Deschid borcanu’ cu-amintiri: Valencia – 2007

Verific de doua ori si-apoi apas butonul de submit. Your booking is confirmed. Gata, am reusit. Pentru prima oara am rezervat niste bilete de avion. Am fluturi in stomac si pana n-apare in Inbox mailul de confirmare, sa vad negru pe alb numele meu si numarul rezervarii, nu am liniste. Caut disperata telefonul, o sun pe Flavia si ii iau marea veste: “Flaviut, pregateste-ti bagajul. Am luat biletele pentru Valencia. Da, Wizz Air, un chilipir. Pret la promotie! Nu, Barcelona era scumpa, n-ajungeau banii. Da’ las’ c-ajungem cumva, no te preocupes chica!”

Il sun pe tata, sa-l anunt de isprava, sa fie si el mandru de odrasla calatoare. “Aha, si care va sa zica te duci la jamon si la cerveza?”. Parc-ar veni si el da’ nu stie cum sa zica mai pe sleau. Mi-l si imaginez cum i-ar sticli ochii printre raioane de jamon serrano. Sau cum ar comanda mandru la terasa de pe plaja o sssservessssa (cu s-ul sasait fortat, ca sa aiba accent) si cate o sangria rece pentru fete. “Mon perito, hai cu noi la espanoli.” Mon perito e tata. E numele nostru (al meu si al sora-mii) de alint pentru tata. Ea le are cu franceza, eu cu spaniola. Mon pere cu un sufix de alint spaniolesc, voila rezultatul.

Dar pana una alta, mergem in Valencia. Avem camera tripla intr-un hostel din buricu’ targului. Pension Levante, de pe strada Abadia de San Martin. Cladire veche, caramida la vedere, poarta de lemn, zavor de fier, scari suspecte si putin terifiante. Afara e bezna, straduta aparent centrala e cam plina de dubiosi care au baut ceva cam prea multa cerveza, iar noua nu ne deschide nimeni usa. Sunam, sunam si iar sunam. Hola amigoooos! Bienvenidos a Levante!

Bienvenidos, bienvenidos, da’ murim de somn. Si claro, habitacion muy linda, muy linda. Imi intinde cheile si ne indruma la etajul doi. N-avem nas de etajul unu, cu usi de lemn masiv capitonat in rosu. Nup, la doi e de noi, cu usi de plastic si podea de ciment. Da’ cui ii pasa? Suntem in centru centrului, avem fereastra mare, inalta, oldie but goldie, cu balconas retro si o priveliste peste oras de n-ai cuvinte.

[…… Cititi intregul articol aici …..]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s