Florianopolis – Dunele Joaquinei

Buna dimineata soare brazilian! Care soare, ca e 5 dimineata si e o bezna completa. Copacabana e scaldata in intuneric si se aud doar valuri agitate si cateva masini trecand in viteza pe Avenida Atlantica. Nu prindem rasaritul. Un ultim mind picture cu privelistea spre Sugar Loaf de pe balconul de la Rio Othon si-am plecat! Ne-asteapta un taxi negru in fata hotelului dar nu e panica, nu ne cere pret de radio taxi. 40 de reali pana la Santos Dumont, numai bine. Suntem in intarziere, mai e o ora si ne decoleaza avionul spre Campinas.

Intram rapid in aeroport si cautam cu disperare check in, baggage drop off, poarta si… CANCELLED! Avionul nostru este anulat! Zborul Azul catre Florianopolis prin Campinas e marcat frumos cu rosu ca anulat. Ne sta inima-n loc pentru cateva minute si-apoi fuga la ghiseul celor de la Azul. O anulare de zbor cu o zi inainte nu pare sa fie ceva nemaivazut sau nemaipomenit pe aici. Asa ca nimeni nu se grabeste, nimeni nu se agita, nimeni nu vocifereaza. Doar noi, stresatii de europeni, ne cerem inversunati drepturile. Ni se raspunde simplu ca avem doua optiuni: fie luam un zbor tarziu dar direct catre Florianopolis, fie luam zborul de… ACUM, fix acum, catre Navegantes si-apoi taxi vreo ora sau doua pana in Florianopolis. Intoarcem pe dos de sapte ori variantele si in final alegem Navegantes, in speranta ca nu ne va tepui nimeni cu taxiul si ca nu va fi nevoie sa platim transferul pana in Florianopolis. Ajungem rapid in Navegantes, si intocmai cum ne asteptam, nici urma de ghiseu deschis la cei de la Azul. Si nici urma de taxi care sa ne duca in Floripa. Fa n drumuri in sus si-n jos sa dai de cineva cu care sa te intelegi in portughezo-spaniolo-englezo ca in final sa se rezolve problema la fixul fixului si sa nu ratam microbuzul din fata aeroportului, care tocmai ce se pregatea de plecare.

Phiu, suntem pe drum. O ora de transfer inseamna de fapt doua in timp brazilian, dar nu e nicio graba pan’ la urma. Numai bine mai vedem peisaj terestru autentic, ca de avioane am tot avut parte. Si uite c-am ajuns numaidecat in partea continentala a orasului Florianopolis, trecem podul catre insula (nu cel faimos, ca pare inchis pentru consolidare) si deja suntem la ghiseul Budget din aeroport, gata sa ne luam VW-ul Voyage. Si am pornit din nou la drum pana in nordul insulei, in Canasvieiras. Trecem printre cartiere de case colorate, cocotate in munti, intocmai ca favelele din Rio, apoi Ioana anunta in bord ca am ajuns la destinatie: Hotel Praia Palace cu iz de arabesc. De ce arabesc? Pai pentru ca sunt foarte multi imigranti din tarile arabe in Brazilia, in special din Liban si Siria. Ei si asa se explica si de ce exista asa multe restaurante libaneze in Florianopolis si Rio. Nu c-am avea o problema, humusul merge numai bine cu feijoa si arroz si bacalao πŸ™‚

Canasvieiras e o statiune turistica din nordul insulei Florianopolis, plina de restaurante, buticuri de suveniruri si chinezarii si multi, tare multi vanzatori ambulanti. Un fel de mare bazar turcesc, unde gasesti de toate pentru toti. Nu e tocmai piesa de rezistenta a Florianopolisului, insa cazarile sunt ieftine, si cum avem masina inchiriata, nu prea conteaza unde stam.

Facem un tur printre buticuri si la fel ca orice turist ajuns in Brazilia, ne pierdem mintile in magazine de papuci de plaja Havaianas. Ca-s ieftini si colorati si merita cei 20 de lei cat costa. Unde mai pui ca-i poti si personaliza dupa bunul tau plac. Facem un stoc de cinci perechi inca din prima zi, de parca intreaga viata avem sa o traim in papuci Havaianas πŸ™‚ Si ni se face foame si pofta de o nuca de cocos la unul dintre restaurantele de pe plaja. Se striga dupa noi inca din drum. Ca au si interneti, si muzica si entertainment. Si vezi cum incep sa danseze samba, doar doar sa te convinga sa te-asezi la ei. Simpatici, n-ai ce zice. Nu rupe unu’ boaba de engleza, dar ne riscam si mergem pe recomandarea lor. Peste si cartofi si orez si salata, tudo incluido. Daca asa s-o zice-n portugheza, ca tare mai amestecam cuvintele intre ele. Si-o bere Brahma, ca sa fie tacamul complet. Iar la final de zi, o caipirinha homemade la hotel. Un pic de lime zdrobit si amestecat cu zahar pudra, un pic de gheata si cachaca cat cuprinde! Nu facem rabat la cachaca, sa nu stricam gustul. Si uite ca e mai buna a noastra decat a amigo-ului de pe Ipanema πŸ™‚ La ora 9 seara suntem zombi. Dormim pana a doua zi neintorsi!

Dar ne trezim cu noaptea-n cap, ca doar e singura zi in care se anunta vreme decenta, fara ploaie si macar azi sa profitam de un pic de plaja. Si dintre toate cele peste 40 de plaje din Florianopolis, o alegem pe cea mai interesanta: Praia da Joaquina. O plaja uriasa, ce pare ca nu se mai termina, cu nisip fin de nici nu-l simti cand calci pe el, cu valuri mari si multu, tare multi surferi. E paradisul surferilor aici, in apele reci si agitate din estul insulei, cu deschidere la ocean.

Iar dupa plaja sunt faimoasele dune de nisip, cunoscute pentru sand boarding. Am aflat si noi cu ocazia asta ca sand boardingul nu a fost inventat in deserturile din tarile arabe, cu aici, in Brazilia! Si unde mai pui ca este si foarte ieftin sa incerci sportul acesta, aproximativ 5 dolari americani pentru o ora. Dar uite ca nu am facut-o, pantele pareau cam prea abrupte pentru niste anti talente ca noi la orice tip de boarding, fie el pe nisip, zapada, apa sau orice πŸ™‚

Asa ca am pus noi frumos prosopul pe dunele nisipoase si am levenit la soarele ascuns in nori. Pentru ca da, am cam comis-o. Am ales sa mergem in Florianopolis fara sa verificam ca in perioada aceasta din an nu este sezon de plaja. Dar ni se iarta greseala, pentru ca ne-am zapacit in prea multe variante grozave de mers in Brazilia si ne-a iesit din cap faptul ca tara asta se intinde pe ceva suprafata de la nord la sud. Nu este toata in preajma Ecuatorului, la caldurica si soare arzator all year long. Dar de, cand nu ai suficient timp sa vezi prea multe si ai de ales doar una dintr-o lista pe care se afla Fernando da Noronha (ce nebunie de insula!), Recife sau Fortaleza sau de ce nu, Natal, dunele de la Jericoacoira, Salvador cu baiane si afro brazilieni si case colorate, cascada de la Iguacu, Manaus si jungla amazoniana, Florianopolis si alte cateva… O cam iei razna! Dar nu e bai, cel putin am ales cea mai posh insula din Brazilia, locul cu cea mai mica rata a infractionalitatii din Brazilia. Si dupa cate rele am auzit despre Rio, parca avem nevoie de ceva mai calm. Si pana la urma, extra sezon inseamna preturi mai mici, mai putina lume si mai ales mai putin trafic. Pentru ca in perioada de varf traficul e infernal, se sta la cozi de ore in sir din cauza faptului ca nu exista foarte multe drumuri.

Asa ca bine am facut ca am venit in extra sezon! Trecem pe langa Laguna Conceicao, apoi oprim rapid la Praia da Mole. Acelasi tip de plaja uriasa, apa rece, valuri uriase si multi surferi. Are de toate, mai putin vreme frumoasa πŸ™‚

Asa ca incheiem seara apoteotic cu o masa traditionala (sau nu?!) la cea mai cunoscuta hamburgheserie din Canasvieiras. Ca doar nu am ajuns pana-n Brazilia si nu incercam carnea de vita reinterpretata in versiune americana. Vecinii argentinieni si-au pus amprenta pe gastronomia locala, iar angajatii uruguayeni au facut o combinatie nordo-sudo americano si au facut cel mai grozav hamburger din zona. Pentru vegetarieni n-avem prea multe optiuni, dar se rezolva rapid un pao tradicional si-un sos decadent de guacamole, plus o bere braziliana. Sau o caipirinha, dupa preferinte. N-avem vreme? N-avem soare? N-avem plaja? Sem problema, facem tur culinar al insulei Florianopolis. Suntem mai castigati chiar πŸ˜€

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s