Incep sa imi notez diverse lucruri in telefon despre vacanta aceasta si fara sa imi dau seama ca setez deja un nume pentru articolul ce va urma, scriu cu litere ingrosate… The Trip. Pentru ca fix asta este: Acea Excursie. Mult asteptata, mult planificata, mult dorita. In locuri noi, in care nu am mai ajuns pana acum, mergand cu autorulota, impreuna cu copiii. In planurile mele visatoare, imi conturasem in minte ideea ca ultima excursie inainte ca Anastasia sa implineasca doi ani sa fie undeva departe, cat mai departe, preferabil in Noua Zeelanda. Nu am reusit sa concretizam planul acela, daaaar a aparut ideea acestei vacante de trei saptamani in Tarile Nordice, in caravana de autorulote (unsprezece la numar) care sincer… credem ca va depasi experienta din Taramul Marelui Nor Alb. Stiam inca de la Revelion de aceasta excursie insa recunosc ca in prima faza cei 8000km de parcurs in trei saptamani nu au sunat deloc incurajator. Nici acum nu imi dau seama cat este de fezabil un drum atat de mic cu doi copii de doi si cinci ani, insa suntem atat de entuziasmati de ideea de a vedea atatea locuri (si in special Norvegia!) incat totul pare posibil. Vor fi multe ore de condus, mult timp petrecut in autorulota, mult jucat si avut grija de copii (m-am numit deja Entertainer-ul Oficial al familiei), insa gandul ca vom ajunge in fiordurile acelea minunate ale Norvegiei, in plina vara (desi nici in plina iarna nu ar fi fost rau, daca ne-ar fi promis ca vedem aurora boreala), este suficient de motivant ca sa avem energie pentru drumul lung. Good things happen for those who wait, nu? 🙂

Ziua 1 – Bucuresti – Gyor (Ungaria)

Am pornit in “the trip” vineri dimineata. Dar dimineata, nu gluma. La 5am eram gata de plecare, plini de energie si voie buna (da, niciunul dintre noi nu s-a mai plans de somn cum am fi facut-o in orice alta dimineata cand ne dau copiii trezirea la 6-7). Am plecat un pic mai devreme decat restul grupului pentru a imparti putin drumul lung cu cateva opriri mai lungi in Budapesta, Praga si Hamburg si pentru a profita de ziua de vineri (luata liber de la birou) ca sa parcurgem mai mult din distanta lunga. Cel putin asta ne-a fost planul initial. Sa calatorim din Bucuresti pana in Budapesta in prima zi, apoi din Budapesta in Praga a doua zi si din Praga in Hamburg a treia zi, cand aveam sa ne reunim cu tot restul grupului). Suntem obisnuiti cu drumurile lungi cu masina mica, insa cu autorulota nu am condus niciodata niciodata peste 700-800km pe zi, daramite trei zile la rand de astfel de drumuri. Pentru noi, planul grupului era un pic cam greu, am fi ramas cu siguranta mult in urma caravanei (cel putin asta ne imaginam noi, in panica si agitatia de dinaintea plecarii), asa ca am avut nevoie sa avem cateva ore bune de avans, ca sa putem opri mai des fara sa ne ingrijoram ca ne indepartam prea mult de grup. Nu ne incanta nici ideea de a conduce mult noaptea, din cauza pozitiei copiilor in scaunele auto (dar si pentru ca nu obisnuim sa calatorim noaptea). In autorulota nu se pot monta scaune auto prinse in isofix (nu au isofix), asa ca e nevoie de scaune prinse in centuri, care nu au in general pozitii bune de somn. Al lui Alexei poate fi prins in centura, insa in doua puncte (nu trei), pe bancheta perfect verticala, asa ca intotdeauna ii cade capul si trunchiul in fata. Intotdeauna a fost o adevarata problema pentru noi treaba aceasta cu scaunele auto in autorulota, am tot cautat variante mai bune, insa din pacate nu prea sunt optiuni.

Prima oprire a fost dupa o ora si jumatate de condus (la 6:30), dupa Pitesti, o oprire foarte rapida ca sa ii dezmortim pe copii si sa le dam ceva de mancare, un mic dejun rapid. Se luminase afara si deja incepuse sa se aglomereze deja drumul, insa am mers bine, fara opriri sau stat pe loc. Am fi vrut sa oprim la OMV-ul de la intrarea pe Valea Prahovei insa au adormit copiii, asa ca ne-am continuat drumul. A doua oprire (prima mai lunga, de o ora, pauza de mancat si realimentat cu motorina autorulota) a fost la ora 9:30, dupa Sibiu, la Rompetrol (am gasit unul foarte dragut, cu un restaurant Hei nou nout). Am mai avut nevoie de o pauza de schimbat scutec la 11:30 (o a treia oprire rapida, maxim zece minute), apoi am mers intins pana la vama Turnu (am ajuns la vama la ora 14:00). Am ales sa iesim pe la Turnu pentru ca erau timpi de asteptare muuult mai mici fata de vama Nadlac. Am verificat site-ul politiadefrontiera.ro pe parcursul drumului, ca sa vedem cam cat era de aglomerata vama si in vreme ce la Nadlac (I sau II) se asteptau peste 60 de minute, la Turnu erau aproximativ 20 de minute. Am estimat ca timpii acestia sunt un best case scenario si am hotarat sa mergem pe la Turnu. Inainte de a trece granita am realimentat, apoi am avut de asteptat cam 30 de minute sa terminam cu asteptatul la coada si cu controlul propriu-zis. Ne asteptam sa fie mai complicat procesul, insa politistul de frontiera doar a deschis usa autorulotei si a privit de la intrare ce avem inauntru (nu a fost un control amanuntit). Luasem vigneta pentru o luna pentru Ungaria cu o seara inainte de a pleca (de pe site-ul acesta, 116 lei). Prin urmare, la 9 ore si un pic de la plecarea de acasa am intrat in Ungaria. Muuuult mai bine fata de planurile noastre fataliste de la inceput de drum. S-au simtit portiunile noi de autostrada, am reusit sa mergem chiar nesperat de bine.

Dupa ce am trecut de vama aveam ca plan sa oprim pe autostrada, intr-un spatiu sau o parcare amenajata, sa mancam. Din pacate nu am gasit niciunul asa ca a trebuit sa ne abatem putin din drum, in satul/orasul Mako, unde am mancat in autorulote, intr-o parcare. Nu ne asteptam sa nu gasim rest areas pe autostrada aceasta (M43), dar ne-am descurcat. Fiind ora 15 (ora locala, din Ungaria), deci 16 pentru corpul nostru, nu mai aveam foarte multa energie pentru condus mult. Cu toate acestea, pentru ca in Budapesta era foarte departe de autostrada campingul in care ne gandeam sa ramanem peste noapte (Arena Camping gasisem) ne-am gandit ca ne-ar ingreuna un pic traseul si seara dar mai ales a doua zi dimineata, si am pierde prea mult timp abatandu-ne din drum sau din proximitatea autostrazii. Am cautat rapid in aplicatia Park4Night si am gasit un camping in Gyor, aproape de autostrada (Just a Campground). Un camping normal (28 eur camparea cu dusuri, curent si apa incluse – mentionez acest lucru pentru ca pe parcursul calatoriei am intalnit si campinguri fara utilitati incluse), cu recenzii nu neaparat grozave, dar care era mai mult decat aveam noi nevoie (adica un simplu loc de campat peste noapte). Concluzia acestei zile a fost faptul ca aveam un plan extrem de ambitios cu aceasta excursie in Tarile Nordice iar calatoria pana acolo era departe de a fi usoara. Insa desi eram foarte sceptici ca ne vom descurca, a fost o prima zi buna, am condus peste 900km si am stat aproape 14 ore pe drum, mult peste ce credeam noi ca ar fi fezabil pentru noi.

Ziua 2 – Gyor (Ungaria) – Dresden (Germania)

Am dormit neintorsi! Eram extrem de obositi dupa drumul lung de o zi inainte, asa ca am adormit amandoi in acelasi timp cu copiii. Pentru a doua zi planul era sa incercam sa ajungem cat mai departe. Insa nu mai puteam sustine ritmul atat de alert pe care l-am avut in prima zi (oricum ne-am trezit mult mai tarziu decat anticipasem, abia la 9:30 am reusit sa plecam din camping), asa ca am hotarat sa impartim ziua astfel incat sa avem o pauza mai mare la pranz. Sa conducem trei-patru ore dimineata, o pauza mai lunga in Praga, apoi inca vreo trei ore seara. Fata de heirupul din prima zi (14 ore pe drum), sapte-opt ore de condus in cea de-a doua zi pareau chiar rezonabile. Din Gyor ne-am indreptat catre Praga (am trecut prin Slovacia) unde am hotarat sa parcam autorulotele intr-un camping din nordul orasului, aproape de autostrada, de unde am fi putut sa mergem in centrul Pragai cu tramvaiul. Optiunile de camping au fost Camping Sokol Troja si Camping Trojska (al doilea cu foarte putine locuri de parcare). Am facut o prima oprire in Cehia, sa alimentam, sa ne dezmortim un pic si sa sunam la campingurile din Praga, sa vedem daca gasim locuri in vreunul dintre ele (citisem ca era extrem de aglomerat zilele acestea si erau sanse mari sa nu gasim loc de campat/parcat). Niciunul dintre ele nu avea locuri, totul parea sa fie fully booked in Praga. Parcarile si benzinariile de pe autostrada din Cehia erau extrem de aglomerate, abia gaseam loc sa parcam doua autorulote (cate eram in acel moment al calatoriei, restul caravanei era cam cu trei-patru ore in spate). Iar traficul se aglomera pe masura ce inaintam. Dar ne asteptam la aglomeratie, fiind mijloc de august, in plina vacanta scolara in Europa. Am realizat ca planul de a manca in Praga, in centru, era imposibil, nu aveam nici unde sa parcam (optiunea de a parca pe strazi in centru era imposibila, sunt prea mici strazile si prea aglomerate ca sa fi avut vreo urma de sa sansa sa gasim locuri de parcare) si aveam sa pierdem foarte mult timp cu logistica. Prin urmare, am renuntat la ideea de a trece prin Praga si am planuit sa mergem inainte. Fata de ziua anterioara, cand am avut foarte mult spor la condus, a doua zi a fost mai grea cu inaintatul (550 km parcursi, fata de 900+ km ziua precedenta). Chiar daca aveam autostrazi in Cehia, drumul a fost neasteptat de obositor (asfaltul zgomotos, autostrada “in valuri”, mult trafic, accidente) si s-a simtit ca nu am prins orele bune de dimineata pentru condus, am prins trafic din plin inca de la plecarea din camping.

Sincera sa fiu, ideea de a conduce atat de mult pret de trei zile apoi oprit doar ca sa dormim intr-un camping, nu a fost potrivita pentru noi si stilului nostru de a calatori cu masina/autorulota. Am facut un singur astfel de drum lung cand ne-am intors in Romania din Olanda, insa am impartit drumul in cinci zile. Multe, asa e, insa condus cateva ore (atunci ne-am limitat la un maxim de 5 ore pe zi) si apoi relaxat intr-un loc dragut (ceea ce pe noi ne incarca cu foarte multa energie), a fost un scenariu muuult, mult mai plauzibil si mai potrivit pentru noi. Drumul in sine, desi deloc motivant in prima faza, a fost ca o vacanta, nu l-am simtit deloc, ba dimpotriva chiar, ne-am bucurat nespus de el (oprire in satuc german, apoi in Hallstatt, in Viena, in Szeged si Sibiu). Avand acea experienta in amintire, am fi sperat sa putem face acelasi lucru si acum, intr-un ritm mai alert desigur (o limita de 7 ore de condus pe zi). Faptul ca am tras de noi fara sa avem nicio recompensa la final de zi incepuse sa ne demotiveze un pic. Stiam ca va fi greu drumul dar simteam ca alergam prea mult. Toata alergarea era din cauza ca aveam doua conditionari de timp cu biletele la Legoland Billund (care sa zicem ca nu ar fi fost neaparat o problema) dar mai ales cu traversarea cu feribotul (cea megaaaa scumpa, de 300 euro) din Danemarca in Norvegia de la Hirtsals la Kristiansand. Fara a ne pripi in a trage concluzii, ne-a trecut prin minte faptul ca indicate ar fi fost poate patru saptamani de vacanta, nu trei (insa ar fi fost dificil pentru tot grupul sa obtinem patru saptamani de vacanta). Poate ca a contat foarte mult si faptul ca nu eram deloc obisnuiti cu o calatorie inafara tarii cu autorulota, nu stiam exact la ce sa ne asteptam, cert e ca dupa doua zile ne simteam deja foarte obositi, dar mai presus de oboseala, simteam ca nu mai aveam nici rabdare prea multa, nici motivatie.

Asa ca indiferent de cat de mult avea sa ne coste (ca timp) o oprire de relaxare, am hotarat sa ne oprim in Dresden si sa avem o seara de relaxare, de plimbat prin centru, despre care citisem ca ar fi foarte frumos (oras distrus aproape in totalitate in cel de-al doilea razboi mondial, insa refacut complet, cu un centru foarte frumos). Am cautat asadar un camping cat mai aproape de centru, ca sa putem ajunge usor in oras. L-am gasit pe acesta, numit Contipark Stellplatz Wiesentorstraße si chiar daca nu avea recenzii prea bune si nu eram convinsi ca vom gasi statii de curent functionale (cum scria in comentariile de pe Park4Night), am riscat sa mergem si sa vedem ce gasim. Inca de cand am intrat in Dresden ni s-a parut ca orasul este superb. Cladirile frumoase, atmosfera vibranta (erau peste tot concerte stradale), raul Elba, oamenii (multi!) pe strazi. Ne-ar fi placut tare mult sa putem sta macar o ora in centrul orasului, insa campingul unde voiam sa ajungem (care era de fapt o parcare) era plin pana la refuz. Chiar si peste 🙂 Si chiar cand am ajuns a inceput ploaia si o furtuna de vant de nu am putut iesi din autorulota nici macar cinci minute. Incepusem sa devenim destul de frustrati ca in cele doua zile de condus aproape continuu nu am reusit sa facem nimic altceva. Si nici macar nu inaintasem atat de mult incat sa ne simtim aproape de destinatie, inca mai aveam cel putin o zi grea de condus foarte multe ore.

Seara ne-am reunit cu restul grupului in apropierea Dresden-ului, in campingul Schafhof Großsedlitz , si desi reuniunea a fost seara tarziu, dupa ora 22, parea un fel de after party 🙂 Toata lumea vorbea, povestea, am stat pana tarziu si parca… s-a schimbat un pic atmosfera apasatoare care ne cam cuprinsese in ultimele ore 🙂 Teoretic, mai aveam o singura zi de tras tare, dupa care urmau zile mai linistite si mai frumoase. Insa aceste trei zile de drum… pf… ne-au cam fortat limitele.

Ziua 3 – Dresden (Germania) – Billund (Danemarca)

Faptul ca ne-am intalnit cu restul grupului a fost ca o mica resetare pentru noi. Eram obositi, dar intr-un mod destul de ciudatel, parca mai bine si mai putin demotivati ca ziua anterioara. Cea de-a doua zi credem ca a fost cea mai grea din tot heirupul. Prima zi a fost cea plina de entuziasm si curiozitate, aveam un avant fantastic sa mergem, sa ajungem cat mai departe, a doua zi a fost in antiteza, vazand ca inaintam mult mai greu si ca ne ajunge oboseala, iar a treia zi a fost… ca o reintoarcere la realitate. Nu mai eram entuziasmati, cu siguranta, dar nici la fel de prapastiosi cum devenisem in a doua zi. Eram pur si simplu realisti, cu asteptari normale. Fara asteptari mai degraba. Planul pentru a treia zi era sa parcurgem distanta Dresden-Billund, de 800km. Desi cu o zi inainte eram complet impotriva acestui plan, ni se parea ca nu are cum sa fie fezabil, am inceput ziua cu o abordare mai relaxata. Ne-am propus sa conducem cat vom putea, insa fara a mai compromite confortul si rutina copiilor. Stiam ca e vacanta si ca in vacanta se intampla multe exceptii, insa parea ca exceptiile deveneau normalitate (mancat prostii, dormit tarziu, tantrumuri de la oboseala etc). Asa ca ne-am gandit ca da, vom face un ultim efort de a trage de noi, dar fara sa mai continuam cu ritmul haotic din ultimele zile.

Am plecat din Dresden la ora 10 si desi traseul initial trecea prin Leipzig, ulterior ne-am razgandit si ne-am rerutat catre Berlin. Un drum mai lung ca distanta, dar mai scurt ca timp (salvam cam 30 minute). A fost foarte aglomerat, insa am reusit sa inaintam destul de bine, am mers continuu pret de patru ore si jumatate, apoi am oprit pentru masa de pranz (o ora) in parcarea unei benzinarii. La ora 3 am pornit cu gandul de a ajunge la Billund (inca cinci ore de condus cel putin). In continuare suntem de parere ca aceste trei zile au fost mult, mult prea mult. Trei zile de condus, cu pauze in benzinarii sau parcari, iar la finalul fiecarei zile campat, dormit si luat de la capat. Ar fi fost dificil chiar si daca am fi fost doar noi doi, insa cu doi copii mici chiar s-a simtit mult peste puterile noastre. Indiferent cat de frumoasa este destinatia si cat de motivanta este “rasplata” de a vedea ceva spectaculos, pentru noi este prea mare pretul acesta de a trage de noi trei zile consecutive. La mijlocul zilei am avut amandoi cate un moment de cadere nervoasa (din fericire pe rand, nu amandoi in acelasi timp), dar efectiv simteam ca nu mai puteam psihic in ritmul acesta. Pauza mai lunga de la pranz ne-a prins bine, insa fiind tot intr-o parcare iar pranzul tot in autorulota, nu am simtit neaparat o deconectare de drumul lung. Spre finalul zilei eram deja epuizati, fara nicio urma de chef si energie pentru ce avea sa urmeze. Este foarte posibil sa ni se fi parut asa si pentru ca era prima vacanta de acest tip pentru noi si cu siguranta nu stiam despre ce este vorba cu adevarat. Ne gandeam ca nu va fi atat de dificil, insa in realitate chiar a fost. Este clar dovada clara a lipsei noastre de experienta, nu am stiut exact la ce sa ne asteptam si am sperat la o varianta un pic cam prea idealista. De acum inainte stim si renuntam inca de pe acum la pseudo-planurile pe care ni le facusem pentru anul urmator, de a merge cu autorulota in Islanda si Insulele Feroe. Bufnesc in ras numai la gandul ca am putut lua in calcul aceasta varianta, vazand cat de greu ne este sa ajungem acum in Norvegia.

In orice caz, la finalul celei de-a treia zi aveam 34 de ore de condus de vineri pana duminica seara (condus efectiv, nu durata intreaga a calatoriei) si 2400 km parcursi. O medie de 11 ore pe zi de condus si 800 km parcursi pe zi. Imi tremura mainile numai scriind aceste statistici. Nu toti cei din grup sunt de aceeasi parere cu noi, multi dintre cei care au venit in aceasta excursie aveau experienta mai multor iesiri din tara cu autorulota, insa noua ni s-au parut crunte aceste trei zile. Crunte. Si tocmai pentru ca suntem siguri ca urmatoarele zile, cand vom vedea numai locuri minunate, vor sterge impresiile de acum, las tot ce am notat “la cald” ca sa ne amintim ca nu a fost un drum usor. Cel putin pentru incepatori este un efort considerabil. Am stat campati intr-un camping la 4 minute cu masina de Legoland Billund, in campingul Billund Stellplatz, un camping dragut, in natura, fix langa o padure si un loc de joaca pentru copii in padure, insa pentru ca am ajuns foarte tarziu, cand afara era bezna completa, nu ne-am putut bucura prea mult de el.

*Articol scris pe parcursul calatoriei, in timp real. Nu am “cizelat” deloc trairile si frustrarile de pe drum, pentru ca am vrut sa ramana descrise exact asa cum au fost. Am subestimat un pic drumul si chiar daca eram pregatiti pentru o calatorie grea, ne-a depasit cu mult asteptarile. Drumul de dus (si cel de intors) au fost foarte, foarte dificile pentru noi si nu stim daca am vrea sa mai facem curand ceva similar 🙂

**Aplicatia Park4Night este cu membership. Poate fi accesata si fara insa nu sunt listate toate campingurile si toate informatiile despre acestea (numar de telefon spre exemplu). Inainte de o plecare cu autorulota in Europa cred ca ar fi esential de avut aplicatia aceasta (poate ca mai sunt si altele insa noi si intreg grupul nostru am folosit Park4Night pentru a gasi campinguri pe traseu). Iar dupa aceste prime trei zile de cautari pe drum, credem ca mult mai indicat ar fi de cautat campinguri inainte de calatorie. Macar orientativ, de stiut ce campinguri sunt in zonele in care vom ajunge (iar unde e cazul si unde se poate, facut rezervari inainte, mai ales in plin sezon).