Scriu dintr-un varf de pat, intr-o liniste deplina. Se aud doar valurile marii, cum se izbesc cu tafna de mal, o pisica miorlaind pe terasa si… cam atat. Imi aud respiratia si fosnetul pernei cand ma asez mai bine in pat. Vreau sa deschid laptopul, dar n-are baterie. Vreau sa imi iau cartea sa citesc, dar am uitat-o in portbagaj, in masina. Vreau sa pornesc televizorul, dar imi este cumplit de lene sa ma ridic din pat. Asa ca stau. Si ascult valurile. Si ma gandesc ca in ultimii cinci ani si jumatate, rareori am avut astfel de momente in care chiar sa nu am nimic de facut iar mintea sa nu-mi zboare la ceva de pregatit. La ceva de organizat, de rezolvat sau de pus pe liste. Si parca-i prima oara cand nu simt niciun fel de vinovatie ca nu fac nimic. Niciun fel de vinovatie ca suntem singuri, fara copii. Niciun fel de vinovatie ca nu am chef de nimic. De teama sa nu mai apara vreun ceva neprevazut, nici n-am indraznit sa ma gandesc la weekendul acesta in doi pe care il tot planificam de prin septembrie. Asa ca acum, vazandu-ne aici, intr-un hotel pe plaja, in plina iarna si frig, parca nu ne vine a crede. Suntem atat de obisnuiti sa fim mereu la foc continuu si sa ne alerge mintea incoace si incolo incat o astfel de “frana” e nefireasca pentru noi. Dar doamne, cata nevoie aveam de o pauza 🙂

Inca de asta vara am tot incercat sa ajungem la Euforia, hotelul din Eforie Sud despre care s-a tot vorbit in ultima vreme. Dar ba nimeream numai weekenduri cu evenimente, ba aveam alte planuri stabilite atunci cand gaseam camere libere. Si in final, parca a fost mai bine asa, tocmai ca sa putem veni aici cand… nu vine mai nimeni, in extra sezon. Si spre norocul nostru, Euforia chiar e printre foarte putinele optiuni de cazare la mare pe timp de iarna. Nu inteleg exact de ce marea e in gratiile oamenilor doar pe timp de vara. Si de ce venitul la mare este asociat din start cu soare si stat la plaja. Pentru mine, marea este infinit mai frumoasa iarna. Cu tot cu frig, cu tot cu vant rece, cu tot cu pustietate si sentimentul acela de dezolare din statiunile romanesti. Marea vazuta iarna e ca un buton de OFF apasat cu determinare cand esti satul de orice. Nimic nu mi se pare mai linistitor ca marea, cand e frig si nu e nimeni in jurul tau. Evadare. Fix evadare imi inspira marea pe timp de iarna.

Nu am fost niciodata intre cele doua Eforii. In copilarie mergeam an de an in Eforie Nord cu parintii si de cateva ori am incercat si noi recent (in speranta ca s-au mai schimbat si imbunatatit lucrurile in statiune) insa in Eforie Sud sau pe fasia dintre cele doua statiuni nu ne-a tentat niciodata sa mergem. Asa ca habar nu avem cum este vara aici, cat este de aglomerat sau care-i atmosfera. Insa acum, iarna, ni s-a parut amandurora superb. Ce-i drept, si noi am prin drag de mare iarna doar cand am stat in Olanda. Cand mergeam pe plaja pe vreme rece, pe vant de ne intra in par si-n nas nisipul, doar ca sa ascultam valurile. Pentru ca sunetul acela al valurilor iarna mi se pare pura terapie 🙂 Niciun alt sunet alb nu mi se pare atat de placut precum valurile marii cand e frig si cand bate vantul. Insa cel mai probabil, lumea se imparte in doua tabere in ceea ce priveste marea iarna: cei care o adora si cei de la pol opus, care o detesta. Noi suntem din prima categorie. Si din fericire pentru noi, suntem printre putinii carora le place marea involburata si rece. Dar printre acei putini se numara si cei care au lucrat la acest proiect, Euforia, al carui scop principal este de a face marea o destinatie de care oamenii sa se poata bucura tot timpul anului. Nu doar vara, nu doar in sezon.

Si chiar daca stiam (si de la prieteni si din social media) ca hotelul acesta este complet diferit de mai tot ce am vazut in Romania, tot am fost placut surprinsi sa il descoperim. Stiam ce vom vedea (am “stalkerit” cu multa insistenta site-ul si pagina lor de Instagram, stiam tot ce misca la ei pe conturi), stiam cam cum sunt decorate camerele, cum arata restaurantul, cum e terasa aceea superba cu banchete cimentate, stiam cam care e privelistea catre mare (sau cea catre lac, din camerele cu vedere catre Techirghiol) si cu toate acestea… tot am fost extrem de entuziasmati de tot ce inseamna acest boutique hotel. Incepand cu istoria cladirii (de fapt, hotelul e format din trei cladiri/aripi, una dintre ele fiind initial o vila interbelica construita in 1930, modificata in anii ’90 si renovata in 2021), cu designul simplu, culorile si mai simple (alb, nisipiu, bejuri, marouri), detaliile si decoratiunile (sunt multe sculpturi in piatra de Techirghiol, facute de sculptorul George Culea), zona de spa, de piscina si restaurantul (unde se poate veni si fara a fi cazat in hotel). Nu sunt multe locuri de cazare atat de impresionante pe litoralul romanesc (aproape spre deloc am zice noi), asa ca hotelul acesta si intregul sau concept de retreat si relaxare este (dupa preferintele noastre) cel mai frumos loc pe care l-am vazut la marea noastra. Si chiar daca este totul atat de perfect, geometric, minimalist, aranjat bucatica cu bucatica, da o senzatie asa de tihna, de confort familiar, de… acasa 🙂 Un acasa de la mare.

De designul hotelului s-au ocupat fetele de la Annterior Design, cele care au decorat si amenajat si apartamentele Rezident Tomis Marina, unde am fost in urma cu o luna. Decorul hotelului este foarte subtil, simplu, cu foarte multe elemente naturale, mult lemn si multe cercuri 🙂 De altfel, cercul este un simbol in acest hotel, il intalnim in foarte multe elemente de decor si mobilier. Si toate cele 20 de camere disponibile sunt decorate in stiluri diferite, nu sunt doua mobilate si aranjate la fel.

Nu ne-am gandit niciun moment ca nu am avea ce sa facem daca mergem la mare cand e frig. Cele mai frumoase si linistitoare plimbari pe plaja mi se par cele facute iarna, cand plaja e pustie si nisipul ud. Si sincera sa fiu, am ajuns in punctul acela al vietii in care uneori ne dorim sa avem un weekend doar de stat. Sa mergem undeva (ca sa mai iesim putin din rutina casei, unde stam extrem de mult, lucrand predominant de acasa) si doar sa stam. Fara planuri marete de vizitat sau de facut ceva in mod special, fara alergatura, fara cautat restaurante sau lucruri de facut ca sa umplem timpul. Uneori (din ce in ce mai des observam noi) avem nevoie doar… sa stam. Cel mai probabil acesta e si motivul pentru care in ultimii ani cautam tot mai des locuri frumoase, cazari inedite, in care sa petrecem un weekend fara sa ne treaca vreun moment prin cap ca am vrea sa mergem in alta parte. Iar la mare am fi venit cu siguranta mult mai des si in anii trecuti, daca am fi avut unde sa stam cazati aproape de plaja. Insa pana anul acesta efectiv nu am gasit variante de luat in calcul pentru a veni iarna la mare.

La Euforia restaurantul este si el deschis pe toata durata anului. Au o piscina interioara incalzita si o zona de spa, cu masaje, sauna si tratamente corporale. Inca o dovada ca am intrat intr-o alta categorie de varsta a turistilor. Suntem de acum interesati (si atrasi) de tot ce inseamna parte de relaxare, masaje si spa. Ceva ce nu se intampla DELOC inainte de 30 de ani, numai ideea de a merge la un spa (si a sta!) mi se parea cel mai anost lucru posibil pe care il puteam face intr-o vacanta. Ei bine… doi copii mai tarziu iata-ne cum ciulim urechile si ochii cand vedem o lista de masaje pusa frumos pe noptiera din camera de hotel :)) Nu am reusit sa ne bucuram de zona de spa (unde se pare ca exista si un perete din cladirea originala din 1930), insa au o oferta foarte variata de tratamente, masaje si kinetoterapie.

Dupa cele 19 ore petrecute la Euforia putem conchide ca… si cea de-a doua incercare a noastra de a avea un weekend romantic (fara copii) a semi-esuat :)) Anastasia s-a simtit din nou rau din cauza ca am plecat peste noapte (ultima si de altfel prima incercare a fost in urma cu sase luni cand am fost in Delta) asa ca ne-am intors val vartej acasa 🙂 Pentru data viitoare stim sa mergem impreuna, toti patru, sa stam la balaceala in piscina si sa mergem pe rand la masaje si tratamente 🙂 Si pastram ideea de a veni aici iarna, cand nu este multa lume, cand afara e frig (acum erau 0 grade cu real feel de -4) iar noi ne bucuram de piscina calda, priveliste catre mare si mancare buna. Chiar, a fost pentru prima oara cand am mancat calcan si cenacop (cine a auzit de cenacop?!), minunata a fost mancarea!