Conacul lui Maldar

Era pe-aici. Stiu ca era, salvasem totul intr-un txt si il pusesem bine. Atat de bine ca nu il mai gasesc niciunde. Scormonesc in toate “sertarele” laptopului, verific fiecare foldaras, fiecare fisier si in final, ca-n legile lui Murphy, il gasesc fix atunci cand ma obisnuiesc cu ideea ca l-oi fi sters din greseala, in una din incercarile mele ratate de a-mi face ordine in calculator. Cazari frumoase din Romania. Punct txt. Aproape 40 de hoteluri, pensiuni, conace si chalet-uri pe care am zis ca e musai sa le vedem anul acesta. Sau cand o fi, ca nu e graba. Si trec de doua ori prin ele iar in final decid. Weekendul asta vreau sa fiu domnita la conac. Conacul lui Maldar.

Si parca ne lipsise un road trip cu noaptea-n cap, cu muzica la maxim si doua cafele aburinde in brate. Un fel de Canada reloaded, dar fara Tim Hortons. E bun si machiatto-ul de la OMV, nu-i bai. Ajungem in doi timpi si trei miscari in Horezu (noroc cu cladirea in forma de ulcior de ceramica), si-apoi intram in curtea conacului. Inca mai ploua si mi-e rece in geaca de piele. E clar, fuse si se duse vara. Pajistea verde si intinsa din fata conacului e plina de frunze galben-roscate si doar piscina inca plina de apa, cu sezlongurile de lemn insirate in jurul ei, mai aduc aminte de zilele calduroase de vara. Si de-undeva din spate vine miros de lemn ars in soba si iarba proaspat taiata.

Alerg spre balansoarul din spatele pajistii, ca nu cumva cineva sa-mi ia locul. Nici n-ar avea cine de altfel, nu este nimeni in gradina. Si incerc pentru prima oara in foarte multi ani, siropul din muguri de brad, dulce si cu-n iz puternic de brad. Mi-aduce aminte de verile de la bunici, in Vatra Dornei. Si un pahar de vin roze de-al casei.

Ce camera dorim? Cea mai frumoasa! Primim Lia Ciocarlia, si suntem cum nu se poate mai incantati. Pat din lemn masiv, fotolii domnesti, draperii groase, ghivece de flori rosii, veioze retro cu abajur cu franjuri desi. Iar din balconul plin de flori, o priveliste dementiala printre brazi. Maldar ne-a primit cum de cuvine, iar vizita la conac e cum nu se poate mai grozava!

Deschide Google Maps si haide sa vedem ce e de facut in zona. Bifam Horezu si ceramica. Si-apoi cheile Bistritei, ca par sa fie cele mai inguste chei in calcar din tara. Unde mai pui ca sunt si rezervatie naturala. Mergem aproape de apus si-avem noroc sa nu gasim pe nimeni pe drumul lung de peste un kilometru.

Si parc-ar merge o cina de romanta. Focul arde in semineul din restaurant, se aud lemnele trosnind si peste tot miroase a mancare si a paine proaspat scoasa din cuptor. Mancarea este excelenta, totul facut in casa. Si muzica, si atmosfera, si vinul de casa si ploaia ne fac sa nu ne mai lasam plecati. Incepe ploaia si mai tare, se aud ropote in acoperis. Si incheiem scurta vizita la conac cu tiramisu reinventat si-apoi un somn bun (si poate mult prea lung). Si am promis, la iarna, de Craciun, ne gasiti la conac, langa semineul din restaurant. Si la vara tot aici, langa piscina, la umbra bradului din stanga cum te uiti spre foisor.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s