A midsummer night’s dream… in Amsterdam

Miroase a cafea proaspat rasnita si a croissante calde, cu unt. O sticla de Prosecco rece si doua pahare de sticla, cu picior lung, ne asteapta pe pervaz. Deschid larg fereastra din living. Vecinul de pe barca din fata cladirii noastre isi pregateste si el micul dejun. Sau brunch-ul mai degraba, pentru ca pare sa fie trecut de 12. Caut pernele verzi, in dungi, si le asez meticulos pe pervazul lat din fata geamului, unde de obicei stau sa citesc. Torn cafeaua fierbinte in doua cani uriase, primite cadou de Craciun de la parinti. Ne asezam comod peste marea de perne, ne luam Kindle-ul aproape si ne uitam inspre canal. Pare sa fie soare astazi, terasele si strazile sunt pline de oameni. Mai stam putin si-apoi iesim si noi sa ne plimbam?

Sorb ultima gura de cafea, apoi imi iau rapid palaria neagra, cu boruri largi si Polaroidul. Coboram treptele de la etajul trei al cladirii. Stam la mansarda, intr-o casa veche, de la 1700, de pe canalul Singel. Nu are lift, si desi este recent renovata, se simt inca urmele de vechi. Scartaie podelele atunci cand calcam si spatiul este minuscul pe scara interioara. Mi-aduc si-acum aminte cat ma panica cladirea asta atunci cand agentul imobiliar ne-a aratat-o pentru prima oara. Cat imi parea de inclinata si de veche si cum imi parea ca avea sa se darame dintr-un moment in altul. Acum imi place. Imi place de mor! Imi place mirosul de vechi, imi place ca e inclinata si ca se sprijina pe casa de langa. Imi place chiar si scartaitul podelelor. Imi plac si pisicile vecinilor, care se perinda cat e ziua de lunga pe scari. Iar cel mai mult imi place livingul nostru minuscul, in care abia am putut sa bagam canapeaua de la Ikea pe geam, cu ajutorul scripetelui de pe fatada. Cu peretii de caramida rece si fereastra asta perfecta, uriasa, pana in tavan, cu pervazul lat pe care l-am transformat in canapea pentru citit si luat cafeaua. Si cu privelistea dementiala catre canal. De care nu ma satur!! Si pe care o fotografiez in fiecare dimineata. Am umplut Instagram-ul de poze cu canalul Singel vazut din livingul nostru!

In fiecare seara ne plimbam pe canale. Le stim ca-n palma deja, dar de fiecare data gasim cate un loc neexplorat. O terasa nou deschisa, o gradina ascunsa, o cladire pe care inca n-am descoperit-o. Si zi de zi mancam stroopwafles! Zi de zi, fara gres! M-am ingrasat trei kilograme in sase luni si pun totul pe seama stroopwafles-urilor! Dar nu renunt la ele nici vorba! Si-apoi… Sandwichul cu hering… O dementa! Si nu de-oriunde. Nu din centru, de la tarabele fancy, viu colorate, care au de toate, de parca ai fi fata meniului de la Nordsee. No, nu de acolo. Ci de la batranelul din colt, cu ghereta lui mobila, nevopsita, cu copertina in dungi rosii. E fost pescar si locuieste de fel in Marken, dar zi de zi face naveta in Amsterdam, si-aduce peste proaspat. N-are altceva decat hering. Si-l vinde asa simplu, sau pus in chifle pufoase si calde, cu castraveti murati si bucatele mici de ceapa. Le taie marunt, marunt, chipurile au gust mai bun asa.

Si-am invatat sa merg pe bicicleta! Pe bicicleta mare, de uriasi, cum au toti olandezii. Si zi de zi merg la atelier pe bicicleta. Imi pun trusa de cusut in cosuletul de paie din fata si in mai putin de 30 de minute sunt la “birou”. Am vandut masina inainte de a pleca si nu ne pare rau. E asa bine fara!

In weekenduri plecam de nebuni. Unde vedem cu ochii. Mergem in gara si ne suim in primul tren. Indiferent de destinatie. Iar cand ne-ntoarcem, trecem sa vedem heavy-urile de pe platforma de spotting de langa Hoofddorp. Si-apoi negresit mancam la Madre Maria, aproape de Dam Square. Ne intoarcem acasa cu burtile pline si ne asezam fiecare pe canapeaua lui: el pe canapeaua alba, minuscula, de la Ikea, citind carti in olandeza, eu pe canapeaua improvizata din fata ferestrei, citind carti in spaniola. Imi vorbeste in olandeza, doar doar s-o prinde ceva de mine si invat sa comunic in olandeza. Ii raspund ignoranta in romana. Nu vreau sa vorbesc limba celor multi de H πŸ™‚ “


Suna alarma telefonului in disperare.

– Buna dimineata somnorila, nu ai de gand sa te trezesti astazi? πŸ™‚
– Sa ma trezesc?!… Dar… Madre Maria, canalul Singel, pernele verzi pe care le-am cusut pentru canapeaua de pe pervaz, livingul minuscul, pisicile vecinilor???!

Am avut pentru a n-a oara acelasi vis. Acela de a ne muta in Amsterdam si de a locui intr-o casa pe canal. Imi arunc suparata plapuma peste cap si ma cuibaresc in pat. Azi nu ma mai trezesc!

One thought on “A midsummer night’s dream… in Amsterdam

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s