ZIUA 2

In cea de-a doua zi ne-am trezit devreme, cum de altfel ne si asteptam avand in vedere ca inca eram destul de jet lagged. Aveam o lista destul de plina cu locuri frumoase de vazut in Osaka si restaurante de incercat, insa incercam sa ne temperam si dozam entuziasmul astfel incat sa nu ne extenuam din primele zile. Problema e ca Japonia te tenteaza la epuizare, si nu ma refer la obiceiul lor nesanatos de a munci pana la burnout. Dar sunt atat de multe lucruri pe care poti si vrei sa le faci odata ajuns aici, ca parca nu poti sa o iei mai usor 🙂 Asa ca ne-am inceput ziua cu o vizita la un templu. Parca ne zapacise Dotonbori cu o seara inainte si chiar daca ne-a fascinat zona aceea (chiar a fost o surpriza neasteptata), simteam nevoia sa incepem ziua cu ceva mai linistit. Cu zenul japonez. Din toate templele pe care le puteam alege, am decis sa mergem la Templul Shitennoji, unul dintre cele mai vechi temple budiste din Japonia. Chiar daca imi e foarte clar faptul ca japonezii practica doua religii simultan (budismul si sintoismul), tot nu inteleg cum e posibil acest lucru (si ii admir pentru asta). Imi e atat de greu sa consider normalitate ca un popor sa fie atat de tolerant in ceea ce priveste religia, cand in alte zone ale lumii lucrul acesta ar fi iscat un razboi, nici vorba de sincretism.

Am mers cu trenul si pentru prima oara am vazut care e toata treaba cu stampilele Eki in Japonia. Este o adevarata nebunie si un fel de ritual al turistilor sa colecteze aceste stampile Eki in carnetele. Se gasesc in multe statii de tren si la unele atractii turistice si sunt mereu diferite (specifice locatiei sau statiei de tren). O idee minunata de suvenir si un fel de treasure hunt pentru copii (in cazul nostru au fost foarte apreciate si au indulcit mult drumurile destul de multe si lungi cu trenurile). Povestea acestor stampile e destul de veche, pare ca au aparut in anul 1931, in statia de tren Fukui, iar scopul lor a fost sa incurajeze turismul local. De atunci pana in prezent a devenit o adevarata traditie sa se colecteze astfel de stampile in carnetele (si noi am comandat niste carnetele special pentru aceasta activitate). Sunt gratuite, sunt frumoase si sunt o amintire superba din Japonia. Singura mentiune ar fi ca e preferabil sa alegem carnetele cu foi complet albe, de dimensiunea unui pasaport (sau poate un pic mai mare) pentru ca unele stampile sunt foarte mari 🙂 Noi am avut unele cu linii pentru a scrie orasul si statia unde le-am gasit, si de multe ori nu ne-a ajuns spatiul liber pentru stampila 🙂

Insa am si mers mult pe jos pentru a ajunge la templu (lucru pe care l-am facut deseori, din dorinta de a avea cat mai putine schimbari de transport in comun – care ne oboseau teribil, si pe noi si pe copii) si ne-a placut tare mult. Am dat de restaurante foarte dragute (nepotrivite totusi pentru noi, pentru ca aveau 2-3 mese, nu mai mult), magazine de ceramica japoneza (de unde ne-am si luat multe suveniruri), am cumparat toate nebuniile de bauturi de la vendomante (doar de dragul de a cumpara ceva, orice, de la vendomate) si am traversat bulevarde aglomerate, am trecut pe langa cladiri care in urma cu 20 de ani cu siguranta ni s-ar fi parut niste nascoceli fantastice ale arhitecturii din viitor (arhitectura retro-future atat de populara in Japonia), dar care acum aveau un vibe demodat/depasit.

Am mancat la restaurantul Takara Okonomiyaki, in preajma templului Shitennoji, unde ni s-a gatit in fata yakisoba si okonomiyaki, doua dintre felurile de mancare preferate de copii (si de noi) in aceasta vacanta. Un local micut, de maxim 8 persoane, in care ne-am inghesuit alaturi de alti doi turisti, in care proprietarii locului gateau pe plite in fata noastra (plite integrate in bufetul la care si mancam). Si a fost o atractie in sine masa aceasta. Cum ne-a fost pregatita mancarea fix in fata noastra, cum copiii erau fascinati de cum se miscau mainile celor care gateau, de cum am mancat cu betisoare. A fost delicioasa masa aceasta si a setat niste asteptari inalte pentru restul excursiei (pentru ca ori de cate ori mentionam ca vrem sa mancam okonomiyaki, copiii voiau sa vada cum este facut in fata lor :D).

Am vizitat apoi Templul Shitennoji, unul dintre cele mai vechi temple budiste din Japonia. Aveam o lista destul de mare de temple budiste si altare sintoiste devazut in Osaka, insa nu aveam suficient timp 🙂 Asa ca l-am ales pe cel mai faimos, Shitennoji. Am prins is un targ de carte si de vechituri, unde am petrecut ceva timp cautandu-ne suveniruri si o carte cu desene manga pentru Alexei. Am urcat in pagoda de cinci etaje (unde a trebuit sa urcam desculti) si am vizitat templul. Am mers apoi in parcul Tennoji, unde am putut merge pe jos, nu era departe. Aveam sa apreciem tare mult acest privilegiu de a putea merge pe jos intre locatiile de interes, in Tokyo acest lucru era aproape imposibil (la ce distante mari sunt acolo). In parcul Tennoji se afla si o gradina zoologica, insa am evitat-o intentionat.

Si spre dupa amiaza am ajuns in nebunesc cartier Shinsekai, unde se afla si iconicul turn Tsutenkaku. Shinsekai este o zona mai veche a orasului, foarte vibranta si aglomerata, unde ne-a placut tare mult sa ne plimbam. Ziua aceasta a fost un apogeu al numarul de pasi parcursi, dar eram atat de fericiti si dornici sa vedem cat mai multe locuri, incat nu ne-am dat seama cat de mult am mers. Am incheiat seara cu o masa in preajma cazarii, la un local tip izakaya, specializat pe gyozas (se numea Gyoza Bar Michael). Au fost primele gyozas incercate in Japonia iar noua, adultilor, ne-au placut tare mult. Copiii insa au fost complet oripilati de textura zemoasa, au gustat insa apoi nu au vrut sa mai manance deloc 🙂

Spre final ne-am aventurat sa mergem din nou in Namba si Dotonbori, curiosi sa vedem cum arata zona aceasta nebuna pe timp de noapte (cu o zi inainte o vazusem pe timp de zi). Si ne-a placut enorm de mult! Terasele de pe marginea canalului in Dotonbori erau de data aceasta pline, pline de oameni, muzica era peste tot la maxim, se dansa, se manca, se vorbea, o forfota generala, un haos destul de… atragator 🙂 Multi considera zona aceasta un kitsh, si poate ca si este, dar atmosfera de acolo ni s-a parut foarte placuta. Iar zona Namba, foarte aproape de Dotonbori ne-a placut de asemenea foarte mult. E o zona renumita pentru viata de noapte, pentru haos, restaurante, mancare stradala, e o nebunie.

Sincera sa fiu, as mai simtit nevoia unei zile in Osaka 🙂 Mi-ar fi placut sa mai vedem Umeda Sky Building, poate si faimosul acvariu (Osaka Aquarium Kaiyukan), as mai fi zabovit prin Dotonbori, prin Namba si Shinsaibashi, as mai fi mers si la gradina Botanica facut de TeamLab (chiar spectaculoasa, cu multe lumini, minunat d evazut noaptea). Nu mi-a fost de ajuns! Stiu ca Osaka nu e prioritate pe lista multor turisti care vin in Japonia, insa acum, la finalul calatoriei, pot spune cu toata convingerea ca mi-a placut enorm de mult. Si a fost un mix perfect intre nebunie si traditional. Si… daca ar fi sa dau timpul inapoi, as da ziua petrecuta in Nara pe o zi in plus in Osaka 🙂