Ei bine, la capitolul imbracaminte… m-am cam stresat. Chiar daca nu eram extrem de nepregatiti, cea mai mare ingrijorare a mea a fost imbracamintea si incaltamintea pentru Laponia. Pentru copii aveam deja multe dintre lucruri, mai dificil a fost pentru mine si Andrei (noi nu facem sporturi de iarna din pacate asa ca aveam multicele lipsuri la capitolul haine pentru frig). Insa ca idee, am incercat sa ne pregatim pentru temperaturi de -20 de grade, chiar daca din ce urmaream noi vremea constant cu trei saptamani inainte de a pleca, nu vazusem niciodata temperaturi atat de coborate in Laponia, nici macar noaptea. Cele mai ridicate temperaturi erau 4-5 grade, cele mai coborate -8, -10. Iar noaptea minime de -15 grade. Aveam sa aflam ulterior ca perioada de dinainte de plecarea noastra, cu temperaturi atat de ridicate pentru zona aceea, era o anomalie (prea cald pentru perioada aceea din an). Iar temperaturile pe care le-am avut cat am fost noi in Laponia au fost mult mai joase de atat (-25 in mod normal, insa au fost si zile cu -30, -31 ziua).

Concluzia (de la inceput de articol :D) e ca am facut bine ca ne-am agitat si ca nu am subestimat frigul din Laponia.

Desi puteam sa luam foarte multe bagaje cu noi, am decis sa ne impunem sa nu luam prea multe haine. Iar tot ce am luat a fost practic, functional. Am discutat cu prietenii care au mai fost deja acolo si am inteles ca in Laponia frigul nu e atat de frig cum pare pe aplicatiile meteo. Fiind un frig uscat, -20 de grade in Laponia nu se simt la fel de rau cum s-ar simti aceeasi temperatura la noi, in Romania. Cu toate astea, trebuia sa ne pregatim bine (si sincer, mie chiar mi s-a parut ca era frig ca toate cele, fie el frig uscat sau umed). Si am pornit de la ideea ca este musai sa avem trei straturi asigurate. Practic teoria de la lana 🙂 Un strat de baza (preferabil de lana merinos), un strat intermediar, calduros (preferabil un fleece, o pufosenie care sa tina de cald) si un ultim strat (hainele de schi). Plus accesorii: caciuli, manusi, sosete. Plus incaltaminte potrivita pentru zapada si temperaturi de -20 grade.

Ce am invatat ca detalii mai specifice ar fi asa: incaltamintea trebuie sa fie cu unu-doua numere mai mari. In primul rand pentru a avea loc mai multe perechi de sosete (preferabil doua) si apoi pentru a fi suficient spatiu la degete, sa nu fie stranse, chircite. Cam aceeasi teorie ca la manusi. Sa ramana un pic de spatiu gol de la degetele picioarelor pana la incaltaminte, ca sa se faca un spatiu de caldura. Daca incaltamintea e fixa iar piciorul sta strans, chiar daca are doua perechi de sosete iar incaltarile sunt de iarna, potrivite pentru temperaturi joase, se poate simti frig. Nu m-a ajutat acest lucru, eu aveam deja niste incaltari tip apres-schi (niste Moon Boots) care imi erau insa fixe (port masura 38, ele erau varianta 35-38). Din acest motiv mi-am cumparat alte ghete, masura 40 (un numar si jumatate mai mare decat port eu), sa am ca back-up in caz ca Moon Boots nu mi-ar fi tinut de cald. In cazul meu, teoria aceasta nu a functionat neaparat 🙂 Mi s-a parut ca m-am simtit mai confortabil in Moon Boots-urile fixe decat in incaltarile mai mari. Si nu mi-a fost deloc frig atunci cand aveam piciorul “storcosit” in incaltarile fixe, ba dimpotriva chiar. Dar este o parere extrem de subiectiva, probabil ca ar trebui mers pe teoria testata si studiata, nu pe practica mea 🙂

Apoi sosetele. Este recomandat sa purtam doua perechi de sosete. Una fina, subtire, de lana merinos, si una groasa, calduroasa tare, din lana (sau sosetele clasice de schi, din poliester sau combinatii de lana cu poliester sau chiar lana 100%, dar groase rau). Noi am avut cate o pereche de sosete de lana merinos (grosime medie, nu chiar foarte subtiri, aveam unele de la hiphip, de acum ceva vreme) si pe deasupra niste sosetoaie imense, groase, 80% lana 20% poliester, de la Decathlon). A fost mai mult decat aveam nevoie cred. Nu am simtit absolut niciun moment ca ne-ar fi rece la picioare.

Manusile. La manusi am citit nenumarate recomandari de a folosi manusile acelea mari, de schi, cu un singur deget (mittens). Din acelasi motiv ca la incaltaminte. Sa fie degetele libere si sa se faca un spatiu mare si gol in manusa, unde sa se adune caldura. Pe sub aceste manusi mari, captusite cu fleece, indicat ar fi sa avem niste manusi mai subtiri, pe degete (lana merinos daca se poate). Astfel ca atunci cand avem nevoie sa folosim degetele, sa nu expunem pielea, sa existe si niste manusi subtiri deasupra lor. Si asa am facut, am cumparat niste manusi simple, dintr-un fleece calduros, ca prim strat. Si pe deasupra niste manusi de schi. Andrei nu a avut manusi mittens, ci clasice, cu degete, dar unele foarte groase (nothing fancy, erau niste manusi normale, de la niciun brand specializat, dar foarte, foarte groase, captusite). Si da, in combinatia asta a fost super, nu ne-a fost frig deloc. Doar ca… a fost un chin pusul manusilor si datul lor jos. Si la noi, la adulti, dar mai ales la copii. Sincer, simt ca am fi putut sa facem alegeri mai bune la capitolul manusi. In primul rand cred ca ar fi fost ideal sa gasim niste manusi foarte tehnice, o singura pereche (nu doua!), care sa tina super bine de cald. Tind sa cred ca cele pe care le aveau copiii (de la brandul Weedo, manusi de schi lungi) ar fi fost bune si doar ele singure (dar am insistat obsesiv de mult sa poarte doua perechi de manusi, cum zicea teoria, si vai ce scandaluri am mai avut :D). Iar la noi la adulti ar fi fost bune niste manusi de prim strat cu touch screen (ca sa nu ne scoatem deloc mana din manusa cand mai foloseam telefonul). Dar desi am cautat manusi cu touch screen, niciuna dintre cele gasite si testate de noi in magazin nu aveau touch screen functional :)) Aveau pe deget portiunea aceea care teoretic ar fi trebuit sa functioneze pe telefon, dar… nu functiona.

Caciula. Aici nu am mai luat nimic nou, am folosit ce aveam. Copiilor le-am luat cagule subtiri, de pus pe sub casca la schi (cele de la Joha, din lana merinos), iar pe deasupra am avut cu noi doua tipuri de cagule: cagule de lana fiarta captusite cu velur (cele de la Huttelihut) si cagule din fleece normal dar care aveau integrat si fular peste gura si nas (cele de la nanou). Noi, adultii, am folosit ce aveam deja (caciuli normale iar eu cagula pufoasa, mai mult fashionable decat practica, dar fiind foarte pufoasa mi-a tinut bine de cald). Ne-am descurcat super asa, dar pe parcursul zilelor am realizat ca ne-ar fi fost de folos variante de caciuli impermeabile. Cu ceva fas pe deasupra. Au fost multe zile in care a nins si chiar daca pe moment nu mi-am dat seama deloc ca ar putea sa fe o problema, dupa o ora de stat in ninsoare (sau ma rog, chiar mai putin de o ora) se depunea foarte multa zapada pe caciuli. Care se topea si uda caciulile. Nu era asa o mare problema, aveam cu totii glugi impermeabile pe care le-am si folosit, dar tot ansamblul de cagula subtire + cagula calduroasa si mega pufoasa + gluga i-a cam enervat pe copii. Daca vom mai merge, voi cauta cagule impermeabile, imblanite pe dedesubt, ca sa rezolvam problema asta :)))

Fular. Singurul care a avut un fular adecvat a fost Andrei, cu un fular tubular de lana merinos. Copiii nu au avut fulare (insa au avut gulerasele cagulelor). Poate ca ar fi fost de folos si fulare doar ca m-am gandit ca aveam deja o groaza de accesorii dupa noi si la fiecare oprire de incalzire in cafenele imi statea inima gandindu-ma ca uitam cate ceva :))) Nu era complicat avand in vedere ca aveam zilnic dupa noi 16 manusi (fiecare cate 2 perechi) si 6 caciuli :)) Nu mai voiam si grija unor fulare in plus 😀

Foarte specific, am luat asa pentru fiecare dintre noi:

Pentru copii am luat mai multe seturi de prim strat (lana merinos si/sau matase), cate doua seturi de strat intermediar (de lana merinos mai groasa), cate un hanorac Reima Turkikas pufos), si cate doua variante de strat exterior (o salopeta Reima si una Weedo pentru Anastasia, o salopeta Weedo si un costum de schi Super Rebel pentru Alexei). Nu cred ca a fost absolut necesar sa luam cate doua salopete, Alexei a folosit doar setul din doua piese. Apoi am luat sosete subtiri de lana si sosete groase din mix de lana, speciale pentru schi (de la Decathlon, unele destul de voluminoase, nu stiu daca au fost cea mai potrivita varianta pentru ca erau destul de greu de incaltat, fiind destul de stramte pe picior). Manusi (unele subtiri cu degete si unele groase, de schi, cu un singur degete). Cagule subtiri de schi (unele din lana merinos subtire) si cagule groase (din lana fiarta si captusite cu velur si cele pufoase cu fular integrat) de pus pe deasupra. In picioare Moon Boots. Am mai pus si un pieptar din fleece si un fular tubular, pe care nu le-am folosit. Pijamale groase, din fleece sintetic, cu botosi inclusi. Am pus si papucii lor de casa de lana, pentru cand aveam sa stam la cazare.

Pentru mine am luat un set de prim strat de lana merinos (de la Oysho), un strat intermediarde jacheta imblanita si doua perechi de colanti imblaniti pe dedesubt, cateva pulovere de lana si doua salopete de schi (una mai groasa, una mai subtire). Doua perechi de manusi (cele de schi si dedesubt cele subtiri, cu degete, negre). Cateva perechi de sosete (subtiri de lana si groase din mix de lana). Cagula si caciula normala si fular. Puloverele de lana nu mi-au fost de folos, nu le-am purtat niciodata, la fel si cea de-a doua salopeta, nu mi-a fost necesara. Am purtat in fiecare zi cam aceleasi lucruri, fiind toate pe dedesubt nu aveam nevoie de diversitate (si avand lana pe dedesubt, nu a fost nevoie sa le schimb sau sa le spal, nu am transpirat, nu au pastrat miros, au fost perfecte).

Pentru Andrei am luat doua seturi de prim strat (ambele sintetic, de la Decathlon), o bluza de strat intermediar (tip polar), cateva pulovere de lana, sosete (subtiri de lana si groase din mix de lana), manusi subtiri si manusi groase (el nu avea de schi, asa ca ambele au fost cu degete), cizme de zapada de la Decathlon (carora eu m-am impotrivit maxim, pentru ca nu mi se pareau suficient de groase, in ciuda specificatiilor care spuneau ca sunt potrivite pana la -22 grade). Mai multe caciuli groase si un fular mai pufos. Avand prim start sintetic, la el a fost nevoie de schimbat seturile de pe piele (a avut doua, le alterna), in rest a purtat aceleasi haine si el, in fiecare zi.

Am mai luat incalzitoare de maini si incalzitoare de picioare, sa le avem cu noi insa nu le-am folosit absolut niciodata. Nu ca nu ar fi fost suficient de frig, ci pentru ca atunci cand simteam ca ne este prea frig, intram undeva la interior sa ne incalzim. Nu stateam mai mult de 2 ore afara (poate nici atat), alternam cu momente inauntru. Nu am simtit nevoia sa folosim incalzitoare niciodata.

Cum ne-am descurcat? Mai mult decat onorabil as zice. Am fost bine echipati, chiar daca eu si Andrei nu am avut imbracaminte neaparat specializata (de la branduri specializate pe imbracaminte pentru schi). Am avut tot ce ne-a trebuit, cu cateva mentiuni pe ici pe colo, lucruri pe care am fi putut sa le alegem mai bine (manusi mai bine si poate caciuli impermeabile).

Ce am fi putut alege mai bine? Hm… tipul de imbracaminte de exterior. Desi este extrem de calduros (si dupa parerea mea, extrem de estetic) sa porti o salopeta de schi intreaga, pentru mine si Anastasia (singurele care am avut salopete) era destul de greu cu salopeta. Mersul la baie, intratul in cafenele, intratul in masina, erau o aventura. Ne-ar fi fost in mod cert mult mai usor sa avem geaca si pantaloni, sa putem da jos complet geaca in momentele in care stateam inauntru, la caldura. Apoi, ochelari de schi. In unele momente chiar ar fi fost necesari, mai ales pentru copii. Cand am mers cu saniile trase de ren/husky, cand ningea foarte puternic, cand am mers la sanius etc. La momentul plecarii noastre nu aveam ochelari de schi cumparati, nu ne-a trecut prin cap ca ar fi putut fi de folos, asa ca nu am avut.

Concluzia (de data aceasta, de la final de articol :D) e ca este nevoie de haine potrivite pentru frig. Spun din nou ca nu as subestima deloc frigul, nu m-as baza pe faptul ca nu e atat de frig precum arata termometrul. Sau ca nu se simte atat de frig. Mi se pare ca este foarte important sa existe cele trei straturi de haine si accesoriile potrivite. Cred ca cel mai dificil este pentru oamenii care nu practica sporturi de iarna (ca noi), pentru ca este nevoie de ceva investitie in haine. Pentru cei obisnuiti cu mersul la schi, mi se pare ca nu este nevoie nimic in plus fata de un echipament de schi gros (Andrei a avut un costum de schi imprumutat, insa geaca era prea subtire, a avut nevoie de o geaca mai groasa).

Si apoi… ultima concluzie e ca ideal e de venit in Laponia cu copii un pic mai mari (5-6 ani si peste). Pentru noi a fost dificil cu Anastasia atat de mica (3,5 ani). Pentru ea totul era mult mai coplesitor decat pentru noi. Chiar si simplul imbracat in acele trei straturi pentru ea se simtea mult mai rau decat pentru noi ceilalti, mai “lungi” ca ea. Fiind inca micuta de inaltime, toate straturile acelea o infofoleau foarte mult si ii era greu sa se miste, asa ca am avut multe momente tensionate. O frustra orice cazatura pentru ca nu se putea ridica singura, ii era dificil sa mearga, sa se imbrace, sa se dezbrace, sa mearga la baie. Daca ar fi avut chiar si un an in plus sunt sigura ca lucrurile ar fi fost mult mai usoare 🙂 Asa… varsta ei mi se pare cea mai dificila pentru venit in Laponia (si spun asta abia dupa ce am fost si am vazut ce a insemnat). Clar nu as recomanda excursia aceasta parintilor cu copii mai mici, bebelusi sau de pana in 2 ani, insa acolo mi se pare un picut mai usoara situatia pentru ca nu sunt foarte mobili, poarta inca scutec (ceea ce in contextul Laponiei zic eu ca ajuta), stau mult in carucior. Un copil de 3 ani este foarte activ (si e dificil sa se miste infofoliti), nu mai are scutec (mersul la baie era o provocare de fiecare data), sunt multe frustrari la varsta aceasta (am avut tantrumuri zilnice) etc. Pe de alta parte, a fost minunat sa mergem acum, cat sunt inca mici amandoi, deci nu regret deloc faptul ca am ales sa mergem acum. Au fost plusuri si minusuri, asa cum sunt convinsa ca sunt la orice varsta 🙂