Ziua 4

Doamna care avea grija de cazarea noastra ne-a spus ca in Sambata Mare are loc o parada in capitala insulei, cu fanfara si farfurii de lut sparte in urma lor. In Grecia, Pastele ortodox este o sarbatoare extrem de importanta (ca si in Romania de altfel), cu foarte multe obiceiuri si cu mult sarbatorit. Si cum nu aveam nicio sansa sa ajungem sa luam lumina in noaptea de inviere, am vrut sa simtim putin din cultura si obiceiurile lor cu aceasta parada din centrul orasului. A fost un pic de nebunie, fara doar si poate. Si mult asteptat, si multa galagie, si un pic de vacarm cu toate farfuriile care se spargeau in urma fanfarei. Dar a fost extrem de interesant (desi pentru Anastasia a fost un haos cam mare, s-a speriat si nu i-a placut toata agitatia). Dupa parada ne-am plimbat prin centrul orasului Lefkada si abia atunci am vazut cat de frumos si fermecator este orasul. Doar plimbandu-ne printre stradutele mici, cu case traditionale, colorate, cu rufele atarnate pe sfoara, cu usile vopsite in culori, cu scuterele lasate neglijent in fata caselor, am vazut cat de dragut este centrul. Si oricat ne-am fi plimbat si ratacit, intr-un fel sau altul ajungeam mereu in acelasi punct: portul si marea.

In continuare vremea era destul de rece, iar vantul se intetise destul de mult (dar se oprise ploaia). Am mers in plimbare cu masina pana la plaja Paralia Agios Ioannis, sa vedem morile de vant vechi, insa am vazut-o doar din mers, fara sa mai oprim. Aceasta este o plaja foarte lunga (are aproximativ 3km), cu vant puternic (grozava pentru windsurferi), valuri mari, cu unele zone deloc amenajate si mai salbatice. Sunt cateva mori de vant vechi, abandonate insa (doar una a fost renovata, celelalte sunt in stare destul de rea).

Am avut noroc sa gasim loc la restaurantul Kyma, unde am mancat pranzul, iar apoi din cauza vantului puternic a trebuit sa ne intoarcem la cazare. A fost prima zi in care am stat degeaba in vacanta aceasta. Copiii au dormit la pranz la cazare, la fel si noi, iar cat am dormit a fost o furtuna extrem de puternica (cea care a impins sezlongurile in piscina). La fix cat sa ne forteze un pic sa stam, sa nu mai alergam dintr-o parte in alta sa vedem cat mai multe pe insula. De fapt, din toata perioada de sase zile intregi pe insula, doar doua au fost mai capricioase, cu ploaie si vant. In rest, am avut noroc de o vreme nesperat de buna pentru perioada aceasta a anului.

Seara am facut o cina de Paste cu oua rosii, cozonac din Grecia (sau ceva ce semana a cozonac :D) si placinta pe care ne-a adus-o proprietarul cazarii in dimineata acelei zile (cat de dragut a fost gestul!). A fost o zi mult mai linistita fata de restul zilelor, insa ne-a prins tare bine aceasta pauza. In vacante, mai ales in cele in care mergem cu un grup de prieteni, tindem sa fim mai activi decat am vrea. Pentru ca sunt tentatii mari, incercam sa ne adaptam toti aceluiasi ritm, vrem sa profitam sa facem cat mai multe lucruri si uitam un lucru important. Sa ne relaxam, sa ne linistim, sa stam. Pentru ca pana la urma acesta e scopul unei vacante, nu doar sa alergam sa vedem cat mai multe locuri (foarte frumoase si tentante de altfel).

Ziua 5

In prima zi de Paste am avut noroc de o vreme superba. Dupa doua zile de furtuni de vant si ploaie, am prins un cer senin si nici urma de adiere de vant. Asa ca am profitat si am ales sa mergem la o noua plaja de pe insula. Am inceput cu plaja Mikros Gialos, din apropierea satului Poros, o plaja micuta si foarte intima (cel putin asa ne-a parut noua, veniti aici in afara sezonului si comparand cu alte plaje mai renumite de pe insula). Din ce am observat pana acum, cele mai multe plaje din Lefkada sunt cu pietre. Pietricele mici, dar suficiente cat sa fi fost nevoie de papucei dintr-aceia de plaja si apa. Nu am stiut, asa ca nu am venit pregatiti si ne-a fost un pic greu sa stam pe plaja. Am simtit mai mereu nevoia sa inchiriem sezlonguri pentru ca ne era destul de greu sa stam asezati direct pe plaja. Chiar daca nu am putut face baie in mare (era inca foarte rece), a parut mai usor sa intram in mare aici, pe plaja Mikros Gialos, fata de alte plaje. Nu erau valuri, intrarea era lina iar culoarea apei… pfoai, dementialaaaa! Si chiar daca parea destul de pustie plaja, erau cateva facilitati care pe noi ne-au ajutat mult (sezlonguri, cateva taverne de unde am mai putut comanda cate ceva, toalete etc).

Apoi am mers in satul pescaresc Sivota, sa luam pranzul. Nu credeam ca vom gasi prea multe restaurante deschise in ziua de Paste dar… erau toate deschise 🙂 Satul acesta ne-a placut foarte mult, pe malul apei, in jurul portului, cu multe terase si multe barci. Foarte multi oameni veneau aici pentru a inchiria barci/veliere/catamaran si adevarul e ca ni s-a cam pus pata si noua pe ideea aceasta de vacanta pe barca. Aduce un pic cu stilul de calatorit pe care il avem cu autorulota, dar pe apa. Singurul inconvenient e ca nu prea avem habar nimic despre barci, nu am mers niciodata si nu prea ne-am descurca fara un skipper cu experienta. Si cu copiii parca ne e inca teama 🙂 Dar ne-ar placea pentru noi doi, daca vom avea vreodata ocazia sa mergem in cuplu, pare o optiune foarte interesanta (si noua pentru noi) de a calatori pe insulele grecesti. Am mancat la taverna 12 Gods, am ales-o dupa recenziile de pe Google Maps.

Dupa amiaza am mers la o plaja superba, aproape de satul Vassiliki. Plaja Agiofili. Drumul este destul de ingust pana la parcare, incape o singura masina (si e cu dublu sens). Nu vreau sa imi imaginez cum e aici in plin sezon, mi s-a parut dificil de mers chiar si acum, la inceput de mai, cand era aproape pustiu. De la parcare este un pic de coborat pana la plaja (sunt si niste trepte, aproximativ 80-90 trepte, nu foarte multe, dar ultimele sunt destul de inalte si un pic greu de coborat cu un copil mic in brate) iar apoi se deschide plaja. Superba, aproape complet libera, inconjurata de stanci, intr-un mic golf linistit. Vazuta in realitate parea ca e o plaja complet diferita de ce apare pe Google Maps (o plaja ticsita de umbrele colorate, sezlonguri de inchiriat, prosoape si oameni). Acum… nu era nimic. Niciun sezlong, nicio umbrela, nicio barca, cativa oameni rasfirati pe plaja. Chiar am avut impresia ca am descoperit o plaja pustie, delooooc cunoscuta de turisti. Da, asta e farmecul extra sezonului (sau de fapt inceputului foarte timpuriu de sezon deja, pentru ca in mai cam incepe deja perioada de vara si vacanta). Locurile superbe sunt goale si le poti simti magia, fara sa fie umbrite de agitatie si prea multa forfota. Sau in fine, asa le percepem noi, mai frumoase cand nu au fiecare centimetru ocupat. Dintre toate plajele vazute in Lefkada, aceasta si plaja Megali Petra sunt preferatele mele din toata insula!

Ziua 6

Au trecut sase zile de parca nici n-ar fi fost. Abia ce ajunsesem in Lefkada, am clipit de doua ori si bam. Ultima zi. Nu imi dau seama daca a fost suficient. In teorie da, sase zile pline sunt mai mult decat suficiente pentru Lefkada, in practica insa parca ar merge mai multe 🙂 Sa stai mai mult, sa vezi mai multe plaje, sa explorezi mai mult intr-un ritm mai lent. De obicei, in ultima zi dintr-o vacanta ne pierdem un pic din avantul zilelor anterioare si preferam sa fim mai “domoli”. Si desi ne facusem noi un plan maret sa ajungem la plaja Gialos, sau poate si la plaja Ekgremni (pentru ca ni se spusese ca desi sunt multe trepte de coborat, sunt renovate si deloc periculoase) ori chiar la plaja Milos (cea cu padurea de pini), in final am ales cea mai simpla si confortabila optiune. Sa ne reintoarcem la plaja Khatisma, unde ne-a placut pentru ca ne-a fost foarte usor cu copiii. Plaja are tot pietricele, dar putin mai mici, ca un nisip foarte grunjos (spre deosebire de altele unde erau pietre in toata regula, mari si incomode la calcat), aveam optiunea de a inchiria sezlonguri si aveam restaurantul pool bar-ului Copla (unde puteam comanda mancare, merge la baie si chiar sa stam in piscina). Si doar asta am facut, am stat la plaja, am intrat in apa marii (care era in continuare foarte rece dar parca incepuse sa fie un picut mai buna) si ne-am bucurat de vremea calda. A fost interesant de observat diferenta dintre prima si ultima zi in Lefkada (in ambele zile am fost pe plaja aceasta). In prima zi era extrem de pustie (aproape dezolant de pustie, eram doar noi pe plaja, parea ca am venit intr-un loc parasit), in ultima zi, la doar o saptamana distanta deja devenise foarte animata, era multa lume, vreme mai calda, agitatie mai multa (probabil incomparabila cu ce e in sezon dar a fost interesant sa observam diferenta). Ce-i drept, in ultima noastra zi in Lefkada era si a doua zi de Paste, inca zi libera in Grecia, insa credem ca incepuse usor, usor si sezonul de vara.

Restul zilei l-am petrecut facand bagajele, pentru ca a doua zi planuiam sa plecam foarte devreme (la maxim 5:30 dimineata). Iar cina am luat-o la un restaurant din apropierea cazarii, de pe malul apei, nimic prea fancy sau demn de o recomandare, dar suficient pentru ce aveam noi nevoie.

The end.

Si iata cum am ajuns la finalul acestei vacante in Grecia. Nu stiu daca vom mai avea vreodata o ocazie atat de buna de a lega asa de multe zile libere (1 mai si Paste) pentru a veni in afara sezonului in Grecia, insa ne-a placut foarte mult sa descoperim Lefkada (dar si Parga!) intr-o perioada atat de linistita. Poate ca amandoua au farmecul lor cand este plina vara si totul e mai vibrant si mai… intens, dar sunt convinsa ca a fost mult mai pe placul nostru asa. Mai pustiu, mai cu terase/restaurante inca nedeschise, mai cu atmosfera inca amortita dupa iarna. Dar a fost liber, a fost liniste, a fost superb. Iar Lefkada este intr-adevar o insula foarte frumoasa, cu multe locuri spectaculoase de vazut. Si chiar si-a atins scopul. Ne-a deschis apetitul pentru Grecia. Pe care sigur, o consideram frumoasa si inainte de a veni, dar cu siguranta credeam in adancul sufletelor noastre ca este foarte supraapreciata. Dar am inteles in final de ce atat de multa lume este innebunita dupa Grecia, de ce atatia oameni se indragostesc pur si simplu de tara aceasta (sau in fine, de insulele acestei tari) si de ce e atat de preferata de europeni. Si de acum incolo, va fi si in optiunile noastre de vacanta. Practic, am redescoperit si noi roata. Dar cum spuneam si la inceputul articolului, nu imi pare deloc rau ca am lasat-o pe mai tarziu. A venit in cel mai potrivit moment aceasta “revelatie”, cand aveam cel mai mult nevoie de ea. Si o vedem o destinatie perfecta pentru mers cu familia, cu copiii, cu prietenii, in grupuri mai mici sau mai mari. E minunata si atat de ofertanta Grecia!