Cred ca de ceva vreme nu am mai pregatit cu atata drag o excursie (de la cea din Panama de fapt). Ne-am dorit foarte mult sa ajungem in Laponia si in sfarsit anul acesta ne-au iesit planurile. Si chiar daca a fost o decizie spontana (ne-am hotarat sa mergem cu foarte putin timp inainte de plecare, cred ca nu am avut nici macar o luna pentru pregatiri), ne-am mobilizat sa cautam cat mai multe informatii si sa facem (zicem noi) cele mai potrivite alegeri. A fost putina bataie de cap, nu o sa neg lucrul acesta, insa pe masura ce ne-am tot documentat si am tot citit, parca nu mai parea atat de complicat sa organizezi o excursie in Laponia pe cont propriu. Totusi, fiind o destinatie in care vin predominant tururi (de peste tot, nu doar din Romania), mi s-a parut ca exista niste mici dezavantaje atunci cand vii aici singur, fara agentie (cum ar fi faptul ca multe dintre hoteluri sunt pre-rezervate si e greu sa gasesti cazari, activitatile sunt organizate pentru grupuri mari si de multe ori nu mai exista disponibilitate pentru 1-2 turisti rataciti care vin singuri etc). Sau cel putin asta am simtit noi, mergand acolo in decembrie (tot ce scrie in acest articol este pur subiectiv). Pe de o parte, ma bucur ca am venit asa, singuri, si ca am avut parte de multa flexibilitate (in cazul de fata, cu Anastasia inca mica, nu stiu daca faceam fata unui program plin al tururilor prin agentie). Insa pe de alta parte… nu ne-ar fi prins deloc rau sa avem confortul unei excursii in Laponia organizate de altcineva pana in cel mai mic detaliu. Sunt undeva la mijloc cu parerea despre cum e mai bine sa mergi in Laponia 🙂 Insa pentru ca noi am decis ca anul acesta sa mergem asa, singuri, voi povesti cum ne-a fost excursia din perspectiva aceasta, cu mentiunea ca ne-a placut enorm de mult dar ca au fost si cateva provocari pe care le-am fi evitat alegand o agentie.

Long story short, cele mai dificile decizii mi s-au parut alegerea activitatilor si asta pentru ca exista prea multe optiuni din care poti alege. Si pana gasesti varianta pe care sa o consideri cea mai potrivita dureaza un pic si e nevoie de “sapat” un pic internetul 🙂 Iar in articolul acesta (lung si speram noi cuprinzator) am detaliat toate informatiile pe care le-am descoperit pregatind aceasta vacanta. Mare parte din el este scris inainte de plecare, am notat diverse lucruri pe care le-am aflat pe masura ce ne documentam. Este insa completat ulterior, dupa intoarcere, cu informatii de la fata locului 🙂 Sper sa fie util, am incercat sa fie cat mai structurat si sa contina cat mai multa informatie obiectiva. Nu voi prezenta totul din perspectiva unei povesti superbe, desi sincera sa fiu, in unele momente chiar mi-a parut ca suntem intr-un vis frumos. Au fost desigur si lucruri care ne-au placut mai putin (ca oriunde in lume de altfel), dar daca e sa tragem linie… ma voi alinia si eu parerii intregului internet si voi spune ca da, destinatia aceasta chiar este extrem de frumoasa (totusi nu as recomanda-o delooooc persoanelor carora nu le place deloc frigul sau celor care au copii care nu tolereaza infofolitul, imbracatul/dezbracatul etc). Vor urma insa si articole mai personale in care voi descrie toate experientele traite in Laponia.

Zborul

Totul a pornit de la zbor si de la un impuls :)) Eu si Andrei avem o strategie foarteeee diferita de a cheltui milele pe care le strangem, Andrei prefera sa avem foarte multe si sa luam un zbor extrem de special, pe care nu ni l-am putea lua in mod normal (o destinatie foarte exotica, un business class, un round-the-world etc), eu prefer sa cheltuim pe masura ce strangem (de teama sa nu expire, sa nu se devalorizeze etc). Cum Andrei e vocea ratiunii in familia noastra, mergem pe strategia lui 🙂 Doar ca, in mod surprinzator, dupa ce ne-am uitat la un film slaaaab tare de Craciun, s-a gandit ca poate ca cel mai frumos cadou pe care ni-l putem face unul altuia de Craciun (sau copiilor din noi :D) e sa luam aceste bilete de avion catre Rovaniemi. Voiam inca de anul trecut sa mergem cu copiii (dar Anastasia parca era inca prea mica) si ne ramasese gandul acesta de a merge cu ei acolo cat inca sunt suficient de mici cat sa… creada, dar si suficient de mari cat sa se poata bucura pe deplin si sa isi aminteasca experienta.

Asa ca… am gasit biletele la Air France, un zbor cu escala prin Paris. Initial am cumparat segmentele Bucuresti-Paris-Rovaniemi-Paris (56.000 mile + 220 euro taxe la Air France, toti patru) iar mai tarziu segmentul Paris-Bucuresti (82.000 mile + 150 eur taxe la Tarom, toti patru). Fiind fix perioada de Craciun nu au fost chiar cele mai bune deal-uri, de regula cheltuim milele intr-un mod mai chibzuit, insa chiar si asa, au fost destul de ok pentru un zbor cu companii de linie, in perioada cea mai aglomerata si costisitoare din an (Craciunul). Apoi am cumparat un upgrade la business class, tot pe mile, pe segmentul Rovaniemi-Paris (Air France), cu 40.400 mile toti patru (fara alte taxe). Deci, in final costul biletelor pentru toti patru a fost de 178.400 mile si 370 euro pentru toti patru. Dupa cum spuneam, n-a fost niciun deal fantastic, insa am profitat de faptul ca aveam aceste mile si am putut sa mergem in perioada de dinainte de Craciun.

Exista desigur zboruri directe, charterele oferite de diferite agentii de turism, parte din pachetele lor pentru Laponia, fara toate nebunia cu escala prin Paris. Pe noi nu ne-a deranjat aceasta escala dar… zborul si ajunsul la cazare ne-a consumat o zi intreaga, de dimineata pana seara tarziu. A doua oara cand vom mai merge vom incerca sa alegem un zbor direct, ca sa ne fie un pic mai usor logistic.

Si cred ca este foarte important de mentionat faptul ca ar fi ideal de aterizat cat mai aproape de zona de interes. In cazul nostru, a fost destul de incomod ca am aterizat in Rovaniemi si nu in Kittila. Aveam o preconceptie cum ca the real thing e in Rovaniemi si ca aici trebuie sa aterizam, musai, musai. Si intr-adevar aici e Satul lui Mos Craciun, the real thing. Dar daca restul activitatilor au loc mai la nord, mai inspre Levi (cum a fost cazul nostru) parca merita mai mult o aterizare in Kittila (aproape de Levi) si o zi de mers dus-intors in Rovaniemi pentru Satul lui Mos Craciun.

Pe cont propriu sau prin agentie?

Chiar daca nu suntem deloc fani mers in vacante prin agentie (am mai fost, dar foarte, foarte rar), pentru vacanta asta chiar am luat in calcul si optiunea de a merge cu o agentie. Doar pentru ca ni se parea ca ne-ar avantaja sa avem totul gata pregatit si sa nu ne stresam cu nicio documentare. Mai ales ca la inceputurile cautarilor noastre, chiar parea ca e extrem de complicat totul, ca sunt prea multe optiuni, prea mult de citit, prea dificil de ales. Dar… pe parcurs am realizat ca nu e chiar atat de complexa treaba asta cu organizat o excursie in Laponia si usor, usor am renuntat la optiunea de a merge prin agentie.

Ideea de a merge pe cont propriu nu a venit din faptul ca voiam sa avem o vacanta mai putin costisitoare. Nici vorba. Ba chiar cred ca daca am fi ales sa mergem cu agentie am fi putut sa platim mai putin. Anul trecut, in decembrie 2023, a fost o oferta la o agentie de turism, last minute ce-i drept, foarte last minute (a fost publicata miercuri seara cu plecare vineri dimineata) la jumatate de pret fata de normal (cu avioane, cazare, demipensiune si doua activitati incluse). Dar am ales sa nu mergem doar pentru ca ne-am gandit ca o experienta de grup/autocare/program fix ar putea sa nu ni se potriveasca.

Si in plus, oricat de multa munca de cercetat/documentat ar fi fost… voiam sa ne facem noi lectiile asa cum ne place sa le facem. Sa mergem singuri la activitati, sa avem masina noastra inchiriata (si nu autocar) si sa fie o experienta mai putin comerciala. Atat cat se poate de “mai putin comerciala” pentru ca ne era foarte clar ca mergem intr-un loc extrem de renumit, extrem de turistic, extrem de comercial. Dar… cu tot “comercialismul” din lume… a fost un vis sa ajungem aici si sinceri sa fim, nici nu am indraznit sa speram ca ne vom incumeta vreodata sa ajungem in Laponia. Iar faptul ca ne-am propus sa mergem prima oara acum, avand doi copii cat de cat mici, si sa ne bucuram atat pentru noi si pentru bucuria noastra dar mai ales pentru entuziasmul si magia pe care aveau sa le experimenteze ei… ne-a facut sa uitam un pic si de principiile noastre de calatorit (nu am fi mers vreodataaaaa in Laponia in decembrie, fix in cea mai mare nebunie de aglomeratie si preturi) si de bugete atente.

Cazarea

O sa tot subliniez lucrul acesta, poate agasant de mult, daaaar tot ce inseamna luna decembrie in Laponia este foarte scump 🙂 Probabil cea mai inteleapta varianta ar fi fost sa mergem in noiembrie, inainte de Craciun, cand am fi avut parte de aceleasi experiente dar cu mai putina aglomeratie si costuri mai mici. Cu toate astea, noi ne-am dorit sa mergem in decembrie. Sa fie fiiiix in atmosfera aceea frumoasa de dinaintea Craciunului, sa fie totul (si mai) magic 🙂 Iar magia… se plateste :))) Cum zborul nostru avea ca destinatie Rovaniemi, ne-am gandit sa cautam aici cazare, sa fim cat mai aproape si de Satul lui Mos Craciun si de toate renumitele activitati pe care le putem face aici. Din pacate insa… nu am gasit nicio optiune. Cele mai ieftine variante de cazare in Rovaniemi erau apartamente Airbnb, la cel putin 400-450 euro pe noapte. Hotelurile (cele putine ramase cu camere inca disponibile) depaseau 700-800 euro pe noapte. Ne-am impus ca bugetul nostru pentru cazare sa se incadreze in maxim 200 euro pe noapte.

Si bineinteles, acesta era un buget destul de restrictiv. Asa ca am renuntat la ideea de a sta in Rovaniemi (nu era musai pentru noi sa stam acolo, din moment ce aveam sa inchiriem masina). Si ne-am extins cautarile catre Levi sau chiar si mai departe. Optiunile demne de luat in calcul (apartamente cu facilitati pentru familii, cu putin mai mult spatiu si bucatarie) erau destul de departe. In Kittila/Levi (sub doua ore de Rovaniemi), in Kolari (la doua ore de Rovaniemi), Muonio (la trei ore de Rovaniemi) sau Ylläsjärvi (la doua ore si un pic de Rovaniemi). Toate cazarile incluse pe short list-ul nostru se incadrau in buget impus de maxim 200 de euro pe noapte, voi lasa link-urile fiecareia dar cu siguranta preturile se vor schimba, in functie de perioada.

Pe lista finala a ramas apartamentul acesta din Kittila insa nu ne-au incantat teribil regulile lor de inchiriere (taxa de inspectat curatenia, taxa de facut curatenie, taxa de prosoape, taxa de asternuturi). Si pana ne-am dat noi seama ca asta e o normalitate in Laponia… s-a si dat, nu mai era disponibil. Apoi ne-am extins cautarile si pe booking.com, cele mai ieftine cazari in acea perioada porneau de la 300 euro pe noapte. Initial voiam sa insist cu cazarea aceasta, care imi placuse foarte mult (mult mai moderna fata de cele mai multe dintre cazari, care sunt muuult mai rustice), insa am preferat sa renuntam la ea ca sa putem investi mai mult in experiente.

Apoi gasisem apartamentul acesta (prinsesem si o promotie pe booking). Extrem, extrem de enervanta treaba cu asternuturile si prosoapele care nu sunt incluse (lucru de care nu am fi aflat daca nu am fi citit cu atentie recenziile, in care se plangeau si alti oameni de acest lucru). Insa motivul principal pentru care am ales-o a fost faptul ca avea parcare subterana. Si voiam sa evitam deszapezitul zilnic, pe timp de noapte, la minus cine stie grade. Doar ca… nu ne prea incanta casa aceasta in sine, asa ca am tot tinut-o pe lista fara sa ne decidem asupra ei.

Casa aceasta albastra, la 551 euro pentru cele 5 nopti de cazare, in Ylläsjärvi (mai sus de Kittila, 2 ore de Rovaniemi), era pe punctul de a fi rezervata asa, impulsiv. Ne placuse mult cum arata, ne parea destul de maricica (48m) insa am renuntat destul de repede din cauza recenziilor slabe pe de booking (7.7).

Si in final am ales casa aceasta, un pic mai scumpa 658 euro pentru cele 5 nopti, in Ylläsjärvi (mai sus de Levi, cam 50km departare de Levi, 30 de minute de Kittila, 160km de Rovaniemi). Am ales-o pentru recenziile foarte bune (9) si pentru faptul ca era o casa doar a noastra. Pe langa costul cazarii in sine am mai platit 100 de euro curatenia si asternuturile si prosoapele (in mod normal ar fi fost 100 euro curatenia si alti 100 euro asternuturile si prosoapele, insa pentru ca stateam mai multe zile, ne-au facut aceasta reducere). Deci in total cazarea ne-a costat 758 euro pentru 5 nopti.

A fost o cazare draguta, locatia in padure era chiar de vis, ne-a placut sa fim mai departe de statiuni, intr-o zona foarte linistita. Doar ca am vut probleme cu caldura. Spusera niste europeni mai dinspre sud, carora 17 grade in casa (dupa -25 afara) li s-au parut putine. In orice caz, indiferent daca erau putine sau nu, incalzirea in casa avea probleme, nu se putea incalzi casa mai mult de 17 grade, iar lucrul acesta a fost destul de problematic pentru noi. Pe parcursul zilelor s-a rezolvat problema, am putut sa ridicam temperatura la 19 grade, uneori 20, dar ne-a stresat putin lucrul acesta, am fi preferat sa nu avem aceasta problema. Nu as zice ca nu recomandam cazarea, a fost foarte draguta si spatioasa, dar ma gandesc ca poate fi un lucru de avut in vedere (noi am renuntat la alte cazari cu recenzii similare legate de caldura, am fi facut la fel si cu aceasta daca stiam ca exista acest risc).

Masina de inchiriat

Suntem obisnuiti ca aproape in orice destinatie in care mergem, sa inchiriem masina. Ni se pare cea mai usoara optiune, ne place flexibilitatea pe care ne-o da o masina inchiriata, faptul ca putem merge oriunde, cand vrem. Si avem avantajul enorm ca lui Andrei sa ii placa la nebunie sa conduca si are o orientare fantastica in spatiu (spre deosebire de mine, si acum imi amintesc excursia cu fetele in Toscana, cand am condus eu si am ratat drumurile la fiecare doua ore :D). Pentru Andrei nu este deloc o corvoada faptul ca trebuie sa conduca (pentru mine ar fi!) asa ca avem toate premisele sa inchiriem masini. Cu toate acestea, nu a fost tocmai usor de condus pe zapada, gheata, prin furtuna de zapada, ninsoare sau ceata densa. Avand cazarea intr-un satuc la 45 minute de Levi, aveam de facut zilnic drumuri destul de lungi. Pe care le-am cam subestimat. Nu e extrem de complicat de condus pe acele drumuri (dupa spusele lui Andrei), avand cauciuri cu tinte care chiar fac masina foarte stabila (niciodata nu ne-a derapat masina pe strazi, desi era pliiiin de gheata pe unele drumuri). Cu toate acestea, fiind mai mereu intuneric (exceptand 1-2 ore pe zi), condusul era mai mereu pe timp de noapte, iar drumurile sunt de cele mai multe ori neluminate. Apoi, sunt destul de multe autocare sau masini mari care merg cu viteza si se intampla adesea ca atunci cand treceau pe langa noi sa ridice nori intregi de zapada care blocau aproape complet vizibilitatea (ceea ce ni s-a parut deoseori destul de periculos). Deci… nu a fost intotdeauna placut condusul, de multe ori ne-au stresat destul de rau conditiile de circulat pe drumuri. Totusi, a fost incredibil ca am putut sa ne miscam usor oriunde am dorit. Si chiar ne-am plimbat de colo-colo, fara sa depindem de nimeni.

Am inchiriat masina de la Enterprise si cred ca a fost cea mai scumpa masina inchiriata vreodata, dupa Islanda (nu e meritul meu, Andrei este cel care cauta cele mai avantajoase oferte la inchiriat masini). A fost 615 euro pentru 5 zile, pret care a inclus si cele doua scaune auto pentru copii. Plus 300 de euro garantia masinii, care ne-a fost ulterior restituita. Am avut norocul sa fie singura companie de inchiriat masini unde nu era haos cand am mers la ghiseul de inchirieri dupa zbor. La GreenMotion spre exemplu (ghiseul alaturat) era o coada de peste 50 de persoane care asteptau sa isi preia masinile. Din fericire la noi a decurs totul foarte rapid, insa a fost pur noroc.

Buget

In primul rand, aceasta vacanta a fost complet neplanificata. Complet nebugetata. Si complet nesperata. Nu am intentionat sa avem o calatorie budget-friendly in Laponia, avand in vedere ca am ales sa mergem FIX IN DECEMBRIE. Ne asteptam ca preturile sa fie exorbitante, ne asteptam sa platim de 2-3-4 ori mai mult pe activitati decat am fi facut-o in noiembrie, ianuarie sau februarie. Eram pregatiti psihic sa fim socati de preturi. Dar nu voiam nici sa exageram si sa cheltuim nechibzuit pentru doar 5 zile in Laponia. Asa ca desi ne-am luat biletele de avion cu doar trei saptamani inainte de a pleca, efectiv am “rupt” internetul in doua dupa informatii. Am citit extrem de mult despre locul acesta si am cautat cele mai bune (zicem noi) variante pentru noi.

Cazare – 758 euro pentru 5 nopti (cazare + taxa de curatenie + taxa de asternuturi si prosoape)
Masina – 615 euro (cu tot cu scaune pentru copii)
Benzina – 135 euro
Avioane – 370 euro + 178.400 mile (toti patru, cu AirFrance, cate un bagaj la cala included)
Activitati – un total de 800 euro (400 euro vizita privata la Mos Craciun, 220 euro Santa Park pentru toti patru, 30 euro snowmobil copii, gratuit la Elves Village, gratuit la Santa Claus Village, 150 euro plimbare cu husky 3km la Polar Lights).
Mancare (supermarket, cafenele, restaurante) – 430 euro
Suveniruri – fara suveniruri (incercam sa ne vindecam de boala suvenirurilor :D)
Haine (pre-plecare) – aproximativ 750 euro – unele dintre ele le aveam deja, am luat doar ce ne lipsea. Din pacate, ne lipseau destul de multe, asa ca a fost nevoie de ceva investitie. Sunt sigura ca exista optiuni mai avantajoase ca preturi (la fel si mult mai scumpe), am luat insa ce ni s-a parut potrivit noua.

In total, excursia in Laponia, cinci zile, a costat aproximativ 3500 euro si cele 178.400 mile cheltuite pe avion (nu am inclus in calcul pretul hainelor cumparate special pentru aceasta excursie). Cum spuneam, nu este cu mult mai putin decat pretul unei excursii prin agentie, daca ar fi sa consideram costul intreg al biletelor de avion. Stiam ca nu este o destinatie accesibila, si chiar daca exista si optiuni de calatorit mai on a budget, mi se pare destul de greu sa fii on a budget cu copiii. Chiar daca m-a placut ca am facut alegerile acestea, cu cazarea in padure, cu cautat noi activitati, masina etc, recunosc ca mi-ar fi prins bine putin mai mult confort 😀 De asta tot zic ca oscilez intre ideea asta de a veni aici singur (in decembrie) vs prin agentie. Chiar nu pot spune cu mana pe inima ca este mai indicat de venit singur. Insa vorbesc strict din experienta noastra, cunoastem multe familii care au fost singuri, fara agentie, si carora li s-a parut foarte frumos si foarte usor de organizat totul. Probabil ca un compromis mai bun ar fi fost nu neaparat sa mergem printr-o agentie, cat sa alegem sa stam intr-un resort care sa ne asigure aproape totul (exista multe optiuni): cazarea, mesele, activitatile. Din pacate, in perioada aleasa de noi nu am gasit nimic disponibil, era totul fully booked.

Lumina afara

Sincera sa fiu… lumina de afara (de fapt intunericul) a fost cea mai neasteptata surpriza :))) Stiam ca zilele sunt scurte in Laponia dar ne imaginam o seara mai lunga, nicidecum intuneric bezna la ora 10:30 dimineata sau la 1:30 dupa amiaza. Speram ca noptile polare sa fie asa, ca un apus continuu sau sa fie intunecat dar nu atat de multa bezna. Sunt convinsa ce cei obisnuiti cu acest lucru vor spune ca cei din Laponia chiar au suficienta lumina fata de cei de mai la nord sau ca si perioada aceasta de intuneric are farmecul ei (nu contest, o avea), insa pentru noi a fost destul de complicata treaba aceasta cu ziua atat de scurta. Mai exact, in Yllasjarvi, satul in care am stat noi, se lumina de zi in preajma orei 11:30. Si se intuneca iar la 12:30, maxim 13. Era insa mai la nord de Rovaniemi, unde ziua era un pic mai lunga (se lumina pe la 10-10:30 si se intuneca iar pe la 14). Si am simtit cel mai mult in starea noastra si a copiilor, ne simteam de parca am fi fost intr-o tara cu alt fus orar (desi era fix acelasi). De parca am fi suferit de jet lag. Daca am fi avut macar o ora in plus de lumina, parca ar fi fost mai bine 🙂

Concluzii

Articolul acesta nu este scris pentru a demonstra ca este mai bine de mers in Laponia pe cont propriu. Inteleg PERFECT de ce este preferata o agentie, care sa se ocupe de tot, sa fie totul aranjat, sa nu stai sa analizezi atat de multe oferte la activitati (pentru ca sunt o groazaaaa), sa nu stai sa aranjezi toata logistica, sa nu te stresezi cu cautat cazare, cautat masina, condus pe zapada etc. Si noi pana anul acesta intentionam sa mergem tot cu agentie. Zbor charter, fara escala, cazari asigurate, mese asigurate, excursii deja programate, intrari mai rapide poate. Clar este mult mai convenabil ca logistica de mers prin agentie.

Totusi, am decis sa mergem pe cont propriu pentru ca ne doream sa ne ocupam noi de toate. Si avem probabil un defect enervant, capatat din cauza faptului ca mai toate excursiile ni le-am organizat singuri: avem impresia ca stim noi mai bine, hahahaha :))) Chiar daca ne-a luat foarte mult timp sa cautam toate lucrurile si sa aranjam toate aspectele logistice, a fost o placere, o deconectare. Prin toate cautarile acestea am si invatat foarte multe despre Laponia, am citit foarte mult, ne-am documentat mult. Si chiar este motivant sa plecam intr-o vacanta pe care am pregatit-o noi. Sunt sigura ca daca am fi ales agentia, nu ne-am fi obosit sa facem eforturi de documentare. Am fi mers unde ni s-ar fi spus sa mergem si nu am fi sapat prea mult. Nu ca acest lucru ar fi fost unul rau. Dar destinatia aceasta e atat de frumoasa si a fost atat de asteptata de noi, incat ne-am dorit sa ne ocupam de ea. Sa stim unde mergem, de ce alegem unele locuri, de ce cumparam unele excursii.

Ne-a placut. A fost in unele momente magic, exact asa cum vedem peste tot pe internet. A fost insa si enervant (din cauza intunericului si frigului). A fost si obositor (imbracat/dezbracat copiii, multe mofturele, multe suparari, multe momente dificile). A fost si cu stres pe alocuri (din cauza drumurilor cu masina pe intuneric). Dar am repeta experienta. Numai ca a doua oara, eu una simt nevoia de mai mult confort. Sau poate nu neaparat confort (desi caldura in casa dupa o zi de -30 grade mi se pare ca intra la confort :D), dar mai multa logistica intinsa pe tava. Un resort de casute poate, unde sa ai totul la indemana (cazare, mese, activitati, experiente). O varianta care sa mai taie din drumurile zilnice si din alergat de colo colo. Mi-ar fi placut sa avem optiuni mai de rasfat 😀 Pe cand asa, cu alegerile facute de noi, parca a fost un pic de stradanie si parca am vazut lucrurile un pic mai putin magice decat ar putea sa fie.

Iar mie, sincer, mi s-a parut frig ca toate visele. Ca toate cosmarurile :)))) O fi frig uscat, nu s-o simti la fel de frig cum suna -30 de grade, dar nu se simt nici grade cu plus :))) E frig. Si cui nu ii place frigul, chiar nu e de venit in Laponia.