Scotia – Isle of Skye

Doua ore si jumatate pana pe Skye. Dar partea cea mai tare e ca drumul acesta face parte din North Coast 500, asa ca nu ne mai plangem ca n-am ajuns si pe cel mai tare drum al Scotiei, care rivalizeaza cu Route 66-ul americanilor. Si adevarul e ca e cam minunat. Te mai incurca ici pe colo rulotele englezoilor pasionati de mers cu casa dupa ei pe drumuri inguste, dar fie, e loc pentru toata lumea. Si wait for it… Trecem de curba asta, si inca una, si uite acum ultimaaa… Si-apare in toata splendoarea, luminat de soarele incredibil de puternic pentru o zi in care s-anuntase ploaie. Eilean Donan, inconjurat de ape si de o lumina fascinanta, ni se arata in sfarsit in cale. Si nu, de data asta nu e postcard, nici poza de pe internet. De data asta suntem pe bune in fata lui. Si-acum s-o spunem pe aia buna. Daca vii aici la 12 ziua, cum am facut noi, e cam ca-n articolele alea cu Reality vs Expectation in materie de travel. Iti imaginezi castelul singuratic si dramatic si tu prinzand artistic cel mai cel din cadre, eventual si-un golden hour, si-un par in vant. Problema e ca in realitate, in jurul tau ai sa vezi sute de chinezi topaind la poze, zeci de autocare si o coada pana la iesire la casa de bilete. Dissapointment total. Dar nu e nicio problema, drumul de intoarcere spre Glasgow tot p-aici trece. Asa ca slava cerului, vedem castelul aproape de apus, fix la inchidere. Si nu ca n-ar merita cele 7 lire cat costa vizitarea castelului, dar daca esti on a budget, la terminarea programului nu mai e nimeni la casa de bilete, si poti intra pe linistit (si fara bani) pe drumul spre castel si chiar si in curte. N-apuci sa vezi castelul si pe dinauntru, dar macar poti da o tura pe exterior. Unde mai pui ca nu mai vezi nici tipenie de chinez. Sau de autocar. Esti tu, castelul si cadrul tau perfect. Asta asa, ca pont, pentru cei carora nu prea le place turismul de masa πŸ™‚

Bun, mai avem o aruncatura de bat pana pe Skye. Β Trecem prin Kyle of Lochalsh, vrem sa bagam benzina, ne razgandim ca doar n-om fi nebuni sa dam 1,29 lire pe litrul de petrol, apoi urcam pe podul catre Skye. Om fi noi fascinanti si impresionati de pod, insa localnicilor nu prea le e drag. A fost construit in ’95 si de-atunci chipurile Skye nu mai e ce-a fost odata. Au invadat turistii cea mai romantica insula a scotienilor si au transformat-o in rau. A devenit supra populata, aglomerata, s-au construit drumuri, asfalturi si parca s-a dus din aerul de-odata. Mai scottish people, asa o fi, nu va contrazicem, insa noua ne pare extrem de remote Isle of Skye! E drept ca drumul este asfaltat si pe alocuri prea aglomerat, insa peisajele sunt bestiale si cat se poate de neatinse de piciorus de turist. Printre woaaa-uri si whiiii-uri si clinchet de blizuri si rafale de aparat foto, ne indreptam rapid catre Portree, capitala insulei Skye. Neaparat vreau sa ajungem in port, sa vedem casutele colorate, care nu stiu de unde si pana unde, dar mi-aduc aminte de Curacao-ul olandezilor. Nu dati cu pietre, stiu ca n-au nicio treaba. Si la nici o ora de cand am plecat de la Eilean Donan am si ajuns in port. Miros de fish and chips inca de cand am coborat treptele catre port. Si da, casutele colorate ne asteapta, la fel si cele cateva zeci de barcute pierdute in larg. Care mi-aduc aminte de Coasta de Azur. Asa, fa praf identitatea scotiana, nu le e de ajuns sarmanilor ca ii confunda lumea cu englezii.

Parca ar merge o cafea la un inn traditional. Ii dam Ioanei se ne caute unul in preajma. Si ne serveste rapid Cuillin Hill, in varf de deal (sau munte?!), de unde se vede priveliste catre intregul Portree. E liniste de-auzi si albina bazaind langa zaharul pentru cafea. Iar privelistea te lasa fara grai. Ok, sa stabilim o chestie. “Privelistea e dementiala/fabuloasa/fascinanta etc” va deveni laitmotivul excursiei in Scotiei. Pentru a nu plictisi audienta cu aceeasi expresie lipsita de neinspiratie, facem un alias, inlocuim frumos cu X, si ori de cate ori o fi de exclamat referitor la peisaje, scoatem X-ul la inaintare. Ok, hai ca aberezi.

O luam spre nord? Bun, Ioana du-ne la Old Man of Storr. E ora 2 deja, iar la 5 cel tarziu trebuie sa ajungem pe partea cealalta a insulei, la Talisker Distillery. Unde mai pui si drumul de cinci ore pana in Lanark, urmatoarea cazare. Ei, who cares?! Cine se gandeste la planificat corect timpul cand se afla pe Skye?! Let’s enjoy the view. Trecem pe langa Old Man of Storr si avem, slava cerului, inspiratia sa nu urcam pana la el. E plin de oameni, masina, rulote si chinezi. Urcam putin pe A855 si uite numai bine ce priveliste frumoasa avem spre stanci. Si la o aruncatura de bat avem Kilt Rock, roca sculptata de vant, ploaie si apa in asa fel incat seamana cu pliurile unui kilt traditional. Parcam Fiat-ul intr-o groapa, singurul loc liber in parcare, si mergem catre marginea stancii. Uite si o cascada langa kilt. Privelistea e… X! X! X! De trei ori X!

[…… Cititi intregul articol aici …..]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s