Calatoria in Japonia a inceput cu Osaka, si nu pentru ca ne doream nespus de mult sa vedem acest oras, ci pentru simplul fapt ca acolo aveam sa aterizam. Daca am fi calatorit fara copii, am fi plecat probabil mai departe (catre Tokyo sau Kyoto) si am fi neglijat fara prea multe remuscari Osaka, bazandu-ne pe niste preconceptii si pe niste recenzii destul de superficiale cum ca Osaka “nu prea merita”. Si chiar daca nu o avea farmecul traditional din Kyoto sau nebunia ostentativa din Tokyo, ma bucur nespus ca am reusit sa vedem si acest oras. Nu stiu daca o fi fost entuziasmul primelor doua zile in Japonia, insa in ciuda a tot ce se spune in general despre Osaka… aici ne-am simtit cel mai bine in excursia aceasta. A fost mixul perfect intre oras mare, agitat si traditional, fara sa existe excese de nicio parte. Practic, ni s-a confirmt inca o data ca indiferent cat de mult citesti sau vorbesti despre o destinatie, parerile vor fi mereu extrem de subiective. Asa ca noi, in ciuda a ceea ce se spune pe internet despre Osaka, am simtit ca este un oras extrem de frumos, cu un pic din toate si fara multimile coplesitoare de oameni din Tokyo (si asta chiar in Golden Week, una dintre cele mai aglomerate perioade din an in Japonia). Ne-a placut, ne-am simtit minunat aici si parca am simtit un pic de regret ca nu am stat mai mult de o zi plina si-nca o jumatate in acest oras.

ZIUA 1

Am calatorit aproximativ 13 ore din Amsterdam catre Osaka (zbor predominant de noapte, deci nu prea am simtit orele acestea multe, a fost un zbor nesperat de usor), si am ajuns la destinatie la 10 dimineata (ora locala). Am fi dormit dusi dar am incercat sa profitam si sa tragem un pic de noi ca sa ne acomodam cat mai repede noului fus orar (pentru noi intotdeauna a fost mai usor sa ne acomodam unui fus orar din est, fata de unuia dinspre vest). Am ales sa stam cazati intr-un apartament rezervat pe booking.com (Bijou Pieces Suites), destul de aproape de o statie de tren. Nu am ales cazarile dupa cum aratau, chiar daca ne-am fi dorit poate niste cazari mai traditionale sau mai spectaculoase. Insa pentru ca stiam ca ne vom bucura foarte putin de locul unde aveam sa stam, am decis de comun acord, toti cei din grup, sa “compromitem” cazarile si sa alegem ceva ce avea sa ne asigure strictul necesar. Dar am avut grija sa fie destul de aproape de o statie de tren/metrou (ca sa ne fie usor cu transportul la obiectivele pe care aveam sa le vizitam). Si sa se incadreze intr-un buget de maxim 100 euro de familie pe noapte (preferabil chiar sub, cel din Osaka a fost ~70-80 euro pe noapte/familie). Cum-necum, am reusit lucrul acesta, pe care acum il consider chiar o mare realizaee avand in vedere ca am venit in Japonia si in cea mai aglomerata saptamana a anului (Golden Week), si in plina desfasurare de Osaka Expo. Cel putin in Osaka chiar nu am avut prea multe optiuni de cazare.

Am lasat bagajele si ne-am dus direct catre Osaka Castle, una dintre constructiile cele mai reprezentative din Osaka. Primele calatorii cu trenul/metroul din Osaka au fost de-a dreptul impresionante, o data pentru ca uitasem ce inseamna curatenie in Japonia si apoi pentru ca ne asteptam cu totii la scenariul acela din videourile de pe internet, in care oamenii se imping ca sardinele in trenuri, de nu pot respira. Pe cand aici… totul era linistit, suficient spatiu pentru oricine, nimeni nu vorbea in tren, nimeni nu manca in tren. Ba dimpotriva, vedeam frecvent capete cazute in pe pasagerul de pe scaunul alaturat si o liniste de ne simteam prost cand se mai harjoneau copiii. Iar trenurile ne-au placut tare mult, cu estetica lor retro, canapelele verzi sau roz, din catifea, manerele rotunde, peretii captusiti cu lemn si culoarele care imitau parca gresia pe jos.

Pentru aceasta prima jumatate de zi in Osaka voiam sa facem ceva mai linistit, o plimbare lunga si linistita prin preajma castelului, ca sa ne revenim usor. Castelul este foarte frumos si a avut o istorie foarte tumultoasa. Daramat, atacat, lovit de fulger, ars si apoi reconstruit. Parcul din jurul castelului este foarte frumos, ne-am bucurat pe deplin de el. Chiar si asa, fara ciresii infloriti si fara hanami (picnicurile faimoase din perioada de sakura, sarbatoarea infloririi ciresilor).

Am realizat ca planul de a face ceva linistit nu a fost neaparat cel mai intelept 😀 Pentru ca ne linistisem atat de tare incat abia mai eram in stare sa ne tinem pe picioare de somn. Aveam nevoie de ceva mai “turbulent”, care sa ne mai tina treji cateva ore. Nu intentionam sa ne fortam extrem de rau sau sa ne culcam foarte tarziu, dar aveam ca obiectiv sa nu adormim inainte de ora 8 seara. Asa ca… ce putea fi mai “turbulent” si mai vibrant si mai turbat ca zona Dotonbori? Zona cea mai nebuna, cea mai colorata (unii o considera chiar kitchoasa) a orasului, cea mai plina de tentatii culinare (exista un motiv intemeiat pentru care Osaka si-a capatat renumele de “Bucataria Japoniei”).

Dotonbori e o explozie. Chiar asa am perceput-o. Din toata amorteala aceea a noastra, de ni se inchideau ochii de somn, mergand, am primit un dus cu apa foarte rece in Dotonbori. O nebunie de culori turbate, de neon in toate nuantele, de muzica, agitatie, cluburi, baruri multe, multi oameni, multe restaurante, multa mancare stradala, magazine, arhitectura retro-future, faimoasa reclama cu Glico Man, sportivul care alearga (cu care toataaaa lumea isi dorea o poza). As zice eu imaginea pe care multi dintre noi o consideram iconica pentru Japonia. Poate ca pentru cum eram noi in acel moment, a fost un pic prea multa stimulare. Dar ne-am atins scopul, s-a mai dus din oboseala si din starea aceea de letargie care ne cuprinsese pe toti.