carrier or in our arms.

Zborul pentru noi, parintii / The flight for us, the parents

RO: A fost solicitant, fără dubiu. Nouă ore și jumătate în care nu am avut deloc pauze, ne-am străduit să îl ținem cât mai ocupat, ca să nu se plictisească și mai ales să nu plângă în avion. Știm că este normal că bebelușii să plângă în general, însă pe de altă parte, știm cum eram și noi înainte de a avea copii, nu ne plăcea să auzim într-un zbor lung plânsete de bebeluși, așa că acum încercăm pe cât posibil să înțelegem restul pasagerilor și să nu le facem călătoria un calvar 🙂 Într-adevăr, nu ne-am mai bucurat de zborul în sine cum o făceam mai demult, am mâncat pe fugă, pe rând și având mereu grijă să nu se verse câte ceva pe noi sau pe Alexei, nu am reușit să ne odihnim (abia dacă am prins 20 de minute de somn) și nu ne-am uitat la filme sau la orice fel de program de entertainment. Cu toate acestea, nu a fost imposibil, ba dimpotrivă, a fost mai bine decât ne așteptam. Însă când ești acolo, în vâltoarea momentului, printre elefanți Cici, sâsâieli, scălâmbăieli și învârtit în cerc, pare că nu se mai termină niciodată. Ce trebuie să ne fie învățătură de minte și să încercam să aplicăm pe zborurile următoare este să ne facem un oarecare program și să ne ocupăm PE RÂND de Alexei. În felul acesta amândoi vom fi mai odihniți și mai capabili să facem față întregului zbor. Marea problemă în cazul nostru (și probabil în al multora) este faptul că atunci când suntem obosiți și ajunși la capătul puterilor, devenim nervoși și irascibili și nu mai putem să găsim resurse să continuăm. Astfel că dacă am avea grijă de Alexei pe rând, în așa fel încât celălalt fie să doarmă puțin, fie să facă ceva ce îl relaxează (un film, să mănânce, să citească sau pur și simplu să stea degeaba), am avea cu siguranță mai multă energie. Pe zborul de întors cam acesta este planul, să ne dozăm energia și să ne organizăm mai bine. Până la urmă, suntem o echipă, trebuie să ne fie bine amândurora ca să putem să transmitem mai departe către Alexei o stare de bine și energie pozitivă 🙂

EN: It was demanding, no doubts about it. Nine hours and a half without a break, we tried to keep him busy and entertain him and we really struggled not to make him cry in the airplane. We know that it is absolutely normal for babies to cry in general, but on the other hand we know how we used to be before having a baby, we did not like to hear babies crying in the airplane on long flights so now we just tried to understand the rest of the passengers and not disturb them too much during the flight. It is true that we did not enjoy the flight as we used to do when we were travelling as a couple, we ate on the run, taking turns, we were always careful not to spill something on us or on Alexei, we barely managed to sleep (we managed to sleep maximum 20 minutes during this flight) and we didn’t watch movies or any entertainment at all. However, it was not so hard as expected, actually on the contrary, it was better than expected. But when you’re there, in that whirligig of things happening around, among baby songs, hissing, making faces and round dancing, it seems that it never ends. What we must learn from now on and try to apply on the next flights is to take care of Alexei taking turns. This way we will both be rested and capable to handle the entire flight. The biggest problem for us (and probably for most of the parents) is the fact that once we are too tired or drained of energy, we become angry and cranky and we simply can’t find resources to go on. If we would take care of Alexei taking turns so that the other one can either sleep, either do something that relaxes him (eat, watch a movie, read or simply stay) we would probably have more energy. This is our plan for the return flight, to save our energy and be more organized. In the end, we are a team, we have to both feel good so that we can make Alexei feel comfortable and send him a good vibe 🙂

Zborul pentru Alexei / The flight for Alexei

RO: A părut mult, mult mai interesat de zbor decât a fost până acum, voia să atingă orice din avion (știam că așa va fi, așa ca am șters obiectele din preajma lui cu niște șervețele umede înainte, am avut dezinfectant pentru mâini și l-am spălat pe mâini foarte des), se uita pe geam, exclama și se bucura când vedea un avion pe geam. Am încercat să îi urmăm programul de acasă, după fusul orar de acasă, chiar dacă inițial ne gândeam să începem să decalam orele de somn/mâncat în așa fel încât să ne apropiem de orele de la destinație (era imposibil să facem asta având în vedere diferența de zece ore :D). L-am adormit ori de câte ori a dat semne de oboseală și a reușit să doarmă de trei ori, chiar dacă mult mai puțin decât de obicei (30minute primul somn, 40 al doilea și 50 al treilea). Ar fi reușit să doarmă mai mult dacă era liniște însă fiind mereu forfotă și zgomot în avion, se trezea destul de ușor. A mâncat pe parcursul zborului din borcănașele făcute de noi acasă, însă mai puțin decât într-o zi normală. Am avut însă grijă să îi dăm apă regulat și l-am alăptat cât am putut de mult.

EN: He seemed way much more captivated by the flight than he was until now, he wanted to touch everything around him in the airplane (we knew that will happen so we cleaned everything around us with some wet napkins, we had a disinfectant gel with us and washed his hands often), he looked on the window, exclaiming and cheering when he was seeing an airplane on the window. We tried to follow his normal schedule, using the timezone from home, even though we initially thought to start adapting his eating and sleeping hours from the plane so that we could get closer to the timezone from the destination (that was actually impossible considering the ten hours difference :D). We put him to sleep whenever he seemed tired and he managed to sleep three times, even though less than usually (30 minutes for his first nap, 40 for the second one and 50 for the third). He would have slept more if it would have been silence around, but because it was always hustle and bustle and noise in the airplane, he easily woke up. During the flight he ate from our homemade baby jars, but less than he used to eat at home on a normal day. We were careful to give him water constantly and breastfed him as much as possible.

RO: Cât despre programul de distracție, pe lângă jucăriile pe care le luasem cu noi, de mare interes au fost pungile goale, paharele goale de plastic și un prosopel primit de la Air France, cu o bucată de silicon rontaibila (specială pentru bebeluși). Nu a stat în bassinet-ul de bebeluși deloc (cât am apucat să îi facem o poză), a fost doar un simplu loc de depozitat multele obiecte din jurul nostru. În schimb am petrecut destul de mult timp vorbind cu însoțitoarele de bord și cu restul pasagerilor. Îi abordează singur, întinzând mâinile către ei, zâmbind, râzând în hohote uneori 🙂

EN: As for the baby entertainment, besides all the toys we had with us, he was very interested in playing with empty bags, empty plastic cups and a small hand towel received from Air France, with a chewable silicone part (especially for babies). He did not want to stay in the baby bassinet at all (just as long to take a picture), it was just a place for stashing the things around us. Instead we spent quite a while talking to the flight attendants and the rest of the passengers. He approaches them on his own, bending his hands towards them, smiling or even laughing sometimes 🙂

RO: Care a fost cea mai mare temere pe acest zbor? Ei bine, oamenii bolnavi/răciți. Ca în orice zbor, întotdeauna se găsește să fie cineva extrem de bolnav, care să tușească, strănute încontinuu, iar de data aceasta persoana respectivă a fost chiar în spatele nostru. Pe un zbor scurt nu ne facem probleme atât de mari, însă pe un zbor de peste nouă ore, în care aerul din cabină este recirculat, chiar a fost un stres destul de mare. Din păcate nu am avut ce să facem să prevenim acest lucru, este unul dintre riscurile la care ne expunem atunci când călătorim cu el, am sperat însă că fiind atât de mult alăptat încă, va avea anticorpii necesari cât să nu se îmbolnăvească. Cert este că primul zbor transatlantic al lui Alexei nu a fost atât de greu precum ne așteptam, dar cu siguranță a fost departe de a fi ușor. Am fost obosiți (extenuați de-a dreptul, sleiți de orice putere :D) drept urmare prima zi la destinație a fost complet compromisă. Pe de altă parte, ne bucurăm că am început cu un prim zbor lung pe timp de zi, din care am avut foarte multe de învățat. Zborul de întoarcere va fi pe timp de noapte, probabil că va fi mai puțin solicitant și poate că mare parte din timp va dormi în bassinet (așa sperăm cel puțin). Fiind încă foarte recentă experiența acestui prim zbor, am tinde să spunem că vom prefera de acum înainte destinațiile europene cu Alexei, lăsându-le pe cele mai îndepărtate pentru mai târziu. Dar nu îndrăznim să spunem cu toată certitudunea acest lucru, pentru că există mari șanse că în scurt timp să luăm alte bilete cine știe pe unde 🙂

EN: What was our biggest fear during this flight? Oh well, sick people. As always, in every flight there must be an extremely sick person that continuously coughs and sneezes and this time that person was right behind us. On a short flight we’re not so worried but on a nine hours flight where the cabin air is recirculated, we’ve been quite stressed about this. Unfortunately there’s nothing we can do to prevent this from happening, it is one of the risks we expose ourselves when travelling with such a young baby. But we hoped that being still breastfed he will have the necessary antibodies so that he will not get sick. One thing is for sure, Alexei’s first transatlantic flight was not as hard as we expected but it definitely wasn’t easy. We were tired (completely exhausted, drained out of energy :D) so our first day after arrival was completely compromised. On one hand we are happy that our first long haul was a day flight that taught us so many things. The return flight will be a night flight which will probably be less demanding and he will probably sleep in the bassinet (that’s what we hope at least). Considering the fact that this first experience with a long haul flight is very recent, we are tempted to say that from now on we will prefer the European destinations when travelling with Alexei, leaving the faraway destinations for later. But we do not dare to say this with certainty as we might buy some new airplane tickets to God knows what other destination 🙂