Si uite c-am facut ce-am facut si am ajuns din nou in fata tabelei de plecari din Otopeni, cu trollerul burdusit dupa noi si cu o mare, dar foarte mare… FOAME. Foame de tortellini proaspat facuti la Paolo Atti & Figli, ori tagliatelle al ragu, care hei, nu sunt spaghete bologneze! Foame de mortadella si lasagna, parmigiano si poate-o pizza si-un gelato. Pofta de vin, vin bun de Toscana, ca doar e la o aruncatura de bat de Emilia Romagna. Si uite-asa pricepem ce e cu “La Grasa”. Si cand ne-o trece disperarea cu mancarea italienilor, sa dam o fuga-n Piazza Maggiore si-apoi sa ne pierdem prin Quadrilatero, in speranta ca poate, poate, nu o fi chiar toata piata inchisa pe timp de iarna. Si de ne-or tine picioarele (si hainele de frig), sa mergem sus la Basilica San Luca, pe drumul plin de arcade vechi de 1000 de ani. Portico-uri, cum le zic bolognezii. Si daca tot ardem caloria, sa ne urcam si-n turnul Asinelli. Si poate si in Garisenda. Nu de alta, dar sa nu ratam privelistea peste acoperisurile rosii ale cladirilor bologneze. Si hopa, de-aici vine treaba cu “La Rossa”. Si doar n-o sa ratam Universitatea, cea mai veche si mai faimoasa din intreaga lume. Si sala de anatomie, care-i fabuloasa. Si uite ca s-explica si “La Dotta”. Si dup-atata du-te vino, sa ne oprim la un Aperol si-o felie de pizza. Sau poate-o tura cu un Lamborghini rosu la Modena? 😀