ZIUA 3 – Rovaniemi (Santa Claus Village si Santa Park)

A treia zi a fost o zi dedicata complet pentru Rovaniemi. Un drum cam de 2,5 ore dus, si alte 2,5 ore intors, pentru a vizita Santa Claus Village si parcul de distractii indoor Santa Park. Satul lui Mos Craciun este cea mai cunoscuta si dorita atractie turistica din Laponia, un parc tematic dedicat lui Mos Craciun. Probabil cel mai renumit loc din toata Laponia finlandeza, “acasa”-ul lui Mos Craciun, unde se afla si Posta si o multime de activitati pentru familii. Primul lucru pe care l-am remarcat mergand spre Rovaniemi a fost faptul ca se lumina mai devreme fata de Yllasjarvi unde stateam noi (fiind mai la sud). Si nu doar ca se lumina mai devreme dar cerul avea o culoare superbaaaaa la rasarit. Din start parca ne-am simtit mai bine avand un pic mai multa lumina 🙂 Ori poate era entuziasmul dus la extrem pentru ca ne aflam in sfarsit in locul acesta 🙂

Satul lui Mos Craciun este deschis pe tot parcursul anului, nu doar iarna si nu doar cand e zapada afara 🙂 Poate fi vizitat deci si in mijlocul verii si sincera sa fiu… cred ca e o experienta foarte interesanta de venit in Laponia si vara, cand e totul verde si zilele extrem de lungi. Chiar am planuit vara trecuta sa mergem intr-un tur in Norvegia-Finlanda si sa vedem Laponia pe timp de vara (insa in final ne-am decis la Olanda). Cu siguranta sunt multe avantaje cand vii aici vara (inclusiv costurile semnificativ mai reduse) insa parca… satul lui Mos Craciun, cel pe care ni-l imaginam cu totii inca de cand eram copii… e acoperit de un strat gros de zapada si invaluit in ger 🙂

Nu a trebuit sa platim nimic pentru a intra in Satul lui Mos Craciun, este o activitate gratuita. Insa doar plimbarea prin sat si vizita la Mos Craciun sunt gratuite, activitatile extra din sat se platesc (si se pot face toate activitatile clasice de Laponia: plimbare cu renii, tururi cu snowmobi, ferme de reni, tururi de aurora etc). Ca sa fiu extrem de sincera, vizita la Mos Craciun este must do-ul acestui loc. Cu toate acestea… am cantarit mult daca sa mergem sau nu sa il vedem pe Mosul, iar decizia noastra de a nu merge totusi nu a avut neaparat legatura cu cozile infernale si aglomeratia (desi si asta ar fi putut sa fie un motiv suficient de bun avand in vedere ca am mers la mijloc de decembrie si era… haos 😀 ). Insa rezervasem pentru urmatoarele zile o vizita privata la Mos Craciun, undeva in zona Levi, o experienta mai interesanta (ni s-a parut noua) si… nu voiam sa ii zapacim pe copii cu prea multi mosi. Daca nu am fi avut acea experienta deja cumparata, cu siguranta am fi vrut sa il vedem pe Mosul de aici, din Satul lui Mos Craciun. Asta chiar daca eram constienti ca e o experienta foarte turistica (sa il vezi pe Mos nu costa insa costa spre exemplu sa iti faci o poza cu el, pentru ca nu este permis sa folosim telefoanele/aparatele). De fapt… totul poate sa para un pic cam prea turistic in Laponia, insa sincera sa fiu… e printre putinele locuri in care nu m-a deranjat acest lucru. Stiu, se exploateaza o sensibilitate a copiilor (dar si a adultilor) prin toate aceste activitati si costuri mari, dar… nu stiu, parca nu poti sa ramai Grinch cand esti acolo 🙂 Te ia valul de fericire, de entuziasm si toata atmosfera aceea craciuneasca chiar e… magica 🙂 Chiar si pentru cei care nu cred in magie!

Probabil ca cea mai buna optiune pentru a evita aglomeratia este de venit in parc cat mai devreme posibil. Pentru noi nu era foarte fezabil, pentru ca stateam la aproape 3 ore distanta, deci nu am fi avut cum sa ajungem in parc la ora 9, insa pentru cei cazati in Santa Claus Village este un avantaj foarte bun. Si chiar sunt multe locuri de cazare (si noi am cautat, din pacate fiind o excursie planificata cu cateva saptamani inainte doar, nu am gasit disponibilitate deloc in parc). Daca vom mai merge in Laponia, ne vom uita de cazare chiar in sat, la Santa Claus Holiday Village spre exemplu, intr-una din casutele acestea rosii pitoresti.

In ziua aceea am prins cele mai ridicate temperaturi din toata excursia noastra in Laponia, adica -16 grade. Insa batea vantul si s-a simtit mult mai frig ca in orice alta zi. Chiar si atunci cand am prins -31 de grade parca nu se simtea atat de rece ca in ziua aceasta cand erau -16 si batea vantul acela rece. Simteam cum ni se taie respiratia cand stateam pe loc. Din fericire, am facut ceva miscare tot ridicand-o pe Anastasica in brate, si cu toate cele n straturi pe dedesubt, ne-a fost bine :)) Nu am stat foarte mult pe afara, am tot alternat cu intrari in casutele din parc (am facut putin abuz de ciocolata calda, cafea si uneori glogi, vinul fiert finlandez). Ne-am oprit si noi (ca toti turistii ajunsi in la Satul lui Mos Craciun) in fata webcam-ului de la intrare, unde ne-a putut urmari familia de acasa, in real time 🙂

Ce ne-ar fi tentat sa mai facem (daca nu alegeam sa mergem la parcul de distractii indoor Santa Park) ar fi fost parcul Snowman World, chiar de acolo, fix langa Satul lui Mos Craciun. Eu una l-as fi ales pentru barul de gheata, in care mi-ar fi placut tare mult sa ajungem. De fapt nu doar barul e din gheata ci toooot, mese, scaune, paharele din care bem 🙂 Si Snowman World e tot un fel de parc de distractii, si la interior si la exterior, cu tobogane din gheata/zapada, incaperi din gheata, sculpturi din gheata, cu tuneluri de gheata indoor, cu colace imense de dat pe zapada (acele snow-tubes, le stiam din Canada si chiar ar fi fost amuzant de incercat si cu copiii), patinoar etc. Era insa imposibil pentru noi sa facem toate cele trei activitati intr-o singura zi, asa ca l-am lasat pentru data viitoare. Las videoul acesta ca referinta pentru cei care vor sa vada cum este la Snowman World, e un video mai lungut dar din care se observa ce se poate face si vedea aici 🙂

Aaaa, si tare am fi vrut sa putem sa mergem la micutul restaurant Santa’s Salmon Place, o casuta kota traditionala unde se gateste somonul la foc deschis, in fata noastra 🙂 Stiam ca este extrem de bun somonul de aici, insa… dupa cum ne asteptam de altfel, era o coada imensa la acest restaurant (unde nu se fac rezervari). Daaaaar… poate ca altadata, in alta perioada mai linistita, vom reusi sa facem si asta 🙂

In a doua parte a zilei am mers la Santa Park! Se spune ca aceasta ar fi casa de sub pamant a Mosului, sau mai degraba atelierul lui Mos Craciun, un parc tematic din apropierea satului lui Mos Craciun (10 minute de mers cu masina). Si chiar daca initial aveam ceva dubii daca sa mergem sau nu aici, imi pare foarte bine ca am mers! Copiilor le-a placut enorm de mult si sincera sa fiu, si noua. Si ne-a prins tare bine sa mai stam putin si in interior, la temperaturi mai prietenoase (nu e chiar cald inauntru, dar nicidecum ca afara, se poate sta linistit si fara geaca). Partea care i-a impresionat pe copii cel mai mult a fost spectacolul cu acrobati, la care am mers de doua ori. Sceneta acestui an in care am fost noi era despre un grup de elfi care faceau turta dulce. Si toate sariturile lor pe trambulina, acrobatiile si dansul i-au fascinat pe copii! Am mers apoi la atelierul de turta dulce, la trenuletul magic care ne ducea prin atelierul de jucarii al elfilor si am mancat la restaurantul din parc (delicios somonul, delicioooos).

ZIUA 4 – Levi, Northern Lights Village si incercarea de a prinde aurora

In ziua a patra am decis sa keep it low. Sa incepem mai usor ziua, sa nu mai alergam, sa facem ceva mai linistitor. Asa ca am inceput dimineata cu o plimbare cu masina prin statiunea de schi Yllasjarvi, sa vedem cum arata. Intentionam sa ramanem acolo la joaca in zapada, cum am facut in zilele anterioare in Levi, insa la ora 10 era totul inchis si adormit. Nu misca nimic. Hotelurile aveau 1-2 camere cu lumini aprinse, nu parea nici cea mai mica miscare in zona, asa ca ne-am dus din nou in Levi. Am stat iar la baza partiei, la joaca si sanius, apoi ne-am dus catre complexul Northern Lights Village. Unde avem de rezolvat logistica pentru a doua zi, pentru experienta privata la Mos Craciun (sa vorbim cu cei care urmau sa organizeze si sa rezolvam cu scrisorelele copiilor pentru Mos).

Complexul acesta, Northern Lights Village, ne-a placut foarte mult. Este un complex cu multe casute cu acoperis de sticla, restaurant si multe activitati puse la dispozitia celor cazati dar si celor din exterior. SI restaurantul ne-a placut mult (am incercat de doua ori pranzul acolo, la bufetul lor), cu mancare foarte buna. Am incercat si snowmobilul pentru copii (mai mari de 4 ani) si chiar daca Alexei s-a speriat un pic, i-a placut foarte mult. Inca mai spune ca snowmobilul a fost activitatea lui preferata din Laponia 🙂 E un traseu micut prin padure, circular, pe care copiii se pot plimba cu snowmobilul timp de 30 de minute (sau mai mult, preturile variaza in functie de timpul petrecut pe snowmobil; turul de 30 de minute a fost 30 euro). Partea draguta este ca parintilor le este permis sa stea pe traseu, langa copil. Si se pot asigura (pentru cine are nevoie) echipamente: imbracaminte termala, manusi, casca.

Spre seara ne-am intors la cazarea din Yllasjarvi si pentru ca auzisem ca ar exista sanse sa se vada aurora foarte devreme, am incercat sa fim cat mai vigilenti. Aveam configurata aplicatia  Aurora Alert Realtime, care urma sa ne atentioneze cand erau sanse sa se vada aurora in locatia noastra. Si surprinzator, pe la ora 18:30, am primit alerta de aurora. A iesit Andrei in afara casutei, in satul nostru care chiar era cufundat in intuneric, dar nu se vedea foarte clar. Erau urme de culori pe cer, insa cu ochiul liber era destul de greu de distins. Cu telefonul insa, a reusit sa prinda cele doua cadre de mai jos (in poza, nu si in filmare). Ne-am entuziasmat si ne-am gandit ca daca in satul acesta se vedea, chiar si asa putin, aveam sanse mari sa o vedem mult mai bine daca ne indepartam putin de statiune. In Yllasjarvi era destul de intunecat (drumurile in bezna, casele nu aveau lumini) insa partia era luminata. Si chiar daca era destul de departe de locul in care stateam, era ceva poluare luminoasa.

Asa ca ne-am imbracat si am pornit la drum. Doar ca… pana ne-am miscat noi, pana ne-am asezat cu totii in masina, pana am ajuns mai departe, in pustietate… a coborat o ceata deasa si nu mai vedeam… nimic :))) Ne-am ambitionat sa stam mai mult, am cautat locuri mai indepartate, doar ca… nu am avut norocul sa se ridice ceata 🙂 Auzisem ca ar fi fost sanse sa se poata vedea destul de bine aurora mia tarziu, mai dupa ora 11 (stiam de altfel ca la ore mai tarzii se merge la vanatorile de aurora), insa… pentru noi, cu copiii, era destul de dificil sa stam pana foarte tarziu. Noi ne-am bazat pe faptul ca daca stam intr-o locatie atat de indepartata si linistita, vor fi sanse mari sa vedem aurora chiar din apropierea casei. Ei bine… ori nu am fost noi foarte norocosi, ori nu am procedat corect 🙂 Poate ca ar fi fost mai indicat sa mergem intr-un tur de aurora, pentru ca am fi putut merge organizat, cu un ghid, in locuri extrem de nepopulate (spre exemplu pe mijlocul unor lacuri). Locuri pe caresi daca le-am fi stiut si identificat pe harta, nu ne-am fi incumetat sa mergem singuri, doar noi patru.

Concluzia acestor doua zile (ca de altfel a intregii vacante) e ca… pe mine chiar m-a dat rau peste cap lipsa luminii 🙂 Sau in fine, atat de putina lumina in zi (o ora sus in Yllasjarvi, doua-trei ore in Rovaniemi). Mi-e foarte clar ca nu as putea sa traiesc intr-un loc unde nu am lumina mai multe pe ore pe zi. Frigul ca frigul, parca e destul de rezonabil de tolerat cata vreme ai haine potrivite, insa lipsa luminii mi s-a parut prea apasatoare. Asa ca nici macar dupa a patra zi nu ma acomodasem acestui lucru si in continuare ma simteam destul de ciudat, de parca as fi suferit de jet lag, din cauza lipsei luminii. Asa ca pe langa aglomeratie si preturi ridicate, eu as zice ca un motiv suficient de bun pentru a veni si in alte perioade ale sezonului rece (nu doar in decembrie) e si faptul ca in decembrie ziua este extrem de scurta, spre deloc (cu cat mergi mai inspre nordul Laponiei). Daca asta e o problema… poate ca lunile februarie-martie (luni in care inca este zapada) ar fi mai potrivite.

Urmeaza si partea a treia (si ultima) a jurnalului 🙂