Lucrat remote

Probabil ca ar fi trebuit sa incep cu faptul ca doar sapte dintre noi am fost de fapt in vacanta in Fuerteventura 🙂 Andrei a fost singurul care a lucrat. Am decis sa facem asa pentru ca voiam ca zilele lui de concediu sa le folosim la vara (cand vom pleca in Montreal si unde i-ar fi foarte greu sa lucreze remote din cauza fusului orar – am facut-o eu acum vreo cinci ani si a fost cumplit). Oricum ideea initiala era sa stam cu totii o luna in Fuerteventura, baietii sa lucreze iar noi fetele sa stam cu micutii la soare si plaja. Ulterior am ajustat planul, in principal din cauza costurilor, am ajuns la doua saptamani de cazare, iar prietenul nostru a renuntat la ideea de a lucra. Am ales cazare cu internet bun (desi atunci cand eram toti acasa, folosind in mod normal internetul, fara uploaduri/downloaduri mari si fara videouri, ii incurcam callurile video lui Andrei), o casa suficient de mare cat sa se poata retrage Andrei intr-o camera linistita si s-a descurcat de minune in aceste doua saptamani. Da, mai erau si zile cand stateam mai mult pe acasa cu totii si era o harmalaie teribila de la cei mici (patru copii sub acelasi acoperis… :D) insa a fost ok. Probabil ca si pentru Andrei era destul de motivant sa stie ca lucra dimineata de la 7 pana la 4 (diferenta de fus orar de doua ore) iar apoi se bucura de insula sau de piscina. Suntem norocosi ca jobul lui Andrei poate fi facut de oriunde (nu depinde de prezenta fizica in birou) iar compania unde lucreaza permite lucratul remote (cel putin momentan). Si daca vor ramane lucrurile asa in viitor, poate ca vom mai face astfel de plecari (poate chiar mai lungi) pe timpul iernii, sa fugim de frig si de imbracat in n straturi de haine copiii 😀 

Cazare 

Nu ne-a fost deloc greu sa gasim o cazare potrivita noua, chiar erau extrem de multe optiuni. Am pornit cautarile stiind ca vrem o casa mare, cu doua dormitoare pentru fiecare familie (deci minim patru camere), cu cel putin doua bai (una pentru fiecare familie), neaparat piscina si care sa permita anularea gratuita. Nu pare atat de important acest ultim aspect, insa de cand cu pandemia, suflam si in iaurt, pentru ca suntem patiti. Nu voiam hotel, nu voiam apartament, stiam sigur ca vrem o casa. Am cautat predominant pe Airbnb (si putin pe booking dar ce gaseam pe Airbnb ni s-a parut mai conform dorintelor noastre) insa in final am gasit casa aleasa pe booking.com. Nu am facut rezervarea pe booking, ci direct pe site-ul cazarii (el cardon), un site olandez (al unor belgieni care locuiau in Olanda) si am comunicat  pe mail. In zona in care am stat noi cazati locuiau foarte multi olandezi si belgieni (de fapt nu locuiau, aveau case de vacante unde veneau in sezonul rece, restul anului le inchiriau turistilor). Am ales cazarea dupa niste criterii foarte stricte: era in bugetul nostru (ba chiar mai  ieftina), avea patru dormitoare si doua bai si avea piscina (incalzita). Nu era pe plaja cum ne-am fi dorit (ulterior am vazut ca nici nu erau variante pe plaja) insa a fost compromisul acceptat de intregul grup. 

Cazarea se numeste El Cardon si se afla in localitatea Parque Holandes, la 15 minute de condus de Puerto del Rosario, capitala insulei, si tot 15 minute de Corralejo, unul dintre cele mai cunoscute si mai “vii” orase de pe insula. Ca localizare, ni s-a parut perfecta, eram aproape de punctele principale ale insulei. Pe langa faptul ca ne-a placut si cazarea in sine, am avut un noroc fantastic sa fie si extrem de family friendly. Nu aveam pretentii sa gasim o cazare potrivita familiilor cu copii sau sa avem facilitati care sa ne faca viata mai usoara in aceste doua saptamani. Dar doamne cat a fost de minunat! Proprietarii casei aveau copii, gemeni, asa ca tot ce aveau… aveau la dublu! Doua scaune de masa Ikea. Doua patuturi pliabile. Tot, absolut tot ce inseamna vesela de bebelusi si copii. O camera de joaca PLINA cu jucarii si jocuri. Saltele si paturici pentru copii, reductor, inaltator. A fost minunat, pur si simplu minunat! 

Am avut si suficiente camere cat sa dormim cu totii confortabil. Teoretic planul era sa doarma fiecare parinte cu cate un copil, avand doua camere mari si doua mici. Am dormit care cum am apucat, cel mai adesea eu cu amandoi copiii, dar a fost extrem de bine, nu am avut deloc probleme cu spatiul. Seara, dupa ce adormeau copiii, ne intalneam cu totii (adica adultii toti :D) in livingul mare si stateam la povesti. Am avut monitoarele de copii cu noi ca sa ne fie mai usor seara (noi avem un baby monitor vechi, de la Alexei, prietenii nostri aveau doua camere si o aplicatie pe tableta). A fost minunat, chiar nu puteam face o alegere mai potrivita pentru noi cu cazarea! Si am avut si norocul sa putem sa o rezervam cu free cancelation, astfel incat sa nu riscam sa pierdem toti banii (a costat 120 euro pe noapte toata casa, plus 20 euro pe zi pentru incalzirea piscinei). 

Fusul orar si somnul copiilor

Insulele Canare (Spania) sunt cu doua ore in urma Romaniei. Adica ora 9 dimineata in Romania este ora 7 in Canare. Ceea ce a fost ideal din multe puncte de vedere, dar principalul a fost programul de lucru al lui Andrei (incepea lucratul devreme, imediat dupa micul dejun si termina la 4), astfel ca aveam timp sa mai facem sau vedem una alta cu totii, cand termina el de lucrat. Apoi, in primele zile a fost foarte usor pentru noi pentru ca micutii erau inca pe fusul orar de Romania, si cum ei se culca la 7-7:30 seara (Anastasia) si 8:30-9 seara (Alexei), dormeau de la 5-5:30, respectiv 6:30-7. Ceea ce ne dadea mai mult timp liber seara, de stat la povesti si rontaneli nesanatoase 😀 E drept ca se si trezeau foarte devreme, pana in ora 6, dar… parca trezitul acesta matinal undeva la soare si caldura nu e asa de rau ca acasa 🙂 Ne propusesem oricum sa ne trezim foarte devreme dimineata ca sa mergem cu micutii la plaja, la aerosoli (bine… nu ne-a reusit planul acesta mereu :D) asa ca nu am simtit deloc trezirile matinale. Poate doar din cauza faptului ca rasarea soarele abia la 7:30 dimineata si mult timp dupa trezire era bezna afara 🙂 Oricum, in foarte scurt timp s-au adaptat toti copiii fusului orar (maxim trei-patru zile), e incredibil cat de usor de adapteaza oricarei schimbari (inclusiv bebelusii mici). Iar la intoarcere a fost aceeasi poveste, cateva zile au fost adaptati fusului de Canare (se culcau si se trezeau mai tarziu), insa usor, usor au revenit la orele normale de culcare ai trezire. 

Radeam ca desi copiii nostri sunt cat de cat de aceeasi varsta (cei mari au un an si doua luni diferenta intre ei iar cei mici doar cinci zile diferenta), nu s-a intamplat niciodata sa isi sincronizeze somnurile, intotdeauna dormeau diferit (sau in fine, in cazul celor mari nu dormeau deloc uneori :D). Insa cei mici erau ceas la… nesincronizare :))) Cand se trezea unul, adormea celalalt, absolut negresit, la orice somn al zilei. Bebe David avea in continuare trei somnuri pe zi (insa destul de scurte, in general de 35 de minute, maxim o ora, poate o ora si un pic), iar bebe Anastasia doar doua somnuri pe zi (dar mai lungi, de o ora si jumatate poate chiar doua uneori). Amandoi bebelusii sunt obisnuiti sa adoarma fie in sistem, fie la san, asa ca singura sincronizare a fost… modul de adormire al copiilor 🙂 Ceea ce a fost grozav pentru ca intelegeam perfect situatia celuilalt. Existau exceptii de la programul acesta standard, mai ales cand plecam toata ziua, insa in general a fost o perioada destul de usoara. Ba chiar foarte buna as putea spune, avand in vedere ca am prins fix ultimele doua saptamani inainte de intrarea in cel de-al saselea salt mental 😀 

La copiii mari lucrurile sunt destul de simple si la capitolul somn (doamne cat de usor si previzibil mi se pare ca devine totul dupa doi ani :D). Ariana nu mai doarme deloc (are aproape cinci ani) iar Alexei doarme de regula la pranz, insa in zilele foarte pline, care ii plac foarte mult si il solicita (cand mergeam la plaja sau cand faceam ceva ce i se parea foarte interesant) sarea peste somnul de pranz. Dar in conditii normale doarme doua ore la pranz (daca suntem acasa, in pat) sau 30-40 minute, maxim o ora daca suntem in masina sau in daca adoarme in carucior. Au mai fost si situatii in care a adormit in masina si si-a continuat somnul in carucior timp de trei ore :))) Dar asta de regula se intampla dupa vreo doua trei zile in care nu a dormit la pranz, deci exceptie 🙂 

Mancarea copiilor

Din nou, cu copiii mari nu am avut emotii, stiam ca ei pot manca orice deja, inclusiv mancare de la restaurant, la fel ca noi. Cu cei mici insa a fost mai complicat, fiind amandoi la inceput de diversificare si cu multe alimente inca neintroduse in alimentatie. Am stabilit inca de la inceput un “plan de atac”. Am luat un singur aparat de gatit la abur si blenduit (l-am luat noi pentru ca aveam unul foarte mic si usor si practic pentru calatorii – Baby Breeza se numeste) si gateam in fiecare zi pentru micuti, fiecare dintre noi, pe rand. Stabileam la inceputul zilei ce vrei sa gatim, faceam o data pe zi mancarea si o imparteam intre micuti. Avand toate cele trei mese introduse, era destul de solicitant sa le pregatim bebelusilor. Da, pare ca doar tai si pui la aburit si blenduit, dar ne lua destul de mult timp, iar in zilele in care plecam mult de acasa trebuia sa ne organizam foarte bine. Micul dejun era in general mix de fructe (nu am avut o varietate foarte mare in supermarketurile mari precum Lidl, Mercadona sau Spar, dar ne-am descurcat). Pranzul intotdeauna legume diverse cu proteina (carne de pui, ou, branza de casa din lapte de capra) iar cina fie ce ramanea de la pranz, fie legume simple, fie iaurt grecesc. Nu am vrut sa introducem foarte multe alimente noi, nu am vrut sa riscam sa aiba reactii alergice (Anastasia oricum pare ca are o mini reactie alergica la unele fructe, i se inroseste coltul ochiului drept, insa inca nu ne-am dat seama cand si ce anume declanseaza roseata, dar suntem destul de precauti). In zilele in care plecam de acasa mai mult timp pregateam niste recipiente cu mancare si ii hraneam pe drum (luam dupa noi lingurite, servetele, tot ce ne trebuia ca sa ii hranim in deplasare fara prea multa murdarie). Iar acasa am preferat sa ii hranim mai mult mancarea blenduita (chiar daca Anastasia prefera parca mancarea mai texturata, nu chiar pasta) pentru ca ne era un pic mai usor logistic. Nu voiam oricum sa riscam sa patam peretii casei in care stateam (amandoi bebelusii nostri fiind foarte… expansivi la masa :D). Insa desi a fost un pic de stres cu mancarea celor mici (cred ca vom ajunge atat eu, cat si Claudia, sa ne visam reciproc intrebandu-ne obsesiv “deci ce le gatim azi copiilor mici?” :D) ne-am descurcat onorabil. Iar micutii par ca au luat in greutate chiar bine in aceasta vacanta, le-a priit aerul din Canare 😀 

Ce cred ca ar fi interesant de facut pentru urmatoarea vacanta de acest tip ar fi un meniu pe zile, in care sa ne notam si sa decidem exact ce vrem sa gatim. In felul acesta ne-ar fi mai usor sa ne asiguram ca le dam un meniu variat (si ca nu repetam aceleasi mancaruri mai multe zile la rand, cum am cam facut noi acum) si ne-ar fi mai organizate cumparaturile (noi eram cam haotici, cumparam ba prea multe, ba prea putine si mereu uitam cate ceva esential). Si in final am cheltuit destul de mult pe mancare iar multe ne-au ramas neatinse. 

Mancarea noastra

Vai doamne, cand ma gandesc la mancarea din insulele Canare, imi vin in minte numai papas arrugadas :)) Care desi sunt tareee buni, atatia astfel de cartofi am mancat in aceste doua saptamani ca nu vreaaaau sa mai aud curand de nicio mancare facuta cu cartofi! Fie ei copti, fierti, la cuptor sau oricum altfel :))) Insa trebuie sa recunosc ca ne-au placut atat de mult cartofii acestia, ca ne-am comandat zi de zi cate o portie de la restaurantul din apropierea casei (Don Pepe se numeste si deseori am mancat aici). De fapt, nu cartofii in sine erau “vedeta”, pentru ca acestia erau pur si simplu niste cartofi noi fierti, acoperiti cu o crusta de sare, gustosi dar niste simpli cartofi fierti. Ci sosurile cu care veneau, mojo rojo si mojo verde (un sos rosu si unul verde). Cel rosu este un sos cu usturoi (mult) si chilli, un picut picant (pentru gustul meu de mare iubitoare de mancaruri extrem de picante) iar cel verde are patrunjel si usturoi. Amandoua sunt delicios de bune 🙂 Si pentru in vacanta e rasfat (chiar si cand e o vacanta lunga :D) uneori mancam papas arrugadas si cu sos aioli (maioneza cu usturoi), adus de regula ca starter cam la orice restaurant, cu paine calda. Inafara abuzului de papas arrugadas, am mancat foarte multe fructe de mare, peste proaspat si… paella 🙂 Am gatit de multe ori si acasa, au fost destul de multe zile in care am preferat sa gatim la cazare (aveam absolut tot ce ne trebuia acolo, fiind casa in care proprietarii chiar locuiau, nu doar o inchiriau, nu ne-a lipsit absolut nimic). Recunosc insa ca mi-au lipsit mancarurile mai usoare in aceste doua saptamani, a fost un dezmat complet 🙂 

Cum ne-am deplasat cu copiii pe insula

Am avut cu noi un carucior (partea sport a caruciorului Babyzen Yoyo) si sistemul de purtare (de fapt doua, o Manduca XT si un sistem Duo Studio Romeo in care din pacate nu prea mai vrea sa stea). In ultimele plecari am observat ca acesta e modul in care ne descurcam cel mai bine, mai ales ca Anastasia doarme cel mai bine in sistem (la Andrei, culmea, nu la mine). Alexei inca foloseste foarte mult caruciorul (inclusiv pentru somnul de pranz de multe ori) asa ca ne-a fost de mare ajutor caruciorul (de fapt ne-ar fi fost imposibil fara). Bineinteles, au fost si locatii unde nu l-am folosit (la plaje, la dune). Am fi vrut sa ajungem si la canion si sa urcam pe un vulcan (unde ar fi fost niste trasee de cativa kilometri de mers pe jos si unde intentionam sa mergem cu Alexei pe jos si apoi pus in sistemul Manduca, in spatele unuia dintre noi iar Anastasia in cel de-al doilea sistem) insa din pacate nu am reusit sa ajungem (Andrei a avut niste zile mai pline la birou si nu ne-a ramas suficient timp dupa amiaza cand incheia lucratul). 

Activitati pentru copii

Nu am avut in plan sa facem prea multe “activitati” cu cei mici. Scopul acestei plecari a fost pur si simplu sa ne bucuram de o destinatie calduroasa si sa stam cat mai mult timp afara, in mare parte la plaja si la piscina. Spre deosebire de ultima vacanta, cea in Dubai, cand am avut fiecare zi planificata de dimineata pana seara, Fuerteventura a fost la polul complet opus. Au fost zile in care nu am facut mai nimic, zile in care am fost pe aceleasi plaje din apropierea cazarii, zile in care am stat de dimineata pana seara doar la piscina cazarii. Si a fost minunat asa. Pentru copii oricum era totul fascinant (de altfel si pentru noi) si simplul fapt ca mergeam la plaja, ca se jucau cateva ore in nisip sau ca alergau pe marginea oceanului era o “activitate” suficienta. Ce am facut insa in mod special pentru ei a fost sa mergem la Oasis Wildlife, din sudul insulei, o gradina zoologica mai atipica. Mie sincer nu imi place sa mergem la gradini zoologice si incercam sa ii explicam lui Alexei ca locul animalelor este in habitatul lor, nu in captivitate, insa pentru ca aceasta era atat de apreciata si laudata, am zis ca nu ar fi o idee rea. Si intr-adevar, a fost o experienta draguta, cred ca cel mai impresionant pentru Alexei a fost ca a putut sa vada girafele foarte de aproape.