Cea mai frumoasa parte a calatoriilor cu autorulota este fix faptul ca nu esti “obligat” sa pleci de acasa cu lectiile facute. Te poti adapta pe drum, te poti opri unde vrei, conduci cat poti, schimbi itinerariul dupa cum iti place. Iar asta e valabil chiar si pentru excursiile in grup mai mare de autorulote si cred ca pana la urma asta e toata frumusetea calatoritului cu autorulota. Nu ai constrangeri, si it feels good sa lasi loc si de putina spontaneitate si imprevizibil. Si cam cu ideea aceasta am si plecat la drum in aceasta vacanta, insa… stiind ca vom ajunge si pe taramuri elvetiene, unde hazardul si voia intamplarii nu prea se potrivesc cu obiceiurile locale, am fost nevoiti sa conturam un pic traseul si sa facem un plan oarecum organizat. Si chiar si pentru Italia a fost nevoie de putina pregatire in avans (rezervat unele campinguri si stabilit in mare cam care avea sa ne fie traseul), pentru ca este o zona extrem de aglomerata in perioada verii iar sansele sa nu gasim locuri de campat erau destul de mari. Spre deosebire de alte excursii in afara Romaniei la care am participat si noi cu tururile Joy2wander, turul acesta in Italia si Elvetia a fost mai restrans. Am fost doar 7 autorulote, cu totii “cunoscatori” (mai fusesem in multe alte tururi, aveam experienta unui traseu mai ambitios, stiam care e dinamica unui grup intr-un astfel de tur etc). Ceea ce a fost poate un pic mai bine, pentru ca eram deja un grup destul de sudat, ne cunosteam intre noi, nu a mai fost nevoie de perioada de acomodare cu grupul, iar excursia aceasta de 18 zile (in total 18 zile, dintre care cel putin 4 aveau sa fie pentru drum dus si intors) a parut parca mai lunga ca altele (poate datorita sentimentului de familiaritate pe care il aveam cu totii).

Insa spre deosebire de alte vacante ale noastre avute in ultimii ani, vacanta aceasta nu a fost planificata cu Excel (cum obisnuim noi sa procedam :D). Nu ca Excel-ul ar fi ceva rau, imi place la nebunie sa pregatesc in amanunt o plecare, sa scriu tot ce putem face, unde putem manca, ce sa vedem, ce sa nu ratam. Imi place Excel-ul, imi organizeaza minunat toate informatiile pe care le culeg. Imi place de fapt sa ma documentez despre un loc, nu neaparat sa planific o vacanta. Vreau sa stiu unde mergem, imi place sa citesc despre acele locuri, sa vad documentare, sa ma uit ce e interesant. Imi place sa citesc Excel-urile altora, imi place sa ma uit pe Excel-urile vechi :))) Sunt mare fan al listelor facute in Excel.

DAR.

De data aceasta am stiut foarte putine despre planuri (noi, participanti la tur, nu si organizatorii care au pregatit in avans excursia). Aveam traseul conturat (cu flexibilitate), stiam care sunt urmatorii pasi, dar nu stiam tot ce urmeaza sau tot ce avem de facut. M-am adaptat din mers, am citit mult despre locurile pe unde ajungeam in autorulota, pe drum, sau seara inainte de culcare si… nu a fost deloc rau sa joc cartea surprizei. Sa ma las surprinsa de locurile pe care le vedem fara sa le stiu deja de pe internet. Sa fie locuri noi, descoperite acum, sa fie imprevizibil, surprize si reactii spontane. Dolomitii sunt aproape. Iar aceasta nu va fi singura noastra vizita aici. Asa ca… nu ne-am grabit sa vedem tot sau sa stim tot. Si a fost nesperat de bine, de relaxant si de surprinzator!

Am plecat de la ideea de a vedea spectaculosii Munti Dolomiti, parte din Alpii italieni (sunt patrimoniu Unesco). Acesta avea sa fie “highlight”-ul vacantei noastre, sa ajungem in muntii acestia dramatici, cu peisajele superbe, lacurile in culori fermecatoare si formatiunile acelea incredibile in calcar. Povestea muntilor e fascinanta! Cu sute de milioane de ani in urma, in locul unde se afla Dolomitii era o mare tropicala (marea Tethys), pe fundul careia s-au depus sedimente marine, care s-au tot cimentat si compactat de-a lungul timpului, transformandu-se in final in roci (numite dolomite). Iar cand placile tectonice s-au izbit, au ridicat zona aceasta, formand Alpii. Si Dolomitii. Iar forma finala, de acum, cu varfurile acelea frumoase, ascutite, neslefuite, e datorata eroziunii (vantului, ghetarilor, ploilor).

Zona aceasta e un mix interesant de cultura italiana si austriaca (nu e de mirare avand in vedere istoria locala si apropierea geografica de Austria), incepand de la amestecatura de germana si italiana vorbita, de la restaurantele unde poti comanda paste si pizza dar la fel de usor si un snitzel, pana la arhitectura locala, cu influente austriace pregnante. Pana si numele atractiilor este deseori trecut in ambele limbi. Lago di Braies spre exemplu este si Pragser Wildsee. Lago di Dobbiaco este si Toblacher See, ceea ce poate fi putin derutant 🙂

Am programat sapte zile pentru Dolomiti si sase zile pentru Elvetia. Drumul din Bucuresti catre Dolomiti (1500km) l-am facut in doua zile (cam 10 ore de condus pe zi), cu o prima campare la un camping din Budapesta (acesta), iar apoi a doua zi, in campingul Olympia din Dolomiti, foarte aproape de granita cu Austria. Am inceput explorarea Dolomitilor cu zona estica, unde “vedete” sunt stancile Tre Cime, Lago di Braies si Lago di Misurina (desigur, sunt multe alte locuri frumoase in zona aceasta, acestea trei sunt cele mai des intalnite in recomandari).

Ziua 1

Campingul Olympia este destul de mare (insa destul de inghesuit, noi am avut noroc sa nimerim niste locuri de campare mai spatioase), cu multe facilitati care ne-au fost de mare folos: piscina de unde abia ii scoteam pe copii, loc de joaca pentru copii (interior si exterior), restaurant, bar, masini de spalat, dusuri curate, statie de autobuz chiar la iesirea din camping. Iar in exteriorul campingului se afla o mica gradina zoologica, la 15 minute de mers pe jos un parc si o zona de activitati pentru copii, foarte frumoasa, mare si… gratuita (parcul se numeste Kurpark si este extrem de frumos, ne-ar fi placut sa stim mai din timp de el, ca sa putem merge mai des). Costurile sunt insa mai mari chiar si decat campingurile din Tarile Nordice, lucru care ne-a cam surprins: 70 euro pe noapte camparea, curentul se plateste separat 0,8 euro/kw, umplerea cu apa la fel – 1 euro. In final am ajuns la un cost de 100 euro pe noapte, ni s-a parut foarte mult pentru un camping, insa am aflat ulterior ca zona aceasta este extrem de scumpa in orice perioada a anului, dar mai ales in plin sezon de vara.

In prima zi am ramas in zona campingului, unde la aproximativ 5km se afla lacul Dobbiaco (un lac de agrement). Am mers cu bicicletele pana acolo (pe cea mai mare parte din drum este pista de bicicleta, sunt doar cateva zone in care se merge pe strada, in paralel cu masinile). A fost prima mea experienta de mers cu bicicleta electrica (pana acum ma temeam de ele si din cauza greutatii lor, si din cauza vitezei pe care o pot prinde – iar eu sunt omul anti-viteza :D). Insa aici, pe drumurile astea unduioase, a fost grozava!! Absolut grozava! Mi-a placut la nebunie!

Este o zona foarte frumoasa, se pot face tot felul de activitati (plimbat cu barca, trasee de hiking, bird watching etc). Inca incercam sa ne revenim dupa drumul obositor asa ca primele doua zile ale acestei vacante au fost foarte incete, fara deplasari foarte departe de zona campingului.

Ziua 2

In cea de-a doua zi am planuit sa mergem inca de dimineata la faimosul Lago di Braies, imaginea iconica a muntilor Dolomiti (alaturi de stancile Tre Cime). Din pacate insa, am avut ghinionul sa experimentam neseriozitatea italienilor cand vine vorba de transportul in comun. Si cum era inca prea proaspata amintirea vacantei in Japonia (unde transportul in comun venea la secunda, fara pic de intarziere), ne-a fost tare greu sa intelegem cum am putut sa asteptam o ora si jumatate un autobuz (care in final nu a mai venit si a trebuit sa abandonam planul). Lago di Braies se afla la 20 de minute de condus de campingul Olympia, statia de autobuz se afla chiar in fata campingului (acesta a fost printre principalele motive pentru care l-am ales). Teoretic relativ aproape, insa destul de greu de parcurs distanta aceasta pe jos (imposibil cu toti copiii dupa noi). Probabil ca in astfel de situatii este preferabil de avut o rulota (chiar daca noi am avut si am vazut ca nu este neaparat potrivita noua), pentru ca poti lasa rulota in camping si merge oriunde cu masina mica. Sa iesim din camping cu autorulotele (care erau deja montate pentru stat, toate lucrurile scoase) ar fi fost foarte dificil, deci am fost putin constransi de faptul ca nu am avut optiunea unui transport public de incredere.

Asa ca am mers la Innichen (la 15 minute de condus de camping) sa urcam pe munte cu telescanul si sa coboram cu funbob-ul. Urcarea cu telescaunul cu patru locuri pe muntele Baranci ne-a placut foarte mult iar la finalul traseului era o zona foarte mare unde am fi putut petrece o zi intreaga la activitati pentru copii si familii, sunt patru parcuri tematice in varful muntelui, cateva locuri de joaca si animale.

Chiar e o zona foarte draguta, insa cea mai mare atractie este funbob-ul. Am planuit sa mergem si noi (cumparasem biletele) insa era o coada infernala. Dupa ce am asteptat aproape o ora si trebuie sa mai asteptam inca pe atata, am renuntat sa mai asteptam si am luat telescaunul ca sa coboram de pe munte. Partea frumoasa a acestei zone e ca este extrem de ofertanta pe timp de vara, sunt foarte multe activitati frumoase pe care le putem face in familie. Partea mai putin frumoasa e ca toata lumea are aceeasi idee de a veni aici pe timp de vara iar aglomeratia e parte din normal in aceasta perioada.

*** Va urma ***