Stim, stim, il tot ridicam in slavi ca fiind cel mai bun preparat traditional canadian, cand de fapt si de drept sunt altele poate si mai apetisante sau si mai faimoase. Dar poutine-ul are locul lui special in topul preferintelor culinare al tuturor celor care au ajuns in Canada 🙂 Desi toata nebunia a inceput in Quebec-ul rural, undeva pe la 1950, initial nu era nici pe departe atat de popular si apreciat cum e acum. A fost “ïnventat” ca o improvizatie de mancare simpla, rapida si gustoasa pentru satenii din regiunea Quebec. Si cum in preajma erau o multime de fabrici de branza, care produceau faimoasa branza “scartaietoare”, oamenii s-au gandit sa adauge deja consacratilor cartofi prajiti cateva bucatele generoase de branza. Si-acum sa fim seriosi… cui nu-i plac cartofii prajiti cu branza pe deasupra?!
Dar uite ca dupa ceva vreme oamenii au inceput sa nu mai fie atat de incantati de varianta initiala a poutine-ului, pentru ca se raceau prea repede cartofii. Asa ca unui bucatar mai iscusit i-a venit ideea sa adauge peste cartofi si branza putin sos ramas de la carnurile gatite in timpul zilei. Si uite-asa a aparut sosul gravy in poutine-ul de astazi. Nu se stie sigur cine a “asamblat” toata combinatia aceasta, care in argoul quebecos s-ar traduce ca “mizerie”, “murdarie” sau “dezordine” – nici nu e de mirare la cum arata poutine-ul, insa sunt cateva restaurante care isi disputa titlul de inventantor al poutine-ului. Si Le Roy Jucep, un restaurant din Drummondville, la vreo suta de kilometri de Montreal, pare sa fie cel mai aproape de originile poutine-ului.
In orasele mai mari, precum Quebec si Montreal, poutine-ul a ajuns ca un snack sau ca mancare stradala, in special la festivalurile de mancare Food Trucks. Dar nicio grija, poutine-ul a aparut si pe meniurile lanturilor fast food, inca de la aparitia lor in Quebec sau Montreal. Iar primul poutine fast-food a fost introdus in meniul celor de la Burger King, in 1987. Par sa aiba ceva traditie, nu gluma 🙂 Si nici McDonald’s-ul nu s-a lasat mai prejos, pentru ca in 1990 l-au inclus si ei in meniu. Si daca asta nu e de ajuns, ei bine s-a mers chiar mai departe decat atat, pentru ca surpriza! Exista si o bautura cu aroma de poutine! Jones Soda cu aroma de poutine :)) Cititi aici detalii, este de-a dreptul hilar! 🙂
In prezent, poutine-ul clasic pierde teren in favoarea poutine-urilor reinventate. Inafara de cartofi si branza care scartaie, poti gasi poutine cu carne afumata, poutine italienesc cu sos de spaghete in loc de sosul de carne, poutine vegetarian cu sos de ciuperci in locul sosului original, poutine cu sirop de artar (!!!), pizza de poutine, poutine cu foie gras, poutine cu homar si cate si mai cate. Practic orice combinatie doresti, o poti avea, pentru ca cele mai multe poutinarii iti ofera si varianta custom made. Pur si simplu bifezi ce vrei sa ai in poutine, si aia primesti! Iar restaurantele mai de fita s-au adaptat si ele cerintelor pietei si au adus in meniuri variante mai luxoase ale clasicului poutine. Cum se intampla la Au Pied de Cochon, cu poutine cu foie gras, sau la Garde Manger cu poutine-ul cu homar.
Concluzia poate fi doar una: orice preferinte culinare ai avea, trebuie sa incerci poutine-ul. Oricat de obsedat ai fi de diete si slabit si mancat sanatos, trebuie sa incerci poutine-ul. Si mai important decat atat, trebuie SA NU TE SIMTI VINOVAT pentru cele poate mai bine de 1000 de calorii cat contine o poutina generoasa 🙂 Ai sa vezi ca dupa ce o incerci o data, o singura data, ai sa intelegi de ce e isteria asta cu poutine-ul in toata Canada. Si de ce o gasesti pe toate drumurile, de ce se organizeaza campionate de mancat poutine, de ce canadienii o considera mancarea lor nationala si de ce si alte continente incep usor, usor sa intre in joc 🙂 Nu de alta, dar Franta are cateva restaurante tare renumite pentru poutine 🙂
prinlume.com 
One thought on “Povestea lui Poutine”