Nu era in plan sa ajungem in Jurmala. Nici nu stiam de fapt unde si ce este Jurmala. Vazusem insa o poza interesanta pe pliantul de prezentare al hotelului unde eram cazati in Riga si ne-am gandit ca n-ar fi deloc o idee rea. Am apelat la putin santaj emotional pentru a-l convinge pe Andrei sa schimbam planurile de plimbat si vizitat in Riga, iar in final a functionat. Si nu i-a parut rau! Pentru ca Jurmala merita vazuta, chiar si numai pentru plaja interminabila, iar marea Baltica ne-a primit cu vreme buna si o plaja frumoasa.
Nu ne-am fi putut imagina ca biletul de tren pana in Jurmala avea sa coste doar 1,40 euro de persoana. Inca o data ni s-a demonstrat faptul ca Letonia este inca o tara cu preturi mai mult decat rezonabile. Asa ca am urcat in trenul aproape gol si am pornit la drum. Unsprezece statii, nu mai mult, nu mai putin, intinse pe cei 30 de kilometri pana in Jurmala. Am coborat din tren la statia Majori. Nu miroasea a mare, deci plaja nu era aproape. Noroc cu alti turisti rataciti, ceva mai breji si mai bine orientati decat noi, care ne-au ghidat catre plaja. Si nu stim exact de ce, dar aveam o stranie senzatie ca ne aflam intr-o statiune de pe litoralul romanesc. Da, chiar imi parea ca sunt in Eforie Nord, in extra sezon, cand strazile sunt complet pustii. Ceva case de vacanta, nu foarte dichisite, o strada principala plina de magazine si restaurante in care nu intra nimeni, liniste si pace si ici colo un turist ametit. Ca si noi de altfel.
Parea ca mergeam deja de o eternitate si era complet enervant faptul ca nu simteam inca mirosul marii. Apoi, intr-un final, am inceput sa il simt. Si da, ajunsesem in fata ei si nu stiam cum sa ajung mai repede pe plaja. Nu era multa lume, insa cei care erau nu numai ca faceau plaja, dar se incumetau sa intre si in apa. Nu erau nici 20 de grade afara, apa trebuie sa fi fost bocna. Ce tacaniti!
prinlume.com 