Intentia noastra initiala a fost ca la final de noiembrie sa plecam neaparat intr-o vacanta, ca sa profitam de cele doua zile libere. Undeva negresit la vreme mai buna, ca sa scapam de imbracat copiii in sapte straturi. Planuisem sa alegem Dubai insa pentru ca am realizat tarziu ca pasaportul meu expira in februarie (si aveam nevoie de o valabilitate de minim sase luni pentru Dubai) si nu aveam suficient timp sa il refac, ne-am razgandit pe ultima suta de metri. Si cum in Europa nu aveam foarte multe optiuni de destinatii mai calduroase iar pretentiile noastre sunt infernale acum ca avem doi copii (sa fie zbor direct, fara escala, sa nu fie foarte lung, sa fie orar de zbor bun pentru somnul copiilor, sa nu coste o avere acum ca platim trei bilete, sa avem ce sa facem cu copiii odata ajunsi acolo si lista poate continua), ne-am gandit ca Malta ar putea fi o destinatie buna. Ne-a incantat in primul rand faptul ca era o tara noua, un loc nou care sa ne motiveze sa cautam si sa descoperim locuri de vazut, de mancat, sa exploram curiosi si entuziasmati. De cand cu pandemia si cu lipsa calatoriilor ne-am propus sa calatorim mai… constient. Fara bilete de avion luate impulsiv doar pentru ca au un pret bun, fara mers a zecea oara in aceeasi destinatie, fara multe dintre obiceiurile nu tocmai sanatoase pe care le aveam inainte sa inceapa toata nebunia aceasta. 

Avion

Aveam doua optiuni de zbor, Ryanair si Wizzair, am ales Ryanair pentru ca ni s-a parut mai bun orarul de zbor. Cam acesta e de fapt criteriul principal dupa care alegem acum un zbor. Zborul de dus a fost dimineata insa nu foarte devreme (la ora 10) ceea ce a fost absolut perfect pentru noi. Copiii se trezesc la maxim ora 7, asa ca a fost o trezire perfect normala pentru ei, am luat micul dejun, nu ne-am grabit cu plecarea, nu ne-am agitat si nu am alergat prin aeroport ca sa nu intarziem. Intoarcerea a fost la 18:30, din nou o ora foarte buna pentru noi in teorie. In practica, am uitat insa sa luam in calcul cat de morocanosi sunt bebelusii cand li se apropie ora de somn de noapte si cat de atomic e Alexei cand trebuie sa doarma (pentru ca el “nu doarme NICIODATA!”). In plus a fost o zi fara somn la pranz la Alexei si cu dormit foarte putin si foarte rau pe timpul zilei la Anastasia (a intrat cu o zi inainte in al cincilea salt mental – o bucurie :D). Asa ca pana au adormit a fost un pic tensionata situatia. Adica pana a urcat toata lumea in avion, pana am decolat si pana a ajuns avionul la viteza de croaziera. Vreo 30 minute de tensiune sa zicem 🙂 Apoi bam, au adormit amandoi bustean, pana la destinatie. 

Legat de costuri, biletele de avion au fost 600 euro pentru toti patru. Trei bilete intregi pentru noi si Alexei, unul de infant (50 euro, taxa fixa pentru infant) si trei bagaje la cala. Andrei pune in costul avionului si costul parcarii la aeroport, asa ca il mentionez si pe acesta (270 lei). Am parcat in parcarea long term de la Otopeni, ni s-a parut cea mai comoda varianta pentru noi, ca sa nu punem pe nimeni pe drumuri. Nu a fost nevoie de test covid, nici la dus nici la intors, ni s-au cerut insa certificatele de vaccinare (si la dus si la intors). Au fost mai multe documente de completat pentru intrarea in Malta (cel mai bine ar fi de citit conditiile de calatorie de pe mae, pentru ca se schimba periodic nici nu are sens sa detaliem prea mult cum a fost la noi). La intrarea in Malta ni s-au cerut toate aceste documente (erau ghisee separate unde se verificau). La intoarcerea in tara Malta intrase pe lista galbena asa ca ni s-au verificat certificatele de vaccinare la controlul de pasapoarte (nu a durat mult din fericire, erau doar doua avioane aterizate la acel moment). 

Bagaje

Normal ca am avut o gramada de bagaje, desi am incercat sa luam cat mai putine lucruri cu noi. Am avut un troler mare, un troler mediu, unul mic, cate un ghiozdan de fiecare, o geanta de scutece, geanta de aparat, carucior si scoica. Atat. “Atat” :D. Si recunoastem ca ne-a fost greu. Atat de greu ca s-au oferit oamenii din aeroport/avion sa ne ajute cu caratul bagajelor in si din avion. Inca mai trebuie sa lucram la eficientizarea bagajelor, insa sincera sa fiu, singurul lucru la care am fi putut sa renuntam era geanta de scutece (si sigur vom renunta la ea in excursia urmatoare). In rest, toate ne erau absolut necesare, ba chiar am avut un singur carucior cu noi (desi ne-ar fi fost de folos sa le avem pe amandoua). Marea greseala a fost ca am luat mult prea multe haine pentru copii. Fiind o vreme “nedefinita” cum obisnuiesc eu sa ii spun, nici calda nici rece, mi s-a parut ca e nevoie de haine de toate tipurile. Si pentru vreme calda (au fost si 20 de grade in unele zile), si pentru frig (au fost si 12-13 in altele) si pentru ploaie (a plouat destul de mult) si pentru vant (oi doamne si ce vant). Asa ca am reusit performanta de a umple trolerul mare doar cu hainele si scutecele copiilor (si scaunul auto al lui Alexei, am totusi o scuza :D). Da, obisnuiesc sa pun scutece in bagaj si sa nu cumparam de acolo. E un obicei capatat dupa excursia in Vancouver cand Alexei avea 9 luni, cand am luat strictul necesar in ideea ca vom cumpara acelasi brand de scutece de la destinatie (lucru pe care l-am si facut de altfel). Insa desi era FIX acelasi pachet ca cel pe care il luam in Romania, a facut o iritatie de scutec absolut oribila cu care ne-am chinuit urmatoarele sase luni. De atunci iau intotdeauna scutece in bagaj cat sa ne ajunga pentru toata vacanta, cu riscul de a umple bagajul aiurea. 

Cazare 

Alegerea unei cazari a fost cea mai mare stradanie pentru noi 🙂 Ne-am gandit si razgandit de nu stim cate ori si ne-a fost foarte greu sa facem o alegere (care in final a fost un compromis pentru ca bineinteles ca nu puteam gasi ce ne doream). Si vom incepe cu ce ne doream: un spatiu mare, preferabil cu doua camere separate (ca sa ii putem adormi pe copii separat si sa nu se trezeasca unul pe altul), cu o bucatarie integrata sau cu micul dejun inclus, cu restaurante in apropiere (ca sa nu petrecem prea mult timp gatind) si… curatenie zilnica (daca nu avem acasa curatenie zi de zi, macar in vacanta :D). Am pornit de la ideea unui Airbnb pentru ca era cam singura varianta in care am fi putut sa avem aproape toate lucrurile pe care ni le doream, insa am gasit destul de putine variante, iar cele ramase pe short list trebuiau platite integral inainte, fara posibilitatea de a anula rezervarea si a ne recupera banii. Cum suntem patiti cu o situatie de acest tip din septembrie 2020, am preferat sa ne orientam catre o varianta unde puteam rezerva cu anulare gratuita. Sunt foarte multe hoteluri dragute in Malta, chiar a fost o decizie cumplit de grea de luat 🙂 In final am decis sa stam in Saint Julian’s, o statiune la 15 minute de condus de Valletta, ni s-a parut cea mai draguta locatie (recunosc ca eu am ales statiunea dupa ce am vazut niste poze cu Spinola Bay). Iar hotelul ales a fost Hilton Malta, pentru ca ne-a placut amandurora foarte mult cum arata si pentru ca avea pe booking.com recenzie de fabulos pentru mic dejun 😀 Daca ar fi dupa mine, as face un top al hotelurilor dupa mic dejun. Sau nu! As adauga o stea in plus hotelurilor cu mic dejun fabulos :))) Nu am putut sa alegem un apartament cu doua camere pentru ca hotelul era destul de plin si nu aveau disponibilitate pentru o perioada de zece zile, insa am luat o camera Family, mult mai mare decat o camera normala, cu terasa imensa (nu ne-a fost de folos oricum terasa, a fost destul de frig ca sa ne putem bucura de ea) si cu doua paturi matrimoniale pe care le-am unit (am facut un pat gigant). Nu a fost ideala situatia cu camera, dar ne-am descurcat. In situatiile mai dificile, incercam sa o adorm eu pe Anastasia in baie (suficient de mare cat sa pot face plimbari in cerc :D) in timp ce Andrei il adormea pe Alexei in camera mare, citindu-i. Da, au fost seri in care stateam si o ora in baie, insa… a fost cat de cat ok. Iar seara dupa ce adormeau copiii, ne uitam la Netflix pe laptop, cu castile in urechi (desi era televizor in camera, nu puteam sa riscam sa ii trezim). Dupa cum spuneam, nu a fost varianta ideala 🙂 Ar mai fi fost si varianta de a lua doua camere duble normale, una langa alta insa costurile ar fi fost duble. Daca am fi stat doar cateva zile posibil sa fi ales varianta aceasta insa pentru 10 zile… ni s-a parut prea mult. 

Un mic truc pe care l-am facut noi ca sa obinem un pret mai bun la cazare a fost urmatorul: am rezervat initial pe booking.com unde puteam anula gratuit cu pana la doua zile inainte de plecare. Costul era mai mare decat pe siteul celor de la Hilton (160 euro pe noapte fata de 125 pe site), dar aveam nevoie sa stim ca putem anula in caz ca se intampla orice. Cand s-a apropiat data in care aveau sa ni se ia banii de pe card, am anulat rezervarea si am rezervat pe site-ul hotelului direct, la un pret mai bun (non refundable insa). Cu aceasta vacanta, dupa cele zece nopti de cazare, am atins si statusul de Silver la Hilton, iuhu 🙂

Masina de Inchiriat

In mod normal, am vazut ca foarte multi oameni folosesc mijloacele de transport in comun pe insula (autobuze). Dar o sa fim foarte sinceri… nu foloseam transportul in comun nici cand eram doar noi, daramite acum cu doi copii si cu o situatie pandemica. Asa ca fara doar si poate am ales varianta de inchiria masina, mai ales ca fiind inafara sezonului costurile de inchiriere erau foarte mici (13 euro pe zi pentru o Kia Ceed). Sau in fine, asa ar fi trebuit sa fie, daca nu ne-ar fi obligat cei de la firma de inchirieri (Hertz) sa luam cea mai scumpa asigurare posibila (aproape 30 de euro pe zi, deci ni s-a triplat costul de inchiriere al masinii, cu un cost final de 43 euro pe zi). Nu e o tragedie, insa a fost o situatie neplacuta. Suntem obisnuiti sa inchiriem masini, am vazut reguli si reguli, in functie de tara in care inchiriam, suntem obisnuiti cu faptul ca agentii de la birourile de inchirieri incearca sa traga cat de mult pot de la client, in speranta ca va plati mai mult. Am vazut si ni s-au intamplat de toate. Ni s-au blocat sume colosale pe card (pana la returnarea masinii, in cazul in care se intampla ceva cu masina) si nu am avut nicio problema (oricum intotdeauna sunt mentionate sumele care se blocheaza pe siteul firmei de inchirieri si mai mereu difera de la tara la tara). Am fost fortati sa platim pentru benzina inainte de a ridica masina (e o metoda foarte cunoscuta de a incarca factura clientului, in mod normal trebuie sa existe optiunea de a returna masina cu rezervorul alimentat de noi). Si de departe cea mai intalnita “facatura” la companiile de inchirieri – asigurarea. Nu am luat NICIODATA asigurare pentru masinile inchiriate, nici macar cea mai de baza asigurare, dintr-un motiv simplu: cardul de credit acopera asigurarea masinilor de inchiriat (cel mai probabil mai toate cardurile de credit fac asta). In Malta insa am fost obligati sa luam cea mai scumpa asigurare pe motiv ca nu se poate altfel. Acum… ar fi fost ideal sa renuntam la rezervare, bineinteles. Si sa mergem la oricare birou de alaturi si sa luam o alta masina (fiind extra sezon si nefiind turisti mai deloc, erau sanse mari sa luam o masina mai buna in acelasi buget). Dar eram dupa zbor, aveam un milion de bagaje dupa noi si doi copii obositi. Nu aveam niciun chef nici de cearta, nici de umblat dupa alte masini (lucruri pe care evident ca le remarca si le exploateaza si agentii de la birourile de inchirieri) asa ca a trebuit sa jucam dupa regula lor. 

Problema a fost faptul ca cei de la Hertz Malta aveau una trecut pe site, alta in conditiile lor. Am inteles ulterior ca ar fi fost doar o franciza Hertz (motivul pentru care banuim ca nu am primit niciun raspuns de la Hertz Global). Cereau sa ne opreasca 1500 euro garantie pe card + costul de inchiriere insa acceptau doar cardul de pe care s-a facut rezervarea (intamplator card de credit). Cum nu aveam aceasta suma pe acel card am oferit varianta de a plati cu alte carduri (de debit) insa ni s-a spus ca nu este posibil. In schimb, cu asigurarea cumparata (cea full coverage) nu ni se mai oprea nicio suma pe card. Daca nu am fi primit multe mesaje si de la alte persoane care au fost pacalite in fel si chip la birourile de inchirieri masini din Malta, nici nu am fi mentionat acest incident, am fi considerat ca asta e, a fost o situatie aparte si am fi invatat doar ca trebuie sa avem cardurile de credit alimentate complet mereu. Dar vazand cate alte probleme au fost si la alte persoane, am povestit atat de detaliat pentru ca oricine altcineva inchiriaza masini in Malta sa se pregateasca mai bine (cu conditiile cerute si citite foarte atent), eventual intrebat inainte punctual, ce taxe sunt de achitat si ce sume se opresc pe card.

Condusul in Malta

In Malta se conduce “invers” 🙂 Fosta colonie britanica, masinile au volan pe partea dreapta si se conduce pe partea stanga a drumului. Pentru cine nu este obisnuit sa conduca “invers”, poate fi o provocare destul de mare, mai ales ca drumurile nu sunt tocmai grozav semnalizate. Intersectiile, giratoriile mai ales pot fi destul de dificil de inteles. Cel putin pentru Waze erau, ca deseori nu oferea cele mai bune indicatii de traseu 🙂 In plus, se conduce destul de haotic, cel putin asta am constatat noi. Au fost cateva situatii problematice in trafic din cauza unor neacordari de prioritate. Priori-ce?! 🙂 La ore de varf chiar este trafic, am stat deseori bara la bara (nimeream fara sa ne dam seama in cele mai nepotrivite ore de condus). Multe drumuri sunt foarte foarte inguste, mai ales in orase si in general, regulile sunt… ca sa fie incalcate 🙂 Insa am vazut condus mult mai rau in alte tari, deci nu am zice ca e atat de cumplit cum se povesteste. De fapt, in articolul acesta am citit si aflat multe lucruri interesante despre traficul in Malta si poate seta niste asteptari foare realiste legate de modul in care se conduce in Malta si traficul sau (link aici). 

Scaune auto

De cate ori am inchiriat masina cand am calatorit cu Alexei am avut parte de experiente neplacute. De la “ce inseamna rear facing?” in Dubai pana la cele mai murdare si uzate scaune auto in toate celelalte parti. Din pacate, nu am fost niciodata multumiti de scaunele auto inchiriate (e foarte posibil sa fim si noi foarte pretentiosi dar cred ca mai toti parintii de copii mici sunt). Asa ca am tot cautat alternative. Pentru Anastasia nu aveam o solutie prea grozava, a trebuit sa luam scoica. Exista insa o scoica cu “picioare” care se poate expanda si transforma in carucior, de la Doona (link aici), e minunata pentru calatorii, insa nu am vrut sa mai luam alt “device bebelusesc” (desi acum uitandu-ma din nou in link parca i-as vedea utilitatea :D). Acum chiar facem usor usor trecerea catre acelasi carucior pentru amandoi, in curand o vom muta si pe Anastasia in scaun auto pentru categoria de varsta 0-4 ani, nu avea rost sa mai investim intr-un astfel de carut. Ar fi fost nice to have, asa e, dar am zis ca nu. In schimb, am gasit o varianta interesanta pentru Alexei si anume scaunul auto pliabil Mifold Hifold (link aici). Nu este cel mai bun scaun pentru categoria lui de varsta insa are certificarea ADAC, este usor, este pliabil si “creste” odata cu copilul. Se prinde in centura masinii, nu are insa o pozitie de somn dar e un compromis bun pentru calatorii. 

Itinerariu

Am plecat cu gandul ca vom face si vom vedea ce vom putea. O diferenta uriasaaaaa fata de cum procedam de regula, cand umpleam liste intregi cu locuri de vazut, restaurante de incercat si tot felul de alte activitati pe care voiam neaparat sa le facem. Ei bine, in sfarsit ne-a venit mintea la cap si am invatat ca atunci cand ai copii, trebuie sa te adaptezi 🙂 Si sa ai asteptari… as vrea sa nu spun joase, dar nu am un cuvant mai bun. Sa nu ai asteptari mai deloc mai bine zis. A fost de ajutor si faptul ca stiam ca nu aveam sa prindem o vreme foarte buna, asa ca multe dintre atractiile cunoscute ale Maltei nu puteam oricum sa le vedem (plaje frumoase, Blue Grotto, Blue Lagoon etc). Asa ca itinerariul nostru a inclus doar insula principala, Malta (ar fi fost ideal sa mergem si pe Gozo si pe insula micuta Comino, insa pe vreme buna si calda, nicidecum pe ploaie si vant). Insa am avut suficiente de facut si de vazut. Cel mai probabil zece zile sunt prea multe pentru o vacanta in Malta, insa aveam nevoie de putina deconectare si plictiseala 🙂 O luam usor cu excursiile cu copiii, pana ne intram intr-un ritm mai dinamic.

Vom detalia intr-un articol separat tot ce am facut in Malta, insa foarte pe scurt am vazut Valletta (de cateva ori chiar), Mdina si satucul alaturat Rabat (amandoua minunate!), satul de pescari foarte renumit Marsaxlokk, satucul lui Popeye, statiunile Sliema si Saint Julian’s, Dingi Cliffs, plaja Golden Bay si am facut cateva activitati pentru Alexei (mers la acvariu, la locul de joaca al celor de la Playmobil sau la Esplora, un centru de stiinta si experimente). Au fost si zile in care nu am putut face mare lucru din cauza ploii, si zile mai lenese in care doar ne-am plimbat in statiunea unde am stat. Insa a fost exact genul de vacanta de care aveam nevoie. Nici relaxare de resort dar nici aventura cu umblat nebun zi de zi. A fost undeva la mijloc si a fost minunat. Ne-am linistit, ne-am relaxat (atat cat se poate cu doi copii mici, sa fim realisti :D) si am prins curaj sa facem si alte plecari impreuna cu ei 🙂