Pentru a doua zi in Tokyo am rezervat vizita la TeamLab Planets. Facusem lucrul acesta cu aproximativ o luna inainte, pentru ca am calatorit fix in perioada de Golden Week, una dintre cele mai aglomerate perioade din an in Japonia (cu multe zile libere legate). Poate ca intr-o perioada mai “normala” nu este nevoie, insa pentru noi a fost absolut necesar sa nu lasam rezervarea biletelor pe ultima suta de metri (si asa, abia am reusit sa prindem locuri). Vazusem locul acesta atat de recomandat in Tokyo peste tot. Mi se parea ca stiu deja unde mergem si ca credeam ca sansele sa nu ne placa sunt foarte mari (ca orice loc extrem de recomandat dintr-un oras), insa… a fost fabulos. Aveam impresia ca vom sta maxim doua ore, insa am stat jumatate de zi (si inca am mai fi stat daca nu ne facusem planuri sa ajungem si in Akihabara in aceeasi zi). Nici nu stiu cum sa il definesc. Un fel de muzeu de arta digitala, interactiv, un fel de MINA Museum din Bucuresti dar dus la un alt nivel. E spectaculos!

Cert e ca nu e nimic static in acest muzeu, ca intr-unul clasic. Totul se misca, totul e colorat, schimbator, e fascinant. Exista mai multe zone (Forest, Water, Garden si Open-Air), noi am inceput cu APA. Ne-am descaltat, am lasat incaltarile si gentile la vestiare, apoi am intrat intr-o camera intunecata pana cand am ajuns pe un culoar ingust, prin care curgea apa. Nu era adanca, dar panta culoarului era un pic inclinata. Apa era calda si a fost foarte placuta senzatia. Am intrat apoi intr-o zona cu niste perne miscatoare (tot o camera foarte intunecata), care se deplasau cand calcam pe ele. Iar la finalul acestei zone am intrat intr-o camera cu lumini (erau proiectati pesti luminosi) in apa. De data aceasta apa era mai adanca, cam pana la jumatatea gambelor, in unele locuri chiar pana la genunchi. Pentru copii a fost un pic mai dificil pentru ca s-au cam udat, dar le-a placut tare mult experienta (din fericire, am avut schimburi, stiam ca sunt zone cu apa si am venit pregatiti). A urmat camera oglinzilor si cristalelor, care mie mi s-a parut cea mai frumoasa si cea mai impresionanta (o stiam insa din postarile din social media, nu a fost chiar o surpriza).

Zona de padure este o zona cu multe activitati fizice. Este foarte stimulanta vizual, sunt foarte multe culori, foarte multe proiectii, insa si multe activitati fizice. O zona de catarat pe caramizi care se misca, o zona de tobogan mare, o zona de salturi pe trambuline, o alta de mers pe caramizi de balans, o zona cu podea in valuri si o zona de desenat, unde se pot desena avioane/fluturi/pasari si apoi proiectate pe pereti si conduse prin intermediul unei aplicatii pe telefon. Aici am petrecut cea mai mare parte din timp, pentru ca le-a placut mult copiilor sa faca toate aceste activitati (si am stat destul de mult la cozi, era foarte aglomerat muzeul).

Zona de gradina este absolut superba, preferata mea a fost gradina plutitoare de orhidee. Pur si simplu o mare de orhidee naturale care cadeau in ploaie din tavan. Si o podea si toti peretii din oglinzi, prin care se reflectau orhideele de sus. Absolut superb ni s-a parut! Si zona exterioara cu gradina de muschi e spectaculoasa, insa seara este cu adevarat impresionanta (pentru ca toate statuetele sunt luminate). Noi nu am prins lasarea serii la Teamlab Planets dar tot ne-a placut enorm de mult.

Zona de exterior este zona de relaxare, cu un mic spatiu de joaca pentru copii si restaurante. E o gura de aer curat duoa atat de multa stimulare in interiorul muzeului.

Ideal este de venit in pantaloni scurti (eu am fost neinspirata sa imi iau o rochie scurta :D), cu incaltari sport (tenisi). Mare parte din muzeu se merge descult, in rest in incaltari sport. Persoanele care vin in tocuri sau sandale trebuie sa inchirieze incaltaminte din muzeu, altfel nu pot intra. Si pentru ca sunt multe zone cu oglinzi, preferabil ar fi ca fetele sa nu vina in fuste scurte. Cea mai potrivita tinuta zic eu ca ar fi pantalonii scurti, atat pentru femei, cat si pentru barbati. Iar copiii mici sa aiba schimburi pentru ca cel mai probabil se vor uda 🙂 Fie din greseala, fie intentionat, cel putin camera cu proiectiile cu pesti e foarte tentanta pentru balaceala.

Am iesit complet fascinati de la Teamlab Planets. Si parca simteam nevoia sa facem ceva mai putin stimulant. Dar cum Tokyo nu ofera prea multe variante de linistire dupa atata stimulare… ne-am indreptat catre Akihabara, districtul electronicelor. Am ales linia Yurikamome, linia de metrou suspendat atat de faimoasa, care uneste insula artificiala Odaiba de restul orasului Tokyo. Este o linie inclusa in cardul Suica si cred ca a fost cea mai apreciata calatorie cu mijloacele de transport in comun in Japonia (poate la egalitate cu Shinkansen-ul). Trenul nu are sofer, iar partea din fata este un mare geam prin care se poate vedea totul in jur. Copiii au stat acolo, ca si cum ar fi condus trenul, si le-a placut tare mult. A fost un traseu destul de lung (16 statii, de la Toyosu Station pana la Shimbashi Station) si am trecut prin multe zone interesante din Odaiba, extrem de futuriste si moderne. Din pacate, in itinerariul nostru nu am inclus deloc aceasta zona, insa cu siguranta are multe de oferit.

Am ajuns apoi in Akihabara, districtul electronicelor si al anime-urilor si manga, unde ne-am plimbat pe strazi (am evitat sa intram in magazine, desi ar fi fost foarte tentante). Singurul magazin in care a intrat Andrei a fost unul de aparate foto Nikon si Canon second hand, unde a cautat (dar nu a gasit) un aparat foto mai vechi, pe care si-l dorea el. Insa districtul acesta e o nebunie curata. Sunt multe magazine de branduri de electronice, insa si multele multi-brand, cu electronice de tot felul, pe multe etaje. Noi nu ne propusesem sa facem cumparaturi de electronice, din acest motiv nici nu am explorat prea mult zona aceasta. In orice caz, pentru cei interesati, mi s-ar parea util de venit cu o micuta lista de cumparaturi, pentru a cauta mai usor prin toata marea aceasta de magazine. Si verificat voltajul electronicelor de interes, pentru ca multe sunt facute special pentru piata din Japonia (si voltajul de acolo). SI desigur, de tinut minte faptul ca inca se mai ofera tax-free pentru turisti (nu se plateste TVA-ul), aproximativ 10% discount din pretul produselor. De verificat insa ce se va intampla cu acest tax-free dupa noiembrie 2026, cand se s-au planificat cateva schimbari (sursa).

Apoi am cautat un loc sa luam masa si l-am gasit in mallul Akiba Ichi, numit Yukari Akiba-Ichi (la etajul 3). Ne-a placut mult acest loc, mai ales ca unele mese (cele de la geam) aveau priveliste catre sinele de tren. Am mancat okonomiyaki, una dintre mancarurile care au avut cel mai mare succes la copiii nostri 🙂

Aici, in Akihabara, a fost si primul contact al copiilor cu nebunia gashapoanelor din Tokyo. Le vazusem si in Osaka, si in Kyoto, insa in Tokyo parca au fost mult, mult mai multe, mai peste tot, in magazine mai mari si cu o varietate de jucarii mai mare. Este incredibil cat de imensa este aceasta industrie in Japonia si cat de atrasi sunt si ei (localnicii), si turistii, de acestea. Gashapon este denumirea acestor jucarii in capsule de plastic, pe care cei mai multi le colectioneaza. Sunt un fel de mici jocuri de noroc, extrem de populare in Japonia, pe care le platesti cu monede (cele mai ieftine sunt 300 JPY – aproximativ 10 lei, insa exista si mai scumpe de atat, la 600 JPY sau chiar mai mult). Ideea e ca se pot cheltui foarte multi bani pe acestea (si oamenii chiar o fac!) doar din dorinta de a completa o colectie anume 🙂 Creeaza dependenta, chiar si pentru adultii responsabili cu bugetul :)) Chiar si eu, deloc tentanta la inceput de acestea, mi-am dorit sa imi cumpar un gashapon la finalul calatoriei, atat de tentante sunt. Desigur, exista si multe “tepe” turistice la aceste masinarii, le-am intalnit si noi (din fericire pana la finalul excursiei ne-am cam prins care sunt cele pe care trebuie sa le evitam). Ideea e interesanta, atractiva, inteleg nebunia, dar e atata consum de plastic! Fiecare jucarie (care oricum e facuta din plastic) este ambalata in bule de plastic. Sunt munti, efectiv munti de plastic aruncat din cauza acestor gashapoane.

Restul serii l-am petrecut plimbandu-ne pe jos pana la Ueno Park iar apoi ne-am intors la apartament. Zilele in Tokyo sunt intense. Frumoase, pline, interesante, dar intense. Ne-am bucurat enorm ca am lasat orasul acesta la final, si ca in primele zile ne-am acomodat Japoniei in Osaka si Kyoto. Diferenta dintre aceste orase, (desi si ele aglomerate si pline de turisti), mai ales intre Kyoto si Tokyo, este ca Tokyo te consuma mult 🙂 In toata fascinatia fata de tot ce este acest oras, am simtit deseori anxietate. Multa lume, multa suprastimulare, multe zgomote, multe lumini. Kyoto in schimb, desi extrem de aglomerat si el (nici nu vreau sa mai pomenesc de strada Ninenzaka din Higashiyama, unde am mers teleghidati, prin multimea de oameni) parca te linisteste. Sunt atat de multe locuri linistite, chiar daca aglomerate. Ai loc sa respiri, sa gandesti, sa te bucuri de un loc vazut. Tokyo e ca o furtuna. Nu stii cand vine, cand te loveste, nu stii cand pleaca, te zapaceste, te ameteste. Dar… intr-un mod foarte ciudat, te atrage, te face sa iti placa. Intri in hora si nu mai poti si nici nu iti doresti sa mai iesi 🙂

*** To be continued ***