Da, Tokyo avea sa fie un “culinary trip”, in care sa incercam toate mancarurile traditionale japoneze. Un pic de panica la inceput, pentru ca amandoi suntem foarte sclifositi cand vine vorba de mancare (unul ar manca doar humus de dimineata pana seara, iar cealalalt nu se impaca deloc cu mancarurile mai “neconventionale”, preferand intotdeauna Mc-ul ca varianta de back-up). Dar ne-am acomodat usor usor cu ideea, si am inceput sa ne documentam ce inseamna de fapt si de drept mancarea japoneza, ce se mananca si mai ales CUM se mananca, ca sa te incadrezi in standardele lor de politete. O Doamne… ce de reguli…

Micul dejun
Ei bine, Houston we have a problem. Mie imi place fandoseala frantuzeasca cand vine vorba de micul dejun. O cafea cu lapte, un croissant crocant, un pic de unt, un pic de gem si cam atat. Si unde n-am mic dejun frantuzesc, fac greva foamei! Asa ca sa ne intelegem… micul dejun in Japonia este o problema. Sa detaliem 🙂

Micul dejun japonez este un fel de masa de pranz 🙂 Un bol de orez simplu, facut la aburi, un bol de supa miso si diverse altele pe langa: peste, legume, omleta (tamagoyaki), spanac, muraturi (takuan) etc. Si bineinteles, ceai verde. Supa miso este o supa clara ce contine ceapa verde, tofu, alge si nori. Uneori se mai adauga si sos de soia, insa este optional. Miso inseamna de fapt boabe fermentate in japoneza, si de regula supa miso este facuta din boabe de soia. Cu cat este mai lung procesul de fermentatie, cu atat supa este mai gustoasa si mai inchisa la culoare. Daca supa este deschisa la culoare si are un gust dulceag, procesul de fermentatie a fost mai scurt. In orice caz, orice mic dejun japonez traditional TREBUIE sa aiba un bol de supa miso si un bol de orez facut la aburi!

Pe langa acestea, deseori se mai servesc muraturi, numite generic in japoneza tsukemono. Sunt o multime de tipuri de tsukemono in Japonia, insa daca vreti o lista cu cele mai cunoscute si apreciate, o gasiti aici.

Tamagoyaki este o rulada facuta din straturi fine de omleta si se poate manca nu doar la micul dejun, ci chiar si in diverse combinatii de sushi. Slava cerului ca exista o reteta ce contine oua gatite, pentru ca dupa cum probabil stiti deja, japonezii mananca deseori oua crude. Bleah!

Sushi
Daca vorbim despre mancarurile din Japonia, vorbim despre sushi, in mod cert! Si nu e nevoie de cine stie ce prezentari fabuloase pentru sushi, pentru ca cel mai probabil stim cu totii despre ce este vorba: rulouri de orez cu diverse toppinguri sau umpluturi, in functie de tipul de sushi ales. Noi am fost extrem de incantati de sushi-ul de la restaurantul Genki Sushi, din zona Shibuya. Nu numai mancarea a fost senzationala, insa si intreaga atmosfera, totul extrem de tehnologizat, cu monitoare pentru comanda, benzi rulante pentru a aduce mancarea sau a lua farfuriile goale.

Si cu ocazia acestui articol, am aflat si invatat si noi care sushi e care 🙂 Ca de acum sa stim sa deosebim si sa alegem ce ne place, fara sa mai fie nevoie de exprimari de genul “cel cu foaie neagra” sau “cel cu peste pe deasupra”:
1. Maki – este sushi-ul “cu foaie neagra”, adica rulourile de orez invelite in foi de nori
2. Nigiri – sushi-ul format dintr-un “bulgare” de orez, peste care se adauga diverse topping-uri precum felii subtiri de peste sau tamagoyaki (sau orice altceva)
3. Inari – sushi-ul cu o crusta prajita de tofu (inauntrul prajelii este orez cu diverse toppinguri)
4. Chirashi-zushi – un bol de orez peste care se pun diverse toppinguri (la fel ca pentru oricare alt tip de sushi)

 

Sashimi
Toate ca toate, dar sashimi-ul a fost dupa parerea mea cea mai cea provocare in materie de mancare japoneza. Si nici acum, dupa trei saptamani de mancat sashimi nu pot sa spun ca ma impac cu gustul. Tonul ca tonul, somonul ca somonul, insa orice alt tip de peste crud mi se pare imposibil de mancat. Asa ca atunci cand a fost vorba de sashimi, am incercat pe cat posibil sa evit. Dar ce sa faci cand te invita japonezii la masa si iti ofera din partea lor un platou imens de sashimi de tot felul? Nu poti sa refuzi, deci mananci obligat fortat. Plus zambet si complimente, ca sa para ca you’re enjoying it. 🙂

Supa Ramen
Ei bine, cand am auzit ce este de fapt supa ramen, am zis ca nu mananc nici neam asa ceva. Sa mananc eu supa facuta din oase de porc, vegetariana convinsa fiind? Nicidecum! Dar pentru ca totusi supa ramen este un icon food in Japonia, nu poti sa nu o incerci, oricat de vegetarian ai fi. E ca si cum te-ai duce in Kyoto si n-ai vedea padurea de bambus 🙂 Si ce sa vezi, mi-a placut la nebunie. Recomandam cu incredere sa o incercati pe cea de la restaurantul Ichiran din Shibuya, este o dementa! La intrarea in restaurant completezi un formular si alegi preferintele de supa. Consistenta supei, cantitatea de ulei dorita, iuteala dorita, grosimea noodlesilor, ceapa si usturoi, cu sau fara porc. Nu poti comanda nimic altceva la Ichiran, doar supa ramen. Apoi, in fata unui vending machine, selectezi orice alt topping pe care ti-l doresti (de regula ou fiert, ceapa sau usturoi). Delicios, pur si simplu delicios!

Giozas
Giozas sunt extrem de asemanatoare cu dumplings-urile chinezesti. Sunt practic niste galusti din orez cu umplutura de porc si verdeata. Pot fi prajite sau fierte si se mananca cu sos de soia.

Okonomyiaki
Cea mai mare distractie culinara din Tokyo a fost fara doar si poate okonomyiaki-ul. Si asta pentru ca a trebuit sa ni-l gatim singuri, pe plitele incorporate in mese. Fiecare om primea cate un bol cu diverse, un ou crud si un sos. Scoate din bol fructele de mare (sau carnea, dupa caz) si gateste-le pe plita fierbinte. Amesteca ingredientele din bol cu oul crud, pana cand se obtine o pasta omogena. Ia fructele de mare sau carnea si pune-le din nou in bol. Amesteca iar. Intinde cativa stropi de ulei pe plita, apoi toarna continutul bolului pe ulei incins. Intinde cu spatula, rumeneste compozitia cat de cat, apoi aranjeaza totul intr-o forma rotunda si preseaza cu spatula. 5 minute pe-o parte, 5 minute pe cealalta. Cand e aproape gata, ia pensula si pune cu generozitate un sos ce pare a fi teriyaki. Deasupra, maioneza. Si la sfarsit, cativa fulgi de peste. Imparte in patru si… Pofta buna!

Yakitori
Practic frigarui de pui 🙂 Poate ca nu este un fel de mancare atat de specific japonezilor, insa ce face yakitori-ul atat de special este locul in care se mananca. Niste restaurante mici, cu bucatariile si gratarele la vedere, cu doua-trei (hai maxim patru pe alocuri) scaune inafara restaurantului, unde mananci. Un grup nu are nicio sansa sa gaseasca loc la acelasi restaurant 🙂 Insa orice ar fi, indicat ar fi sa nu mancati in Shinjuku, unde se gasesc cele mai multe astfel de restaurante. Sunt foarte turistice si bineinteles, ai parte de o multime de tepe. Plus cover charge. Noi n-am stiut asta, asa ca am platit pe cele sase frigarui din poza mai mult decat pe festinul cu sushi din Shibuya.

Tempura
Daca sunteti in Tokyo si intamplare face sa va aflati in Asakusa, mergeti neaparat la restaurant Sansada, vechi de aproape 200 de ani, best tempura in town. Mese joase, traditionale, podele tatami, doamne in kimonouri care servesc clientii. Lasi pantofii la intrare, deschizi usile culisante si te asezi frumos pe podea. Este demential restaurantul! Iar tempura este usoara si deloc grasa, crusta este subtire si delicioasa. Orezul lipicios si foarte gustos. Iar restaurantul, cu specificul traditional, este o experienta in sine!

Noodlesi verzi
Sau noodlesi de orice fel. Sunt gustosi, oricum ar fi gatiti. Mai putin varianta pe care am incercat-o in Arashiyama, in Kyoto. Si asta pentru ca se serveau reci (om fi noi nebuni, dar noodlesii reci parca au total alt gust fata de cei calzi), si cireasa de pe tort a fost sosul in care trebuia sa ii inmuiem. Sos de soia amestecat cu ou crud de prepelita. Slava cerului ca era de prepelita! Pentru ca nu era deloc gustoasa combinatia. In schimb, recunoastem, ca si aspect, nota 10. De altfel in general mancarea japoneza arata foarte bine, colorata si foarte apetisanta.

Rice Omelet
Ce-i drept, am vazut ca omleta cu orez era populara mai mult in zona Kansai decat in Tokyo. Iar cand am vazut macheta in vitrina restaurantului (japonezii au un foarte bun obicei de a expune machetele mancarii, pentru ca oamenii sa stie cat de mare e portia si ce contine), am zis ca e musai sa o incercam. E o porceala deloc dietetica, dupa cum va puteti imagina 🙂 Mult ou, mult orez si un sos cat mai caloric posibil. Insa gustul este neasteptat de bun, si combinatia, desi dubioasa, merge de minune! Si evident, daca tot e sa fie porceala, sa fie pana la capat, cu ice cream soda. Da, bautura atomica din poza de mai jos este comestibila (e Fanta verde) si nu, nu ne-a fost rau dupa ce am baut-o 🙂

Matcha Tea Latte
Cel de la Starbucks! Neaparat cel de la Starbucks! In prima faza, ni s-a parut amandurora odios, cu un gust mult prea pregnant de ceai verde, amar si foarte neplacut. Insa spre sfarsitule excursiei si mai ales in ultima zi in aeroport, eram addicted! Si acum ne amintim cu cata disperare cautam un Starbucks in aeroportul Tokyo Haneda, doar ca sa bem un ultim matcha tea latte.

Si ar mai fi de spus si povestit despre mancarurile japoneze, dar n-am apucat nici noi sa le-ncercam pe toate. Cat despre dulciuri, luati-va gandul! Nu veti gasi dulciurile delicioase ale europenilor, nici pe departe. Si asta pentru ca japonezii nu se prea omoara cu zaharul. Gasesti pe alocuri, in pseudo patiserii, ceva pandispanuri cu consistenta buretoasa, colorate atomic in fel si chip, insa gustul lasa de dorit. Desi ca sa fim sinceri, mochi-ul nu e chiar atat de horror. O prajiturica rotunda, din orez, umpluta cu… pasta de fasole 🙂 N-o sa vreti sa il incercati, pentru ca stim, suna oribil, insa prin nu stim ce minune gastronomica… e chiar gustos! Mai ales daca este cald. Cel din poza nu este chiar mochi, nu are umplutura, insa are exact aceeasi consistenta. A, si bineinteles, inghetata cu ceai verde (delicioasa), pe care o gasesti la tot pasul, si cele mai populare dulciuri la ei – niste jeleuri cu bucatele de fructe confiate in mijloc. De regula se servesc cu ceai verde, ca sa mai tempereze din gustul foarte amarui al ceaiului verde.