Angkor Wat

Septembrie 2012

Angkor Wat e cu adevarat cel mai spectaculos loc pe care l-am vazut in toata viata mea pana in acest moment. Nu am cuvinte sa descriu frumusetea si grandoarea acestor temple, este un sentiment absolut minunat sa te afli in fata lor, sa fii constient de faptul ca au peste 1000 de ani de cand au fost construite, si sa nu iti pese catusi de putin ca afara toarna cu galeata iar tu nu ai umbrela. Pentru ca in momentul in care ajungi in fata Angkor Wat-ului, nimic altceva nu mai conteaza. Si nimic nu iti poate umbri fericirea si uimirea.

Astazi (16 septembrie 2012, duminica) am ajuns in Angkor Wat si am experimentat toate aceste sentimente in fata templului pe care mi-am dorit atat de mult sa il vad. Si mai mult decat atat, ma indragostesc din ce in ce mai mult de tara asta, si mai ales de oamenii blanzi si umili de aici.

Pentru a ajunge in Cambodgia este nevoie de viza. Nu este nimic complicat insa, se poate obtine aplicand online (e-visa) prin linkul: http://www.evisa-cambodia.net/application_m.php
Viza este valabila 3 luni din momentul in care a fost emisa si iti permite sa ramai 30 zile in Cambodgia. Dupa completarea formularului online si dupa plata (28 dolari americani), viza se emite in 2-3 zile (se trimite pe mail varianta pdf).

Noi am ales sa ajungem in Siem Reap plecand din Kuala Lumpur. Am zburat aproximativ 3 ore iar pretul biletului de avion a fost de 178 euro de persoana.

Ne-am cazat la hotelul Royal Empire din Siem Reap (http://www.booking.com/hotel/kh/royal-empire.en.html ), si imediat dupa ce ne-am lasat bagajele am si inceputul turul de vizitat. Rezervasem deja un tur de doua zile cu ghid, masa, transport si intrare la temple (pentru 87 dolari/persoana/2 zile), si nici nu ne gandeam cat de benefic avea sa fie acest tur. Nu numai ca a fost un pret cat se poate de corect si cinstit, insa ghidul nostru (Davith Heap) este o persoana extrem de simpatica si prietenoasa, de la care avem foarte multe de invatat.

In mod normal, intrarea in templele de la Angkor Wat costa 20$ americani de persoana (pentru o zi). Biletele sunt nominale si contin poza, deci nu pot fi transferate altor persoane. Pentru mai multe zile, preturile sunt mai avantajoase: 20$ pentru o zi, 40$ pentru trei zile sau 60$ pentru o saptamana. Se pare ca exista si o taxa pentru filmat si fotografiat, insa noi nu am platit nimic, toate taxele fiind incluse in cei 87$. Mai multe detalii despre bilete gasiti aici: http://www.autoriteapsara.org/en/apsara/tourism/visitor_info/angkor_%20pass.html

Primul templu vizitat a fost Angkor Wat-ul, cel mai mare templu din zona Siem Reap si de asemenea, cel mai bine conservat. Construit in secolul 12 de catre Suryavarman al II-lea, se intinde pe o suprafata de 500 ha si este cunoscut ca si templul-munte. Povestea constructiei lui este impresionanta, si mi-a facut  o deosebita placere sa il ascult pe Davith cum ne-a povestit cu lux de amanunte tot ce s-a intamplat la vremea aceea cu poporul Khmer.  Din pacate nu am putut sa urc in templul central, din cauza ca nu purtam pantaloni peste genunchi, insa m-am bucurat nespus sa ma aflu in acel loc si sa admir intreaga constructie, de data aceasta fix din templu, si nu doar din documentarele de la National Geographic.

Dupa ce am vizitat Angkor Wat-ul, am intrat in orasul Angkor Thom, acolo unde se afla si vestitul templu Bayon.  Am oprit insa sa mancam la un restaurant local, o mica terasa in mijlocul padurii, printre noroaiele rosiatice, unde o mana de femei gateau de zor pentru zeci de clienti infometati. Tot aici am incercat pentru prima oara si berea Angkor – foarte buna de altfel! Mancarea a fost absolut exceptionala, foarte gustoasa si foarte ieftina, dar ce m-a impresionat in mod deosebit au fost cateva fetite de maxim 10 ani, care lucrau in restaurant si de asemenea vindeau vederi postale cu imagini cu Angkor Wat. Nu numai ca vorbeau engleaza mai bine decat alti romani scoliti, dar stiau sa pronunte perfect “Romania” in limba romana, si mai mult decat atat, stiau ca Bucurestiul este capitala tarii. Una dintre fetite, Conia, m-a impresonat foarte mult, fiind foarte frumusica dar in acelasi timp si foarte isteata.

Dupa masa am oprit in templul Bayon, unde ne-a prins o ploaie cu ropote (ne aflam in plin sezon ploios in Cambodgia), si nu ne-am putut bucura de prea multe poze cu templul. Insa simpla prezenta acolo, si chiar si ploaia puternica ne-au facut sa ne simtim extraordinar. Nu conta vremea, ci faptul ca ne aflam aici, o bucurie suprema pentru toti.


Apoi am vizitat templul Baphoon, restaurat de curand de catre francezi, apoi am ajuns in dreptul fostului palat regal. Acesta insa nu mai exista  pentru ca fusese construit din lemn, si mai apoi ars. Singurele cladiri construite din piatra erau templele, si asta pentru ca piatra era permanenta. Omul, fiind trecator si muritor, la fel ca si lemnul, isi construia locuintele doar din lemn, indiferent ca era vorba de un om obisnuit sau de rege.

 

Am urcat si in templul Phimeanakas, acolo unde oamenii obisnuiau sa se roage pentru a aduce ploaia in sezonul uscat, iar apoi am vizitat terasa Elefantilor.

Multi turisti ar putea spune ca am fost neinspirati ca am vizitat Angkor Wat-ul in plin sezon ploios, insa dupa parerea mea nu poate fi moment mai potrivit pentru a te plimba printre aceste minunate temple. Cerul innorat, picioarele afundate in noroi, pietrele ude, natura care a cotropit pur si simplu aceste locuri, toate alcatuiesc un peisaj extraordinar, ce merita vazut fix in acest sezon. Sa nu mai vorbim despre faptul ca in sezonul uscat este extrem de aglomerat, si este destul de dificil sa gasesti un ghid bun. Ce e cu adevarat socant este modul de viata al acestor oameni, atat de saraci si de modesti… Cu casele inundate, cu picioarele goale umbland prin noroi, cu hainele rupte si totusi cu zambetul pe fata…

Am incheiat prima zi cu o masa linistita la unul dintre restaurantele traditionale din centrul Siem Reap-ului, apoi ne-am pierdut printre tarabele din Night Street, o strada de shopping nocturn, foarte populara in randul turistilor. Regula numarul 1 in acest loc: negociaza, negociaza si iarasi negociaza. Localnicii sunt dispusi sa renunte uneori chiar si la jumatate din pretul cerut initial, atat pentru suveniruri cat si pentru bijuterii, carti sau masaje. Insa cum un masaj de o jumatate de ora este 1 dolar, nu prea te lasa sufletul sa platesti mai putin.

A doua zi am inceput cu o vizita la satele plutitoare din preajma Siem Reap-ului. Sunt trei astfel de sate, si anume: Chong Kneas – cel mai cunoscut si mai comercial, drept urmare si cel mai aglomerat, Kompong Phluk – cel mai autentic dar si cel mai mic si Kompon Khleang – cel mai frumos si cel mai putin cunoscut de turisti.

Experienta pe satul plutitor a fost una extrem de placuta, desi imaginea acelor oameni atat de saraci si de umili te putea impresiona chiar si pana la lacrimi. Nu vezi in fiecare zi copii mergand spre scoala pe apa, in ligheane mari, udati pana la piele de ploaia puternica, cu o mana vaslind in apa si cu cealalta scotand apa din lighean cu o cana. Sau oameni locuind in case modeste, de multe ori neavand electricitate, dormind pe podea sau in hamace facute din resturi de materiale. Copii de pana in trei ani, imbracati in pijamale ponosite, jucandu-se cu serpi. Oameni care muncesc pe campurile de orez de dimineata pana seara doar pentru a avea ce sa le ofere copiilor de mancare. Si cu toate acestea, nu le lipseste zambetul de pe fata, sunt mereu amabili, optimisti si percep viata cu totul altfel decat o facem noi.

Urmatorul obiectiv vizitat in Angkor Wat a fost templul Ta Phrom – cel mai spectaculos templu, pe care abia asteptam sa il vad. Acesta este vestitul templu unde s-a filmat si Tomb Raider, cel care a fost pur si simplu acaparat de tulpinile unor copaci uriasi. Este impresionant sa vezi cum natura a pus stapanire peste acest loc, si dintre toate templele din Angkor Wat, acesta este preferatul meu.

Am vizitat si alte temple mai micute, dar la fel de interesante, precum Banteay Srei Temple, East mebon Temple sau Pre Rup Temple. Pe drumul de intoarcere am vizitat de asemenea si niste ateliere de prelucrare a lemnului si a pietrei. Iar la final, am avut o cina la un restaurant traditional, cu dansuri Apsara si mancare delicioasa.

Doua zile in Cambodgia nu sunt suficiente, este nevoie de mult mai mult timp pentru a descoperi frumusetile unei astfel de tari. Pentru ca da, Cambodgia este o tara minunata! Si uitandu-ma inapoi, la toate locurile pe care le-am vazut de-a lungul timpului, pot spune cu toata sinceritatea ca cel mai frumos loc in care am fost vreodata este Angkor Wat. Imi place sa vizitez, sa vad locuri noi, si de fiecare data cand ajungem intr-o noua tara sunt extrem de fericita si incantata. Insa sentimentul pe care l-am trait atunci cand am ajuns in fata templelor de la Angkor Wat a fost complet diferit, si aproape ca nu il pot descrie in cuvinte. Am plans de fericire in fata Angkor Wat-ului, si inca mi se mai intampla asta ori de cate ori ma gandesc la Cambodgia. Si asta cred este cea mai frumoasa si mai pretioasa amintire pe care o pastrez din Cambodgia, o senzatie minunata, mai presus de orice fotografie reusita.

One thought on “Angkor Wat

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s