Cine sa se mai trezeasca la ora fixa dup-asa un somn bun, pe ploaia tropicala de azi noapte? Gradina e inca uda, iar apa de pe terasa n-a apucat sa se usuce. Si parca nici valurile nu prea s-au domolit in larg, dupa cum urca si coboara feribotul din zare. Dar uite-acolo, inspre La Digue, se crapa norii si poate, poate avem noroc. Accuweather zice in continuare c-o sa ploua. Dar stim deja ca nu e nimic ce nu se poate rezolva cu positive thinking, asa ca fuga la mic dejun, ca ne-asteapta Anse Lazio.

Croissant cu unt sau foietaj cu stafide? Dilema de la ora 7. Unde mai pui ca m-am pierdut in nspe mii de feluri de gemuri si gemulete si paste dulci si creme si-alte cele. Umplu masa cu borcanase de gem homemade de banane, papaya, mango, cartofi si corossol, preferatul zilei. Nici pan-acum nu stiu ce e aia corossol – carossol – carussel, dar ne place tuturor. Nu-i de mirare c-a ramas borcanul gol. Hey, buna dimineata! Automatismul ma face sa raspund nonsalant si-abia apoi ma prind ca vorbim romana cu un cuplu de romani. In mijlocul insulelor Seychelles, intr-o cazare ascunsa intre dealuri, pe malul marii, ne intalnim cu un cuplu din Bucuresti, aflat in luna de miere. Si numai bine aflam ca insula Curieusse trebuie vazuta, in special pentru testoasele uriase si pentru coco de meri, ca Vallee de Mai de pe Praslin este prea scumpa si nu prea merita, si ca La Digue e fabuloasa. Bun, notat, bagat la cap. Da’ n-avem timp de Curieusse… In schimb maine la prima ora suntem pe La Digue, sa vedem Source d’Argentul!

Dar pana una alta, iar o sa-ntarziem. Ultima gura de cafea, ultimul strop de corossolo-caruselo pe ultima bucatica de croissant, si-am plecat. Aaah, si ultimul foietaaa… Nici n-apuc sa termin de zis ca flycatcher-ul (sau ce pasare o fi) care m-a pandit toata dimineata, l-a si insfacat din farfurie. Bineeee, am declarat razboi. Ieri mi-a mancat omleta, astazi foietajul. Enough is enough!

Urc in masina cu capsa pusa pe toate pasarile negre din Seychelles. Si-o luam spre Le Duc de Praslin, locul de intalnire catre Anse Lazio. Cu muzica data la maxim in boxele amarate ale i20-lui, trecem peste Ducele Praslinului, ajungem la Anse Posession, trecem si de Anse Takamaka, si-aproape ca ajungem la Anse Boudain. Am ratat ducele. Facem cale intoarsa, ne intalnim cu totii si pornim catre Anse Lazio. Da’ ce-i drept, ne-am cam intoarce pe Anse Posession, ca parca prea era draguta si animata plaja. Bun, asta-i planul, Lazio si-apoi Posession.

Ajungem in parcarea de la Lazio si-o luam pe jos pe aleea plina de apa pana la plaja. Stim deja ca urmeaza sa vedem chipurile cea mai frumoasa plaja de pe Praslin. Cum stim de altfel ca pentru noi Jorjeta ramane cea mai cea plaja vazuta pana acum. La dreapta un restaurant, la stanga altul, parcarea plina si lume multa pe plaja. Plaja e intr-adevar frumoasa, insa pacat ca e atat de cunoscuta si frecventata asa mult de turisti. Ne asezam prosopul la umbra unor palmieri si bem cu nesat sucul din nuca de cocos. Caldura mare mon cher, simt cum imi sfaraie pielea sub soarele de ora 12. Dau sa intru in apa, dar vad indicatorul de avertizare. Inotul pare sa fie interzis din cauza curentilor puternici, exceptie facand zona delimitata. Ma uit inspre apa si vad intr-adevar un dreptunghi marcat, unde se scalda toti turistii. Pesemne ca delimitarea aceea te fereste si de curenti, si de atacurile de rechini, despre care am auzit ca localnicii nu prea vor sa vorbeasca nici neam (multumiri printreranduri pentru avertizari).

Da’ pana una alta, intru in apa. Si uit ca trebuie sa mai si ies, sau sa ma feresc de soare, asa ca ma intorc pe prosop cu nasul prajit, cojit si rasprajit. Ne intalnim cu alta pereche de romani pe plaja si stam la taclale. Ne povestesc de catamaranul inchiriat cu o zi inainte de la Constance Lemuria si de vizita la trei insule: Curieuse, Coco Island si La Digue. Inca o data ne pare rau ca nu ajungem si pe Curieuse, dar o pastram pe lista, cat s-avem motiv bun sa ne-ntoarcem in Seychelles.

Si arde soarele cu si mai multa ura, iar musculitele ucigase ne umplu picioarele de punctulete rosii, inflamate. Strangem tabara si ne indreptam spre Zimbabwe, varful de unde se poate vedea o priveliste superba cu Anse Lazio de la inaltime. Hop in masina si-am pornit pe un drum ingust, plin de curbe abrupte, pe care abia reusim sa le urcam cu o automata. Masina cu cutia manuala ramane blocata intre niste santuri, de unde nu mai poate inainta. O luam usor pe jos si numai bine ce ajungem in fata unei porti inchise. Pe care din pacate nu avem nicio sansa sa o sarim 🙂 Doi austrieci care au urcat pe jos intregul drum pe care noi gafaiam urcandu-l in masina, trec pe langa noi dezamagiti. Doua ore de urcat anevoios ca sa nu vada nimic. Ii luam in masina, ca sa ii scutim de alte doua ore de coborat. Raeggae-ul la maxim in boxe, fredonam de zor melodii pe care habar n-aveam ca le stim.

[…… Cititi intregul articol aici …..]