Malta cu doi copii mici

Malta a fost a doua vacanta in formula aceasta (noi zicem completa pentru ca vrem si insistam sa fie completa :D) si sinceri sa fim, ne-a dat curaj sa urmeze si altele. Bineinteles, o vacanta de cuplu ar fi fost complet diferita insa deja avem mai bine de trei ani de cand nu am mai calatorit singuri asa ca… aproape ca putem spune ca nu mai avem termen de comparatie 🙂 Pentru noi calatoritul cu copil/copii a devenit o normalitate si chiar daca recunoastem ca ne-am dori si vacante in doi, pentru moment sunt imposibile, asa ca avem doar doua optiuni: fie calatorim cu copiii, fie nu calatorim deloc. Alegem prima optiune ca sa ramanem… mentally sane si sa ne facem damblaua, pentru ca da, perioada aceasta pandemica si cea de dupa a doua nastere, fara calatorii, fara zboruri si cu foarte mult stat acasa a fost destul de greu de indurat. Asa ca faptul ca usor, usor am reinceput sa calatorim (bineinteles, in alt ritm si cu alta frecventa) ne ajuta psihic foarte mult. Iar in articolul acesta vom detalia cum a fost vacanta in Malta din perspectiva noastra, a unei familii cu doi copii mici (de trei ani si jumatate, respectiv cinci luni). 

De ce Malta?

Am ales destinatia dupa indelungi dezbateri. Andrei voia sa profite de cele doua zile libere de la stat (Sf. Andrei si 1 decembrie), era si oarecum presat de faptul ca trebuia sa consume mare parte din zilele de concediu pana la final de an, asa ca am decis ca orice ar fi, trebuie sa plecam undeva in perioada aceasta de final de noiembrie-inceput de decembrie. Si pentru ca am tot fost prin tara, am vrut ca de data aceasta sa plecam in alta parte. Preferabil undeva mai cald. De altfel fix asa a inceput cautarea destinatiei: “hai sa mergem undeva unde sa nu mai imbrac si dezbrac copiii de sapte ori pe zi”. Undeva unde sa fie temperaturi de peste 20 grade, soare, vreme buna. Nu musai de plaja, dar grozav daca s-ar putea sta un pic la soare. Nu foarte departe de casa, deci cu un zbor destul de scurt. O destinatie noua si interesanta. Stim, nici nu aveam multe pretentii :)) Asa ca optiunile erau foarte limitate. Au ajuns pe lista finala Malta si Tenerife, unde temperaturile erau similare in aceasta perioada a anului, dar am ales Malta pentru ca zborul spre Tenerife dura prea mult. Am bifat o parte din cerintele noastre cu aceasta destinatie, mai putin partea cu caldura. Da, era mai cald in Malta decat in Bucuresti, dar nu de facut plaja. Insa nu a mai contat, ne entuziasmasem foarte mult ca aveam sa vedem o tara pe care nu am mai vazut-o si despre care nu stiam mare lucru. Si pentru ca voiam sa fie o vacanta mai mult de relaxare si deconectare, am ales sa stam zece zile. Una dintre cele mai lungi vacante, de obicei preferam sa stam mai putin intr-o destinatie si sa facem mai multe plecari (acum ne-am schimbat un pic strategia, ne dam seama ca este inuman si pentru noi, parintii, sa facem excursii scurte, si pentru copii, care nu mai inteleg nimic din atatea schimbari de peisaj). 

Zborul

Am ales zborul cu cel mai bun orar astfel incat copiii sa fie cat mai receptivi (sau adormiti daca se poate :D). Zborul de dus a fost dimineata, dar nu foarte devreme (la ora 10). Si a fost ideal asa, pentru ca micutii s-au putut trezi la ora lor normala de trezit, noi la fel, am apucat sa luam micul dejun si apoi sa mergem la aeroport. Am mers cu doua ore si un pic inainte de zbor la aeroport, cu masina noastra, pe care am parcat-o in parcarea pe termen lung de la aeroport. A fost destul de greu cu caratul bagajelor de la parcare pana in terminal (ar fi fost ideal sa ne duca altcineva dar nu am vrut sa mai deranjam pe nimeni pentru asta) dar ne-am descurcat (am uitat scoica in masina si a trebuit sa ne intoarcem dupa ea dar asta e alta poveste :D). Controalele de securitate au fost foarte rapide (avand carucior a trebuit sa trecem pe la zona dedicata parintilor cu copii in aeroport, unde nu era mai nimeni), cele de psaport la fel. Aeroportul era destul de liber, trecuse nebunia cu multe zboruri devreme dimineata. Pana la imbarcare am stat in lounge cu copiii, Alexei s-a uitat la avioane, Anastasia surprinzator la fel, deci a trecut destul de repede timpul de asteptat. Pe zbor, Anastasia a dormit o ora (cum face de obicei si acasa) iar restul de o ora si jumatate a stat treaza, in bratele mele. A fost destul de usor de gestionat, am avut carticele, au fost pauze de stat la san, jucat cu Alexei, chiar a fost un zbor usor am putea spune. Cu Alexei nu aveam nicio indoiala ca va fi innebunit sa zboare din nou (a fost si un zbor destul de scurt, doua ore si jumatate) si in mare parte asa a fost. Spre finalul zborului si-a cam pierdut rabdarea, chiar daca am avut diverse mici activitati care sa il tina ocupat (o carte refolosibila de colorat, masinute, carti de citit). Insa devenise destul de agitat (spre finalul zborului era deja ora lui de somn la pranz). Dar, ca orice zbor de dus, fiind entuziasmati ca ajungem intr-un loc nou si ca incepe vacanta, ni s-a parut un zbor usor (probabil si daca era mai greu tot usor l-am fi perceput :D). 

Zborul de intoarcere a fost bineinteles, mai greu 🙂 Asta pentru ca a fost zbor de seara. Da, nu a fost un zbor foarte tarziu (la 18:30) dar a fost o ora destul de critica pentru Anastasia, care devine destul de morocanoasa inspre somnul de seara (abia ce intrase si in al cincilea salt mental si starea aceasta de suparare si neliniste era la ordinea zilei). Astfel ca pana s-a facut imbarcarea, pana a decolat avionul si a ajuns la viteza de croaziera a fost o situatie destul de tensionata. Nu a durat mai mult de 30 minute insa (pe moment pareau ore intregi de chinuiala, dar pe ceas doar 30 de minute :D) si au adormit amandoi pana la destinatie. Zborul de intors a fost si mult mai scurt ca cel de dus, insa tot am ajuns tarziu, dupa ora 22. 

Legat de hainutele pentru copii, am doua reguli dupa care ma ghidez cand aleg hainele lor de zburat. Prima: sa fie lana, in straturi. Iar a doua: sa fie usor de dezbracat pentru schimbat un scutec in locuri dificile, cum ar fi in avion. Da, nu e rocket science sa schimbi un scutec in toaleta avionului insa este un spatiu mult prea mic si cu toata situatia cu pandemia, sunt un pic paranoica cand vine vorba de schimbat in bai publice. De data aceasta a fost destul de provocator task-ul acesta de a-i imbraca pentru ca in Romania era foarte frig, iar la destinatie destul de caldut (15-16-17 grade se anuntau insa in prima zi a fost mult mai cald decat ne asteptam, 21 de grade). Asa ca Anastasia avut un prim strat de lana cu matase, un overall de lana merinos si o cagula subtire de lana merinos (pentru ca imi statea in brate, in sistem, nu am imbracat-o mai gros, nu avea rost). Iar Alexei a avut doua straturi de lana in partea de sus a corpului, unul jos, o jacheta de lana fiarta subtire, de primavara si o cagula. In avion a fost destul de cald dupa decolare, deci a trebuit sa ii dezbracam. Era “de vis” randul nostru de locuri: doldora de bagaje (cate un bagaj sub fiecare scaun) si plin de jucarii, carti si haine. Ma si mir ca am reusit sa nu ratacim nimic in avion. 

Partea complicata cu zborul nu mi s-a parut gestionarea copiilor, ba dimpotriva, chiar a fost bine in ambele zboruri (nu spun perfect pentru ca nu a fost perfect, un pic de chinuiala tot a fost, atata doar ca avem totusi experienta celor peste 50 de zboruri cu Alexei si stim la ce sa ne asteptam pe zbor si cum sa ne descurcam). Partea care m-a stresat pe mine si la care trebuie sa lucram sa gasim solutii mai bune si mai practice a fost caratul bagajelor. Am avut cate un ghiozdan de fiecare (Andrei a carat aparatura foto, eu diverse lucruri pentru copii – in principal jucarii, carti, apa, gustari), o geanta de scutece (plina cu scutece si haine de schimb pentru fiecare copil), caruciorul Yoyo, scoica si sistemul de purtare. Bineinteles, pe langa cele trei bagaje la cala (mare, mediu si mic). Din fericire, si la dus si la intors au fost oameni extrem de draguti care s-au oferit sa ne ajute cu bagajele, insa este ceva la care trebuie sa lucram pentru viitoarele vacante. Ba chiar la intoarcere am uitat sa ridicam scoica Anastasiei de la poarta avionului (din noooou!). Nu a fost o problema, ne-a fost adusa ulterior la banda de bagaje. 

Masina de inchiriat si scaune auto

Despre acest subiect am vorbit mult in articolul cu detalii logistice (link aici), ce putem spune foarte pe scurt este faptul ca pentru noi nu era o optiune sa nu inchiriem masina. Da, se putea folosi transportul in comun dar avand mereu atat de multe lucruri de luat cu noi, ne-ar fi fost foarte greu, cel mai probabil ne-am fi chinuit foarte mult sa caram diverse si am fi pierdut lucruri. Lucru care de altfel s-a si intamplat (am pierdut in Valletta un ghiozdanel plin de jucarii al lui Alexei, un set de carioci foarte indragite de el si un pachet de servetele :D). Cel mai probabil au alunecat din compartimentul de depozitare al caruciorului atunci cand am coborat/urcat vreo bordura. 

Carucior

Ne-am facut planul de acasa: luam un singur carucior ca sa avem mai putine de carat, mai ales ca si Anastasia trecea usor usor spre partea sport (in landou oricum nu mai sta de la trei luni), si facem cu schimbul. Cand doarme Alexei in carucior sta Anastasia in sistem, cand e Alexei treaz sta Anastasia in carucior. Sigur ca da. Intreaga vacanta Alexei a refuzat coooomplet sa isi “imprumute” caruciorul. Astfel ca vrand nevrand, micuta noastra a stat la aproape toate somnurile in sistem, iar cand era treaza, in bratele mele. Sau in masina. Pentru ca ne organizam drumurile cu masina astfel incat ea sa nu doarma. Erau drumuri de maxim 20-30 minute, mai mult ii stricam somnurile daca o lasam sa doarma in masina si sa o trezim la destinatie. Daca ar fi fost un singur copil, desigur, am fi asteptat in masina sa isi termine somnurile din zi, dar cu un toddleras fara rabdare, optiunea aceasta nici nu a fost luata in calcul.

Organizare

De fapt, cred ca despre asta e vorba intr-o vacanta cu copii mici. Si cu cat e mai buna organizarea, cu atat mai placuta e in final vacanta. Nu suntem deloc experti la acest capitol dar… ne descurcam rezonabil am putea spune. Iar zilele din aceasta vacanta erau more or less la fel: trezire la ora 6 negresit (Malta e cu o ora in urma, deci era un fel de 7 pentru noi), mic dejun la ora 7 (cand se deschidea, bineinteles in fiecare dimineata eram primii), apoi primul somn al Anastasiei il faceam in camera de hotel (50’ – maxim o ora). Probabil ca daca am fi mers vara, cand era vremea mai buna, am fi ales un alt program, insa acum, fiind totusi destul de rece (15-16-17 grade), de dimineata era cam prea frig si vant ca sa merite chinuiala cu somnul afara. La maxim 10 plecam de la hotel catre primul (sau singurul) loc pe care voiam sa il vizitam. Anastasia inca doarme la fiecare 2 ore (maxim), insa pentru ca dormea in sistem, eram destul de mobili. Ne plimbam pana la ora pranzului, cand ne asezam la un restaurant sa mancam. Urma apoi somnul de pranz al lui Alexei (in preajma orei 1) si cu putin noroc se sincroniza si cu somnul Anastasiei astfel incat sa putem avea si noi o mica fereastra de liniste 😀 In plimbare, absolut, pentru ca orice oprire i-ar fi trezit instantaneu pe amandoi. Dupa trezire incercam sa mai mergem in alt loc (nu au fost insa multe zilele in care am vazut mai multe locuri in aceeasi zi) pana inspre seara, cand incercam sa fim la hotel. La ora 5-6 luam cina la hotel (era cel mai convenabil pentru noi asa, pentru ca seara ni se pare mai dificil de gestionat situatia bebeluseasca). Apoi incepeam toata rutina de seara, cu baie si adormit copiii astfel incat Anastasia sa doarma in jurul orei 19-19:30 iar Alexei maxim, maxim 21:00. Bineinteles, au mai existat modificari de program, singurele care erau batute in cuie erau ora de trezire si ora de culcare (mom freak cu respectarea orelor de somn aici). 

Tot la partea de organizare ar intra si distribuirea sarcinilor parintesti in camera 😀 Pentru ca in final am ales o camera mai mare (cu doua paturi matrimoniale imense dar o singura camera), era destul de greu cu adormitul copiilor. Cazarea din Egipt (apartament cu sufragerie cu doua canapele-pat si dormitor separat cu pat dublu) a fost ideala. Din pacate aici nu am putut alege o astfel de camera (nu erau disponibile camerele de tip apartament in perioada in care am fost noi) asa ca a trebuit sa gasim solutii. Practic, la primul somn al zilei si la cel de seara o culcam pe Anastasia in baie, cu usa inchisa, cu lumina stinsa si cu white noise. Nu era o situatie optima, dar a mers cat de cat sa procedam asa. Cat timp eu o adormeam, Andrei statea cu Alexei la joaca sau citit. 

Vizitat si umblat

Noi am petrecut cele zece zile pe insula principala, Malta. Ar fi fost frumos sa vedem si celelalte doua insule, Comino si Gozo, dar pentru ca nu a fost vremea foarte grozava, am preferat sa nu ne aventuram sa vedem locuri mai greu accesibile. Am fost in Valletta de cateva ori (era foarte aproape de hotel, la doar 15 minute de condus) si am vazut-o cam in toate ipostazele: dimineata foarte devreme cu multa forfota, masini de aprovizionare si oameni mergand la birou, in weekend cu multi turisti si nebunie sau la deschiderea targului de Craciun. Zona centrala este foarte frumoasa, ne-a placut foarte mult. Singura zona in care ne-a fost un pic dificil a fost pe renumitele lor stradute inguste si foarte abrupte (cele care apar in toate pozele cu Valletta), a fost de fiecare data un workout pe cinste sa impingem caruciorul pe acele strazi sau sa urcam trepte cu micuta in sistem 😀 Sliema si St. Julian’s(unde am stat noi) au fost ideale pentru plimbari pe faleza cu caruciorul, s-au facut multe somnicuri lungi la pranz in aceste doua statiuni lipite una de alta. Satucul pescaresc Marsaxlokk a fost locul care ne-a placut cel mai mult din toata aceasta vacanta, a fost minunat sa ne plimbam in portul cu renumitele barci colorate (numite luzzu). Si in oraselul Marsaskala ne-a placut foarte mult, faleza uriasa si terasele dintr-un micut golf linistit ni s-au parut perfecte. Satucul turistic Popeye’s Village ne-a placut tare mult, locatia este absolut superba (intr-un golf spectaculos), este fostul platou de filmare al filmului Popeye, cu diverse activitati si chiar si cu un mic orasel al lui Mos Craciun. Iar Mdina… e absolut minunata! La fel si satucul alaturat, Rabat, unde am petrecut tare mult timp plimbandu-ne pe stradutele inguste si intortocheate. 

Activitati pentru copii

Ei bine da, de acum cautam si astfel de locuri 🙂 Daca atunci cand era Alexei micut nu aveam in plan si locuri destinate special copiilor, acum da, trebuie sa ne interesam si ce putem face distractiv pentru el (Anastasia inca nu are astfel de “doleante”). Si cum stiam ca vom prinde si zile cu vreme mai putin buna, chiar a fost nevoie sa cautam nu doar activitati pentru copii, dar ei locuri indoor unde sa putem petrece macar o parte din zi, daca nu o zi intreaga. 

In zilele in care a plouat am fost fie la Acvariu, fie la Muzeul de Aviatie. Acvariul a fost dragut, destul de mic dar dragut. Initial planuiam sa stam o zi intreaga acolo (au si restaurant) insa nu a fost cazul, am terminat in doua ore si plimbatul, si facutul pozelor, si mancatul la restaurant. Insa i-a placut foarte mult, si acum cand ne-am intors acasa inca mai vorbeste despre “pisica de mare care iesea la suprafata apei”, “tiparul care sta pe fundul marii” sau “rechinul fioros care a trecut pe deasupra noastra”. Este si un tunel de sticla (cum sunt in multe astfel de acvarii) prin care trec pestii pe deasupra, dar este destul de micut. Oricum, mare sau mic, Alexei s-a cam speriat de el 🙂 Pretul biletelui a fost de 13 euro de persoana iar Alexei nu a platit intrarea (se plateste de la 4 ani in sus). Daca am fi luat biletele online, de pe site-ul Acvariului, ar fi fost mai ieftine. 

La Muzeul de Aviatie am fost intr-o zi in care turna cu galeata. Am fi putut fireste sa stam la hotel toata ziua doar ca o zi intreaga in camera de hotel cu doi copii mici nu era deloc un plan fezabil. Cel putin nu fara sa o luam amandoi razna 😀 Asa ca da, ne-am incumetat sa mergem la Muzeul de Aviatie cu totii, desi era o ploaie cumplita. Muzeul este format din trei hangare fara conexiune intre ele, asa ca… da, a fost nevoie de niste sprinturi puternice prin ploaie cu cate un copil in brate 🙂 Pe noi nu ne-a impresionat foarte mult muzeul insa Alexei a fost in extaz. Avioane militare, machete de avioane (a stat 30 de minute in fata unei vitrine cu foarte multe machete, era fascinat), masini militare si cireasa de pe tort, un avion in care se putea intra in cockpit, inclusiv pe scaunele pilotilor. Atata bucurie nu am mai vazut vreodata pe chipul lui, era innebunit! Asa ca da, cu ploaie, fara ploaie, a fost o idee grozava sa venim la Muzeul de Aviatie. 

Un alt loc interesant pentru copii este si Esplora, un centru de stiinte cu diverse locuri de joaca si experimente pentru copii. Cred ca este ideal pentru copiii mai mari, insa si lui Alexei i-a placut foarte mult. Din pacate insa, multe dintre experimente erau inchise din cauza pandemiei. In schimb ce l-a distrat mai mult a fost locul de joaca Playmobil, am fost de fapt de doua ori in acest loc, pentru ca ii placuse foarte mult. Acolo este si fabrica Playmobil de fapt (un fel de Lego) iar langa au deschis un loc de joaca, atat la interior cat si la exterior, unde copiii se pot juca cu toata gama de jucarii Playmobil. Deci… nebunie 🙂 Toate masinutele, toate casele (de aici a si venit dorinta lui de a primi de la Mos Craciun o casuta de papusi cu accesorii pentru fiecare camera). Din cauza pandemiei insa, toti copiii (chiar si cei mici) erau nevoiti sa poarte masca in interior si mare parte din jucarii erau stranse (mai ales cele micute, cum ar fi accesoriile de la casele de papusi). In schimb, fiecare copil primea o punguta cu accesorii si jucarele mici si se putea juca cu acelea. Locul are si o cafeteria, unde se puteau comanda bauturi si chiar si manca (mancarea nu era grozava dar… era). Totusi, locul de joaca e pentru copilasi mai mari, pentru cei pana intr-un an nu prea ar fi foarte interesant. 

Ce am mai facut interesant pentru Alexei a fost sa mergem la Targul de Craciun din Valletta. Vazusem lucrarile la targ chiar din ziua in care am ajuns in Malta, insa abia in penultima noastra zi acolo s-a deschis. Ne-am dat in roata (destul de mare, se vede frumos privelistea catre oras), Alexei a vrut sa incerce si alte atractii (carusel, alte jocuri de la targ) insa am preferat sa nu stam foarte mult. Era aglomerat (toata lumea purta masca) si un haos general, nu voiam sa petrecem foarte mult timp in zona. 

Alexei si-a mai dorit foarte mult sa mearga cu autobuzul turistic (cel Hop On Hop Off). El a mai fost si in Porto cu un astfel de autobuz si i-a placut insa atunci avea nici doi ani si s-a plictisit destul de repede. De data aceasta insa, aproape trei ore a fost FASCINAAAAAT de calatoria cu autobuzul turistic. Eu am fost foarte stresata de acest tur, nu imi doream neaparat sa mergem pentru ca stiam ca va fi frig si foarte mult vant. Si da, chiar asa a fost. Insa am avut noroc sa nimerim chiar primele locuri de la etaj, imediat langa panoul de vant, si ne-a fost cat de cat bine. Anastasia a dormit aproape tot drumul in bratele mele, la san. Iar Alexei s-a prefacut ca el este soferul autobuzului in tot acest timp. Tinea manutele pe volanul virtual, facea stamga-dreapta, se minuna de ce vedea, a fost minunat. Am ales ruta sudica (pe cea nordica nu am fi vazut nimic nou) si chiar a fost o experienta placuta despre care vorbeste si acum. Ar mai fi fost o varianta sa facem un tur turistic cu autobuzele vechi din Malta (le-am vazut in Valletta si Sliema, sunt adorabile!) dar nu am mai apucat. Sunt autobuzele adevarate (nu reproduceri) de pe vremuri, care din pacate au fost inlocuite cu o flota moderna de autobuze. Dar aratau minunat, asa retro si colorate (Alexei si-a luat suvenir un astfel de autobuz din Malta – pe care cred ca l-am pierdut cand am ratacit ghiozdanasul lui pe undeva prin Valletta). 

A, si un alt lucru interesant pentru copii (recomandare primita de la alti parinti care au fost in Malta cu cei mici) a fost sa mergem in Valletta Waterfront sa vedem vase de croaziera. Andrei a verificat cand avea sa soseasca urmatorul vas de croaziera si am mers sa il vedem. Era un MSC Grandiosa, al saptelea cel mai mare vas de croaziera din lume, si am fost fascinati cu totii de el. Niciunul dintre noi nu a fost vreodata pe un vas de croaziera si da, parea impresionant de-a dreptul. Alexei cel putin nu avea cuvinte 🙂 Ziua urmatoare am ajuns din intamplare tot acolo, de data aceasta insa am vazut o imensitate de vas militar din Statele Unite, care tocmai ce ajunsese. Din nou, distractie suprema pentru Alexei, care nu doar ca vedea un vas militar (ii place maxim ideea de armata :D) dar mai si comunica cu soldatii de pe vas, isi faceau cu mana sau se aplaudau reciproc :))) 

Nu stiu de ce l-am lasat la final (pentru ca ne-a placut tare mult) dar si Popeye’s Village a fost o activitate draguta de facut in familie. Nu e interesant doar pentru copii, si noua adultilor ni s-a parut foarte frumos. Este de fapt un fost platou de filmare al filmului Popeye, transformat acum intr-un fel de parc tematic, cu niste casute dragute si un mic orasel al lui Mos Craciun. Pe alei sunt personaje din film, asa ca ne-am intalnit cu Popeye si cu Olive Oyl pe acolo 🙂 A fost mai amuzant pentru noi decat pentru Alexei care nu recunostea personajele dar chiar si asa i-a placut mult. Ce mi s-a parut minunat la acest satuc e locatia. E spectaculoasa, fix intr-un golf superb, inconjurat de “pereti” de stanca de care se izbeau valurile intr-un mod foarte dramatic (si aici am prins vant puternic). 

Alte activitati special pentru copii nu am facut. Insa pentru ca Alexei tot intreba de ce nu mergem la plaja daca am venit la mare, pe o insula, sau de ce nu putem intra in piscinele exterioare ale hotelului (care aratau atat de imbietor), incercam sa mergem la piscina interioara a hotelului cat de des posibil. Ii placea la nebunie, cat stateam acolo era numai si numai in apa (motiv pentru care am decis sa il ducem din nou la inot in perioada ce urmeaza). 

Daca ar fi fost o vacanta de vara (totusi nu chiar vara, cand e prea cald, sa zicem primavara, prin aprilie, poate chiar mai), am fi facut mult mai multe lucruri interesante si mai… in natura. Am fi mers la Blue Lagoon pe insula Comino intr-un tur cu barca (de fapt Alexei ne-a tot repetat pe parcursul vacantei ca vrea sa ne CUMPARAM o barca si sa ne plimbam pe mare, insa pe vantul si ploaia din noiembrie nu ni s-a parut o idee prea buna). Am fi mers poate si intr-un parc acvatic (exista unul numit Splash & Fun) chiar daca Alexei nu este neaparat incantat de tobogane pe apa (iar eu sunt declarata oficial cea mai mare fricoasa a familiei). Am fi mers aproape zilnic la plaja, chiar daca din cate am citit plajele in Malta sunt in general cu pietre, nu cu nisip. Sunt insa si cateva cu nisip, noi am fost la renumita Golden Beach din intamplare (pentru ca ne aflam in zona) si am avut noroc sa prindem un pic de vreme buna cat sa putem sta o ora sa se joace Alexei in nisip. Insa am inteles ca in partea de nord a insulei ar fi mai multe plaje cu nisip si intrare lenta in apa, perfecta pentru copii. Am fi mers cu siguranta cu feribotul pe insula Gozo, a doua insula malteza ca dimensiune, despre care se spune ca ar fi “Malta ca pe vremuri”, mai linistita si mai putin aglomerata. Si-am fi vazut mai multe apusuri 🙂 Nu ne plangem, am reusit totusi sa vedem apusul intr-o seara la Dingi Cliffs insa era destul de rece deja, si pentru si pentru copii. Dar chiar daca nu am avut vremea permisiva din timpul primaverii, verii sau inceputului de toamna, tot am avut multe de facut si tot ne-am bucurat de temperaturi mai placute ca in Bucuresti. 

S-ar putea spune ca daca alegi sa calatoresti cu copiii, vacanta este numai despre ei. Si da, e adevarat, mare parte din timp este despre ei, vrand nevrand facem lucruri pentru ei (mai degraba pentru Alexei momentan, pentru ca Anastasia este inca prea micuta). Insa cred ca am reusit sa integram si cateva momente in care sa ne simtim si noi bine si sa ne relaxam, sa ne bucuram de vacanta si sa o consideram “si pentru noi”. Da, nu e imposibil sa calatoresti cu doi copii mici, insa vom fi sinceri si vom spune cat se poate de realist ca nu ni se pare nici usor. Dar nici zilele normale, acasa, nu ne sunt altfel, deci e un ritm si o rutina cu care ne-am obisnuit. Ce facem acasa, facem si in vacanta, nu e nimic in plus sau in minus. Atata doar ca suntem intr-un loc nou, avem entuziasmul si incantarea ca putem calatori din nou si ne simtim bine, schimband un pic peisajul de acasa (lucru de care noi avem nevoie periodic). Si sunt sigura ca ne vom mai incumeta sa calatorim cu ei, asa mici. Pentru ca exact cum spuneam si la inceputul articolului, avem de ales intre a nu calatori deloc si a calatori impreuna cu micutii, intr-un ritm mai lent si cu putin mai multa logistica decat putem gestiona 😀 

Concluzia este ca a fost o vacanta minunata, mult mai frumoasa decat ne-am asteptat, mult mai relaxanta si mult mai deconectanta decat ne-am fi imaginat. Iar Malta este o destinatie foarte frumoasa! Si daca spunem asta dupa ce am vazut-o in cea mai dificila perioada (referindu-ma la vremea capricioasa, cu multe ploi si vant puternic), cu siguranta pe timp de vara este absolut fabuloasa. Cred ca de fapt asta ne-a lipsit in aceasta vacanta: un pic de stat la plaja, de lenevit pe un sezlong in timp ce Alexei se joaca in nisip. Nu simteam nevoia sa intram in apa neaparat, dar parca ar fi fost ideala o vreme un pic mai calduta. Pentru ca din pacate am avut cateva zile compromise complet din cauza ploii (o zi intreaga de ploaie continua) si vantului (am prins inclusiv avertizare de cod galben de vant in unele zile). Insa pentru ca a fost o perioada fixa, pe care nu o puteam modifica, a fost o alegere minunata. Nu cred ca am fi putut alege nicio alta destinatie europeana mai buna pentru aceasta perioada a anului. 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s