In cea de-a treia zi am planificat sa mergem in Asakusa, o zona foarte frumoasa din Tokyo, renumita pentru templul budist Senso-ji. In Japonia religiile cele mai comune sunt sintoismul si budismul, si de cele mai multe ori, oamenii le practica in paralel. Religia face parte din identitatea culturala a japonezilor, budismul a fost “imprumutat” si adaptat din restul Asiei, insa sintoismul face parte din radacinile japonezilor. Si este cu adevarat impresionant pentru mine (poate ca din acest motiv si scriu mai multe despre sintoism decat despre budism) pentru ca are la baza conexiunea cu fortele sau spiritele naturii (kami), care sunt considerate sacre (considera ca vantul, ploaia, animalele sunt mesageri pentru kami si aparatori impotriva spiritelor rele). Iar prin altarele lor sintoiste (shrines) oamenii cred ca pot comunica cu spiritele kami. La intrarea in astfel de altare sintoiste se afla portile torii si izvoare cu apa, la care oamenii isi spala mainile si gura/fata intr-un ritual de curatare sau purificare. Apoi intra in aceste altare, unde se roaga.

Insa cele doua religii sunt extrem de prezente in Japonia, fara sa fie neaparat una mai presus de cealalta. Coexista impreuna, ba chiar budismul pare sa fie uneori mai activ in Japonia, chiar daca nu a inceput in Japonia (ca sintoismul). Interesant este insa ca multi japonezi incep sa se indeparteze in vremurile noastre de religie (fie ea sintoismul sau budismul), iar procentul japonezilor care se declara atei creste de la an la an. Asa ca si aici, in Japonia, religia e un subiect destul de controversat, ca peste tot in lume de altfel.

Templul Senso-Ji din Asakusa este cel mai vechi templu din Tokyo si este principala atractie din Asakusa. Templul in sine si poarta Kaminarimon, de la intrare, cu lanterna imensa. Ii spun atractie pentru ca devenit un loc extrem de turistic, intesat de turisti si de ricse carate de japonezi (o chestie foarte touristy si recomandata, care pe noi insa nu ne-a tentat deloc). Insa pe langa templu, printre stradutele adiacente, este o atmosfera foarte vibranta, plina de magazine si restaurante. Se spune ca aici este o parte a orasului care aminteste de Japonia cea veche, insa eu nu am simtit acest lucru, nici acum, nici acum zece ani cand am vizitat aceasta zona din Tokyo. Dimpotriva, mi s-a parut o zona foarte comerciala (desi foarte draguta), cu multe restaurante si mai ales multe dulciuri delicioase. Am incercat si noi faimoasa inghetata cu pasta de matcha de la Chacha Futatsume (pe strazile din Asakusa) si ne-am lasat tentati si de alte bunatati din piata.

Activitatea zilei a fost sa ne plimbam si pierdem pe strazile din Asakusa, nu am avut niciun alt plan pentru ziua aceasta. Era teoretic o zi mai linistita ca celelalte, voiam sa mai incetinim putin ritmul si sa ne bucuram mai mult de zona aceasta care ne place mult, asa nebuneasca si agitata cum este. Am luat pranzul la un restaurant foarte simplu, deloc pretentios, cu cateva mese afara si 2-3 locuri la interior, numit Ramen Menmaru (destul de aproape de templul Senso-Ji). Un ramen urias care ne-a placut foarte mult. De fapt ramen-ul, okonomiyaki si noodlesii yakisoba au fost mancarurile cele mai apreciate de copii in Japonia, asa ca le-am tot repetat pe parcursul vacantei. Am fi incercat mai multe mancaruri noi, dar aveam cateva restrictii (spre exemplu de gyozas nici nu au vrut sa auda, nu le-a placut deloc).

Iar dupa plimbarea un pic ametitoare prin toata multimea din Asakusa, am luat o pauza pe marginea raului Sumida, unde se afla si un parc. Ne-am uitat la trenurile care treceau pe pod (si care mai apoi intrau literalmente in cladiri, pe acolo le era traseul), la barcile turistice care treceau cu excursiile lor pe raul Sumida si la skyline-ul cu faimosul turn Skytree (pe care nu l-am pus in itinerariu pentru ca ni s-a parut a fi un pic cam prea… pentru turisti :D). Ah, si vrand nevrand ne-a sarit in ochi sculptura aurie, cunoscuta ca “the golden poo“. Nu asta i-a fost menirea atunci cand a fost construit, trebuia sa fie o statuie verticala care sa simbolizeze o flacara aurie, daaaaar a devenit faimoasa pentru forma actuala :)) Avand in vedere ca in Tokyo exista si un Poo Museum (la care pfiu, am scapat, nu am mers, desi Andrei a to tinsistat), nu parea deloc desprins din peisaj :))

Si in toata relaxarea aceasta a noastra, ni s-a parut ca putem integra totusi si un pic de zapaceala. Asa ca total neplanificat, am hotarat sa mergem in Ginza. Sa vedem ce este cu acest cartier faimos pentru magazinele de lux si viata de noapte 🙂 Si am ajuns pe strada principala a acestui cartier, Chuo Dori, chiar la lasarea serii, cand incepea “distractia”. Masini de lux, muzica tare, lumini, multe magazine, multi oameni, mult du-te vino, cozi interminabile si buluceala in magazine precum Onitsuka Tiger (e absoluta nebunie cu modelul Mexico 66 personalizat prin broderie, cred ca si daca se dadeau gratuit era mai putina aglomeratie, haha). In Ginza se afla si un Flagship store al brandului Uniqlo, un brand japonez extrem de renumit peste tot in lume, cu un magazin pe nu-stiu-cate-etaje (e foarte dragut magazinul). Un alt magazin extrem de renumit in Ginza este Ginza Six, un magazin urias cu tot felul de produse japoneze, restaurante, terasa, probabil cea mai renumita cladire din acest cartier. De fapt este plin de astfel magazine imense, in care eu una nu ma pot concentra sa raman prea mult timp :)) Simt ca ma storc de orice urma de energie, nu ma pot bucura de ele (oricat de ofertante ar fi). I am boutique shop girl, cu siguranta. Ziua de shopping s-a terminat cu cumparaturi pentru copii, care si-au ales fiecare tenisi Asics (brand japonez de asemenea) de la magazinul pentru copii 🙂

Si inchei articolul vorbind rapid despre tax-free. In Japonia inca mai exista acest concept de tax-free, prin care turistii nu platesc TVA-ul. Acesta se aplica la orice fel de produse (haine, mancare, cosmetice, pantofi), insa trebuie indeplinite cateva conditii pentru a beneficia de aceasta reducere de taxe. In primul rand magazinul trebuie sa fie un tax-free shop (cele mai multe sunt). Iar apoi este nevoie de pasaport pentru a putea cumpara bunuri fara taxe (care este scanat la casele magazinelor), urmand ca la aeroport sa fie rescanat (trebuie trecut prin zona de tax-free in aeroport, unde sunt niste masinarii care cer pasaportul la scanat). De cele mai multe ori este nevoie de cumparaturi de peste 5000 JPY pe un bon (30 euro). Iar bunurile trebuie duse in afara Japoniei (localnicii nu beneficiaza de aceasta reducere). Uneori, bunurile sunt sigilate pentru a nu fi folosite pe teritoriul Japoniei (cum ar fi cremele, mancarea), insa hainele/incaltarile nu sunt sigilate. Daca se intampla ca bunurile sa fie consumate pe teritoriul Japoniei si sa se faca verificari, trebuie platita taxa de consum (aceasta reducere). Insa in viitor (in noiembrie 2026) acest sistem de tax-free va fi modificat (nu va fi scoasa taxa dar nu va mai fi asa de usor procesul).

*** To be continued ***